Se împlinesc, în noiembrie 2022, trei decenii de când municipiul Galați a adoptat ca patron spiritual pe Sfântul Apostol Andrei. Cu acest prilej, dorim să evidențiem prezența onomasticii Andreiene în secolele XV-XVIII, în spațiul actual al județului Galați, unde se află reședința Eparhiei Dunării de Jos, ca o dovadă că în Moldova de Jos strămoșii noștri au găsit de cuviință să dea la botezul fiilor lor, pe lângă numele altor Apostoli ai Mântuitorului, precum Petru, Ioan, Filip, Matei, Toma și pe cel al Sfântului Apostol Andrei, care a predicat Evanghelia și a pus început creștinismului în țara noastră.
Prenumele Andrei și derivatele acestui antroponim, precum Andreica, Andreice, Andreiana, Andreico le găsim în documentele medievale în toate zonele Moldovei.
Întrucât un astfel de material se publică în revista eparhială, care este una de informație generală, pentru a ușura lectura, renunțăm la trimiterile bibliografice cum este uzanța în publicațiile de specialitate.
*
Una din cele mai vechi mențiuni ale antroponimului Andrei datează din 24 august 1443, când Ștefan II voievod al Moldovei (fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun) întărește unor slujitori ai săi, „pan Moica şi fratelui său pan Tador, pentru dreapta şi credincioasa lor slujbă“, stăpânirea peste mai multe sate, printre care este şi „unde a fost Andrei vătăman“ la Tecuci. Vătămanul era un conducător al obștii dintr-o așezare umană. Expresia „unde a fost“ coboară existența vătămanului Andrei, probabil înainte de anul 1400, deci în secolul al XIV-lea. Satul respectiv, după opinia istoricului Paul Păltănea, se va fi aflat lângă municipiul Tecuci.
*
Petru Şchiopul voievod întăreşte lui Andrei hatmanul, la 25 iunie 1590 un vad de moară în apa Bârladului „ci să află între târgul Tecuciului şi între Cămileşti“, pe care l-a cumpărat de la Sava mare stolnic. Probabil că vadul respectiv se afla în partea sudică a oraşului înspre Drăgăneşti, unde a fost satul Cămileşti. Hatmanul era boier în Divanul domnesc, fiind însărcinat de domn cu comanda oștirii.
*
Prin 1593-1594, când Ilea Pâhnă din Măcișeni vinde a treia parte din satul Năvărniți, se menționează în documentul respectiv că această ocină a sa „i-a fost cumpărătură de la Vicol, iar lui Vicol i-a fost cumpărătură de la Ionașco… și de la Andreica.
Satul Năvârniți a dispărut; el se afla în partea de nord-vest a comunei Corod.
Ocina era proprietate, pământ moștenit.
*
Într-un document din 1 iunie 1603 citim că voievodul Ieremia Movilă întărește un sat din județul Bacău pe baza unui zapis de mărturie dat de Andreica vornicul, voitul de Tecuci, şi Obrejie hănsar şi Vasâli hânsar şi popa Teofilie, tot din Tecuci. Vornicul era reprezentantul domniei în orașe, cu atribuții judecătorești. Voitul sau șoltuzul era conducătorul unui târg/oraș. Hânsarul era oșteanul care se înscria în oaste fără plată, primind însă dreptul de a lua pentru sine pradă pe câmpul de luptă.
*
Prin anii 1603-1604 Andrei, fratele lui Moţoc şi alţii vând lui Cârstea vornic moşia Dămăceni, situată în dreapta Siretului pe teritoriul satelor Vadul Roşca, comuna Vulturu, judeţul Vrancea și al comunei Umbrăreşti, pe lângă satele Condrea şi Salcia.
*
Voievodul Constantin Movilă întăreşte lui Murgoci Toflea, la 16 ianuarie 1610, o parte din satul Ochişeşti, cumpărată de la Andreica, fiul lui Lie călugăr din Ochişeşti, cât se va alege „din câmp şi din vatra satului şi cu parte din vii şi cu moară“, pentru prețul de 10 taleri. Satul Ochişeşti nu mai există astăzi. Era situat între municipiul Tecuci şi satul Ţigăneşti, comuna Munteni.
*
Între oamenii de la care cumpărase paharnicul Istrate Bolea părți din satul Ţiori, ţinutul Tecuci (acest sat, care astăzi nu mai există, a fost pe teritoriul satului Sârbi, comuna Nicorești), pentru care Constantin Movilă voievod dă act de întărire la 7 iulie 1611, se numără și Andreica, împreună cu frații săi, Ghig/a/ şi Gherasim, feciorii lui Toma. Martor la întocmirea acestui zapis este şi Andrei din Sârbi.
*
La 20 martie 1620 diacul Andrei din Tecuci scrie actul prin care Dumitru şoltuz cu cei 12 pârgari din târgul Tecuci dau mărturie că Luca din Slipoteşti a vândut partea lui din sat lui Toader Dima din Ionăşeşti. Satul Slipotești (Sclipotești), astăzi dispărut, s-a aflat în partea de nord a satului Ionășești, comuna Nicorești.
Pârgarul era membru în sfatul administrativ al unui târg.
În comentariul la acest document, Paul Păltănea afirmă: „Andrei diacul era, desigur, scriitor în cancelaria târgului. Activitatea lui poate fi un argument pentru existenţa unei şcoli la Tecuci, la începutul secolului al XVII‑lea“.
*
Condrea vameşul vinde lui Andrei Iujdele şi Ionaşco Gheleman, la 6 februarie 1625, a patra parte din Iujdeleni, ţinutul Covurlui şi parte din Huzumi, cumpărată de la Ilie, fratele lui Samson şi sora lor Nastea cu 30 de taleri.
Iujdeleni este satul Ijdileni, comuna Frumușița. Huzum sau Huzun se afla pe teritoriul satului Ijdileni.
*
Satul Rădeni, care exista la începutul secolului al XV-lea era situat pe Prut, în apropierea actualului sat Vădeni, comuna Cavadinești. A dispărut pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia acestuia fiind în proprietatea Mănăstirii Dobrovăț (reconstruită de Sf. Voievod Ștefan cel Mare). La 23 februarie 1628 un Andreica, aprod din satul Rădeni este martor la Huși, într-un proces al răzeșilor din Brițcani și Negrilești, cele două sate aflându-se peste Prut. Aprodul era un dregător al curții domnești care avea atribuții administrative, fiscale și judecătorești.
*
Preotul Gheorghie şi Andreica şi Toader, ţârcovnicul din Măstăcani, Ionaşco vătavul din Fârţăneşti și alții, la 14 decembrie 1632, depun mărturie pentru vânzarea unor părți din satul Voruntar „din sat şi din câmpu şi din Poiana Ocolului“. Am amintit mai înainte că satul Voruntari a fost între orașul Tg. Bujor și satul Viile. Poiana Ocolului a fost la sud-vest de satul/comuna Băleni. Țârcovnicul este bărbatul care ajută pe preot în Sf. Altar la săvârșirea sfintelor slujbe (paracliser).
*
Andrei Țițul din Ionășăști (azi satul Ionășești, comuna Nicorești), în mai 1634, este martor la alegerea părților din satul Toderești pe care le-a cumpărat Dabija pârcălabul.
Satul Toderești nu mai există astăzi ; el a fost pe Siret, în apropiere de Adjud. Pârcălabul este denumirea funcției pe care astăzi o îndeplinește primarul unei localități.
*
Pe la sfârșitul anului 1637 și vara anului următor, Lupie, fiul lui Savastrie vinde lui Dumbravă, fiul Măndrei, 15 paşi din satul din Durăşti, „din bătrînul Andreice“, „căci i-au fost nevo(i)e că au fost foamete“. Cumpărătorul plătește cu un bou, „preţuit“ cu şase galbeni ; tot acesta a mai cheltuit trei lei, cu oamenii, la facerea zapisului. Tocmeala s-a făcut „dinaintea tuturor sătenilor“ din Durăşti.
Satul Durăști, care exista în vremea Sf. Voievod Ștefan Cel Mare, a dispărut. El a fost pe teritoriul actualului sat/comună Barcea, la vremea tranzacției amintite fiind „pre apa Bărladului“. Părțile vândute din Durăști au aparținut unui Andrei (în document Andreice), care probabil că stăpânea satul înainte de anul 1600.
*
Gheorghiţă, feciorul lui Simion spătarul, vinde norei lui, Anghelina, şi comisului Andrei Huduman, în 4 aprilie 1639, jumătate din moşia lui de la Maşnici, cu loc de vie, silişte în sat, vad de moară, cu 18 galbeni, un cal preţuit la 12 galbeni, 60 de mioare şi două vaci cu viţei, pentru care moşie a avut Anghelina pricină cu preotul Mihalcea din Tecuci. La scrierea zapisului au fost de faţă Cozmiţă şi Andrei, feciorii Bolii din Hănţeşti, Ghiorma şi Vasile Berze din Tăsăşti.
Satul Maşnici nu mai există astăzi. A fost pe teritoriul comunei Nicoreşti, în partea de est a satului Sârbi. Hănțești există și astăzi, fiind sat component al comunei Buciumeni.
Comisul era mare dregător, însărcinat cu grija cailor și a grajdurilor domnești, ocupându-se și de aprovizionarea cu furaje.
Siliștea este locul unde a fost un sat (veche vatră de sat).
*
Andrei Huiduman din satul Bucureşti (sat dispărut; era pe teritoriul satului Nicorești), la 4 aprilie 1641, este martor la facerea zapisului prin care Dumitraşcu sulgerul cumpără părţi din satul Buciumi (astăzi satul/comuna Buciumeni). Sulgerul era un funcționar domnesc maĭ mare peste măcelarĭ, care aproviziona cu carne și lumânărĭ curtea domnească și oastea.
*
Între vânzătorii a „126 paşi în frunte şi 16 răzoare“, din satul Buciumi, pe Siret, la 9 martie 1642, era și Andrei fiul lui Obreajie zlătarul din Buciumi.
Satul Buciumi a fost între comuna Cosmeşti și satul Dobrineşti, comuna Nicoreşti.
Zlătarul era un meşteşugar, care confecţiona podoabe de aur.
*
La 29 iulie 1642 Ileana, nepoata lui Ion Craveci Otici, fata Măriei „şi a popei lui Gavril Otici, protopopul din sat din Mileaşti, de pre Soholuiu“, vinde pârcălabului Pară din Galaţi partea ei din satul Otici, pe Soholui, „den vatra satului şi den pământuri şi den făneaţă şi den branişte“ cu 50 de galbeni. Între martorii care semnează documentul de vânzare scris în Galați a fost și Andrei vătaf de călăraşi.
Satul Otici nu mai există; el a fost pe teritoriul comunei Pechea, înspre satul/comuna Scânteieşti.
Braniștea este o pădure rară, moșie domnească folosită ca pășune și fâneață.
Vătaf de călărași era căpetenia unui corp de cavalerie; logofăt.
*
La o dată situată între 1 septembrie 1651 – 31 august 1652, Zaharia şi Toader Sancăş din Cosmeşti vând ocina lor lui Andrei din Ionăşeşti (azi sat component al comunei Nicorești).
*
Un fost vameș, Andrei, cumpără la 11 iulie 1670, o parte din moşia satului Vorniceni, așezare moldovenească ce exista în vremea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și care se afla pe teritoriul satului Tulucești.
*
La 30 martie 1673, Simion, feciorul lui Gheorghe, vinde o vie din Durăști (sat care a existat pe teritoriul satului/comunei Barcea) lui Andrei pentru l0 lei „bătuţi“, iar la 18 octombrie 1673, o alta pentru doi bani „preţăluiţi“ drept 20 de lei „bătuţi“.
Același Andrei, ginerele Nastasiei, îi vinde marelui vornic Ionaşcu Balş, la 1 iunie 1676, o vie cu 15 lei bătuţi.
*
Tănasie Sugariul dăruieşte, la 20 noiembrie 1682, partea lui din satul Gereni lui Andrei Racoviţă. Satul Gereni nu mai există; era situat pe Siret, în nord-vestul satului Vameş, comuna Piscu.
Tot în acest an, 1682, Andrei vornicul este martor, alături de alții, la învoiala ce o face Ștefan Cărhală, care zălogește egumenului Mănăstirii Adam, pentru două săptămâni, partea lui de ocină din Pupezeni (sat component al comunei Bălășești) fiindcă starețul a luat „5 lei de la un turc, pe miere, de m-am plătit de o nevoie“.
*
La 8 iunie 1701 este amintit un „zapis de cumpărătură de la Andreiana, nepoata lui Ignat“, care este luat în seamă la o danie ce fac urmașii lui Unsa, mama acestora, către Mănăstirea Adam.
*
Părți din satul Covurluian Voruntărești, care se afla între Tg. Bujor și satul Viile, comuna Fârțănești, amintit documentar la 9 septembrie 1525, sunt dăruite în iunie 1776 şi martie 1777 de Andrei Nohit şi Lupul Fuioagă postelnicului Neculai Ventura.
Pr. Eugen Drăgoi