Plecarea la Domnul a Reginei Elisabeta a II‑a a Angliei ne oferă prilejul de a evoca anumite aspecte bisericești legate de viața Bisericii Ortodoxe Române în timp de încercare și de binefăcătoare deschidere spre alte lumi, în libertate, cu efect notabil pentru misiunea creștină.
Plecând de la mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat Majestății Sale, Regele Charles al III‑lea la moartea Reginei Elisabeta a II‑a a Marii Britanii: „În același timp, Majestatea Sa a fost un prieten constant al poporului român și, în special, al Bisericii Ortodoxe Române, în strădania lor de a trece prin vremurile grele ale dictaturii comuniste“, în rândurile ce vor urma, se va reliefa importanța vizitei vrednicului de pomenire Patriarhul Justinian.
Cu toate încercările vremurilor grele ale timpului și a dictaturii comuniste, Patriarh Justinian s‑a dovedit a fi un ostaș al Bisericii, apărând drepturile acesteia, un rugător neîncetat al lui Hristos, protejând și iubind poporul, reorganizând învățământul teologic, sporind zelul pastoral al preoților, întărind legăturile cu Bisericile Ortodoxe, dezvoltând relații cu Bisericile creștine. Patriarhul a fost secondat de neuitatul nostru Arhiepiscop Antim Nica pe atunci Episcop‑Vicar patriarhal.
În luna iunie a anului 1965, primatul Bisericii Anglicane, Michael Arthur Ramsey, cel de‑al 100‑lea arhiepiscop de Canterbury, vizita România. Delegația britanică a rămas impresionată de modul în care Biserica Ortodoxă Română reușea să supraviețuiască în plin regim comunist. Au rămas celebre cuvintele rostite de către providențialul Patriarh atunci când, întrebat fiind cum se descurcă Biserica Ortodoxă Română în ciuda atâtor piedici și opreliști, a răspuns, invariabil: „Cu clopotul și lumânărica!“. Răspunsul Patriarhului, demn de apoftegmele celor din vechime, purta cu sine, indirect, adevărul pe care cei de atunci nu voiau să‑l audă, anume că nu poți distruge Biserica Neamului, câtă vreme acel Neam mai are în el un licăr de credință manifestată prin participarea la slujbe și ajutorul acordat Bisericii.
Patriarhul Justinian a reușit, asemenea Sf. Constantin Brâncoveanu, să adopte o atitudine suplă, apărându‑se – acolo unde era cazul! – cu prietenia altor biserici naționale, iar în ceea ce privește Biserica Anglicană, a folosit acest lucru, în timpul vizitei din România din anul 1965, delegația Bisericii Anglicane fiind primită, spre uimirea multora, chiar de către liderii comuniști de la București: președintele Chivu Stoica, vicepreședintele Emil Bodnăraș și primul ministru Ion Gheorghe Maurer.
Un an mai târziu, în luna iunie, Patriarhul Justinian întoarce vizita Primatului la Londra, fiind primit aici ca un șef de stat, iar pe toată durata întâlnirii au fost vizitate importante edificii ale Regatului Unit precum Camera Lorzilor, Palatul Buckingham, Castelul Windsor, reședințe arhiepiscopale, Catedrala Westminster Abbey, Palatul Lambeth unde întreaga delegație a fost găzduită, s‑a luat parte la servicii religioase și recepții, iar unul dintre cele mai importante momente a fost întâlnirea Preafericirii Sale cu Majestatea Sa Regina Elisabeta a II‑a.
A urmat momentul întâlnirii Patriarhului Justinian cu Majestatea Sa Regina Elisabeta a II‑a a Marii Britanii, audiență la care Majestatea Sa a adus un translator personal, lăsându‑l în anticameră pe cel venit de la București. La sfârșitul întâlnirii, Majestatea Sa i‑a vorbit Preafericitului despre cadoul pe care îl pregătise, rugându‑l să accepte, fiind vorba despre o mașină Rolls‑Royce.
Răspunsul Părintelui Patriarh a fost: „Majestate, vă mulțumesc. Sunteți foarte generoasă, dar sunt informat că sunteți președinta Societății Biblice Britanice. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie, care le poartă numele. Eu însă am 18 ani ca patriarh și nu am izbutit să am o Biblie. Vă rog, în locul mașinii, dați‑mi hârtie și materiale de legătorie, ca să pot tipări și eu Biblia“.
Din delegația care l-a însoțit pe Patriarhul Justinian la Londra a făcut parte și Episcopul-Vicar patriarhal Antim Nica.
S‑a evocat acest aspect pentru a aminti și de Arhiepiscopul Antim Nica, unul dintre vrednicii și harnicii ierarhi ai Bisericii noastre, care a contribuit la deschiderea Bisericii Ortodoxe Române spre lumea liberă dincolo de constrângerile regimului, timp de 22 de ani, în calitate de Episcop‑Vicar patriarhal și reprezentant de seamă în comisia de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Anglicană.
Vicențiu Tacea