Rugăciune. Comuniune. Misiune sfântă

Cu orice an, în crugul vieţii noastre se adaugă şi fapte, mărturii iubitoare de Dumnezeu şi de aproapele în Biserică şi în viaţă.

Cu atât mai mult sporeşte în bogăţie spirituală şi în lucrare misionară pentru cei mulţi, în Biserică, ziua de naştere a Întâistătătorului nostru, Preafericitul Părinte  Patriarh Daniel.

Precum se bucură părinţii de atenţia, de rugăciunile şi de manifestările înţelepte, respectoase şi sincere ale copiilor lor aşa este firească şi bucuria părintească de Vlădică şi spre toţi preoţii noştri, iar de la dânşii spre toţi cei ce primesc în viaţă şi florile recunoştinţei, în pofida dificultăţilor şi a încercărilor inerente.

Şi anul acesta, la Sfânta Patriarhie, de ziua aniversară a Preafericitului Părinte Patriarh, sfetnicii apropiaţi de Cancelaria patriarhală, de la Arhiepiscopia Bucureştilor cât şi ierarhi, profesori de teologie, preoţi, monahi şi monahii, credincioşi şi credincioase, autorităţi locale şi centrale s‑au întrunit în „buchet“ frumos pentru a‑i mulţumi lui Dumnezeu pentru darul oferit nouă ‑ Preafericirea Sa – şi pentru a‑i arăta, pe viu sau prin rugăciuni şi mesaje, respectul, preţuirea şi devotamentul cuvenite, după toată buna rânduială din Biserica noastră.

Sfânta Liturghie a fost oficiată în Catedrala Patriarhală sub protia Preasfinţitului Veniamin al Basarabiei de Sud, după care, în prezenţa Preafericirii Sale şi a celor prezenţi, s‑a oficiat Tedeum.

Cuvântul de mulţumire sacră şi de felicitare, în numele Sfântului Sinod, a fost rostit de ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos:

„«Bucurați‑vă pururea, rugați‑vă neîncetat, dați mulțumire pentru toate»1, ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa, către Tesaloniceni.

Cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, din ziua de 22 iulie, ne îndeamnă, de asemenea, să ne întâlnim cu persoana care a auzit, pentru prima dată, nu doar un cuvânt ci, s‑a hrănit, real, dintr‑o bucurie, devenită Persoană plină de bucurie și dătătoare de bucurie, Care este Domnul Iisus Hristos Înviat din morți și, care, a transmis mesajul Învierii, în Duhul, și‑n Persoana în Care locuiește bucuria că, iată, a venit bucurie pentru toată lumea!

Persoana care a primit bucuria este Sfânta și întocmai cu Apostolii, sărbătorită în Biserică, Maria Magdalena. Ea și celelalte însoțitoare au primit, după tristețea îndepărtării de Dumnezeu, învierea bucuriei de a reveni, ca fii ai lui Dumnezeu, și fiice ale lui Dumnezeu, căci aceasta‑i bucuria izvorâtă din har!

Din această bucurie, izvorâtă de har, aflăm, în Evanghelia de astăzi că un gospodar bun tot timpul caută valori adânci, în adâncurile gândirii, în adâncurile trăirii, și‑n adâncurile creației! Mai precis, în adâncurile creației, găsește o comoară și, care nu‑i alta, decât bogăția sufletului, prin credință. Mai găsește și‑un mărgăritar, care nu este decât schimbul credinței în fapta iubirii luminătoare și hrănitoare de frate, de om. Și‑n al treilea rând, pe ape, găsește un năvod, și năvodul, în profunzimea apelor, scoate, la suprafață, peștii cuvântători, așa cum rânduiește Duhul Sfânt ca, primul pescar, al lui Hristos, Andrei, să vină în părțile, de la Dunăre și Mare, în teritoriile aproximative ale Răsăritului din Balcani, și‑n țara noastră. Acolo a adus, cu adevărat, Comoara pe Care a așezat‑o în sufletele noastre, pe Iisus Hristos!

Din această Comoară, Care‑i Domnul Hristos, s‑a născut un nou popor, cu o credință puternică, ca un mărgăritar, exprimată într‑o limbă care s‑a modelat prin dulcile Cazanii; prin cuvântarea, de Dumnezeu, s‑a născut o limbă, limba română, iar forma supremă, a limbii române, este dumnezeiasca Scriptură iar, duhul, limbii române, este rugăciunea!

Astăzi ne rugăm și ne bucurăm, în chip deosebit, pentru o sărbătoare a noastră! A creștinilor ortodocși români, din țară și de pretutindeni din lume pentru că, ne este dat, să mulțumim, împreună, lui Dumnezeu, în biserică, în sufletele noastre, pentru un dar mare, pe care l‑a făcut, Bisericii noastre, în succesiunea darurilor de păstori, de la Sfântul Apostol Andrei, până la păstorul nostru, de astăzi, de la corabia Bisericii Ortodoxe din România, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care mulțumește, lui Dumnezeu, împreună cu noi, și noi, mulțumim, împreună cu Preafericirea Sa, pentru darul sfânt și comoara sa, care este viața, pe care a primit‑o ca dar, de la părinți evlavioși, de la părinți învățați în cultura inimii și‑n cultura pământului! Și, apoi, a trecut în brațele părintești ale altor părinți care, dintr‑un om al lui Dumnezeu2, cum zice Sfântul Apostol Pavel, a crescut prin dascălii, apostolii și învățătorii săi, la măsurile teologului profund și, aș spune, fără teamă, teologul care a căutat tot timpul Lumina din Domnul Hristos dar, a aprofundat‑o în lumina Preasfintei Treimi! Este slujitorul care se adapă, tot timpul, din izvoarele Sfintei Treimi iar, izvoarele Sfintei Treimi se văd la tot pasul, în viața preasfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Trei sugestii, pentru a arăta de ce, păstorul nostru, pescarul nostru, pescuiește‑n apele, spirituale, și‑n apele identitare, creștinești, și românești, acasă și pretutindeni pentru că, mai întâi de toate, după ce‑a parcurs etapele ascultării de Dumnezeu, și‑a dat seama că ascultarea de Sfinții Părinți e singura libertate posibilă! Pentru că prin Sfinții Părinți, rămâi fiu al lui Dumnezeu și frate al oamenilor care te recunosc ca vindecător, părinte, care știe că dificultățile sunt făcute, nu pentru a ne abate de la cale ci, pentru a ne abate înțelept! Și, care știe, că‑n totdeauna, dificultățile se unesc cu Crucea Mântuitorului Iisus Hristos și, ne spune tot timpul, cel puțin profetic, de 25 de ani, ne spune, prin Radioul Trinitas că, Sfânta Cruce nu este decât scara care ne ridică la înviere din boală, din suferință și din toate cele ce sunt îngăduite, pentru binele și mântuirea noastră și a semenilor noștri.

Deci, totul, a devenit, la un moment dat, iată, de 25 de ani, de un sfert de secol, cuvântul lui Dumnezeu, sub numele binecuvântării Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, Trinitas, a pătruns în suflete, în conștiințe. Preasfințitul Varlaam, spunea dimineață că, până și‑n taxiuri Preasfânta Treime Se aude, de către oameni și spunea că mulți credincioși îl îndeamnă să‑i mulțumească Preafericitului în numele lor, pentru că‑i apropie de iubire profundă, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh, de pe cărările vieții, pe cărările libertății duhovnicești.

De asemenea, chipul icoanei și chipul omului lui Dumnezeu, în special omul suferind, a urcat, în icoană, prin transmisia pe care‑o face, de asemenea, în numele Preasfintei Treimi, Sfânta Biserică, îndeosebi din inima ei, rugătoare, care este această catedrală! E greu de spus câte inimi se roagă, la sugestia acestei rugăciuni, de la Catedrala noastră Patriarhală. Pulsează duhul rugăciunii, de aici, în toată Biserica noastră!

În fine, Preafericitul, a înțeles să caute Lumina, de data aceasta, în fapte, așa cum arată Domnul Hristos, într‑o biserică, în viața de familie, în viața de zi cu zi, ca să căutăm, Lumina, și din scripturi, dar și din făpturi dar, mai ales, din fapte, bune: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să‑L preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri3 e, o realitate, și nu cred că, vreodată, am avut, file, de Evanghelia slavei lui Iisus Hristos, transpusă în faptele poporului binecredincios, la bine și la greu, la sugestia patriarhului nostru urmat, cu fidelitate, de Sfântul Sinod, de preoțime, de cinul monahal, de tineri și de popor, în lucrări, extraordinare, ale faptelor; 16 pagini, zilnic, e, o carte, în fiecare zi, de fapte bune, de la creștini, de la creștine, de la misionari, de la preoți, de la lume, am putea spune, ca Anton Pann, adunate, sfințite și, apoi, la lume date‑n apoi, ca lumină pentru încurajare. E o competiție Preafericirea Voastră, apostolică, frumoasă, și minunată! Fiecare colțișor de inimă, fiecare colțișor de suflet, fiecare colțișor de țărișoară se regăsește în lumina frumoasă a faptelor lui Dumnezeu din Biserica Ortodoxă Română înțelept îndreptată de Hristos‑Domnul, prin pescarul care sunteți și corăbierul care știți întotdeauna să treceți dincolo de valuri, împreună cu Domnul, împreună cu Sfântul Sinod, împreună cu poporul, împreună cu o Biserică, așezată și consolidată pe dreapta credință, pe rugăciunea în Sfintele Taine, și în rugăciunea particulară și, cum am putea să Vă mulțumim astăzi, mai mult, pentru o altă inițiativă extraordinară, «Mistuire pentru dăinuire»!

Când erați mitropolit la Iași, ați lansat un titlu extraordinar, «Dăruire pentru dăinuire»! Mi se pare, Preafericite Părinte Patriarh că, de‑aici de sus, din vârtej, cum zicea Fericitul, Preafericirii Voastre, înaintaș, Patriarhul Teoctist, Dumnezeu Vă aduce ca o lumânare să ardeți, în fiecare zi, în candelabrul Bisericii noastre și, vă vedem, mai mult un mistuitor care mistuie și care dă înapoi, ca un mistagog, interpretând fiecare cuvințel, interpretând fiecare gest, înțelegând fiecare faptă ca ofrandă adusă lui Dumnezeu, pentru binele acestui popor, care trebuie să mulțumească lui Dumnezeu, că are un astfel de păstor!

Această lucrare extraordinară s‑a văzut, Preafericirea Voastră, mai ales prin faptul că ne‑ați îndemnat, ca fiu al satului, să ne uităm înapoi la comorile Ortodoxiei; mi se pare că, împreună cu dascălul Preafericirii Voastre, Părintele Stăniloae, ați găsit, comorile Ortodoxiei, în satul românesc și, dintr‑un sat foarte mic, ați făcut o lumină a mănăstirii, și Schimbării la Față, și Sfintei Parascheva, și Sfântului Ilie, în satul natal și, de aceea, ne‑ați arătat, când ați devenit ierarh, nici un sat fără biserică, adică, nici un suflet fără izvoarele harului lui Dumnezeu, în timpuri grele.

De asemenea, ne‑ați învățat, să nu uităm că‑s comori în pământ, să îngrijim de mormintele eroilor. Și, i‑ați adus pe toți, în altarul mântuirii neamului, care este Catedrala Patriarhală, marea ctitorie a poporului român, prin Preafericirea Voastră și oamenii credincioși.

În sfârșit, Preafericirea Voastră, i‑ați adunat, cum adună pasărea puii sub aripi4 pe românii de pretutindeni. Ca niciodată, peste o mie de preoți, harnici ierarhi apostoli, iată, parcă se‑ntoarce, astăzi unul de pe‑o parte, din fosta Dacie Felix, după ce l‑ați trimis, din Sfântul Sinod, prin înțelepciunea lui Dumnezeu și inspirația Duhului Sfânt, dar prin grija Preafericirii Voastre, să continue semănatul, din primele secole, acolo lângă Dacia Mediteraneea, lângă fruntariile țării noastre și, iată‑l aici. Eu cred că și dânsul este o bucurie astăzi, care V‑aduce o bucurie, cum Apostolii, după ce mergeau, în misiune veneau la sobor, să‑L bucure pe Întâistătător.

De asemenea, Preafericirea Voastră, cum să Vă putem mulțumi mai mult, pentru că, în timpuri de molimă, de boală, și de‑ncercare, neînfricatul nostru rugător ne‑a chemat, mai curând, la aprofundarea rugăciunii! Cu rugăciunea lui Hristos, a slavei lui Hristos, se roagă astăzi, și alte Biserici, inspirate din textul, inspirat de Duhul Sfânt, și prezentat și diortosit de Preafericirea Voastră.

Ați trecut, prin filantropie, și prin rugăciune, peste valul greu; ați păstrat speranța, în mințile, în inimile, și‑n sufletele rugătorilor și credincioșilor. Iar, în momente de tulburare, când nu ne‑am fi așteptat, niciodată, ca frate pe frate să nu se mai iubească, Preafericirea Voastră, așa cum face și Domnul Hristos, ați venit cu ofranda păcii din inimi, spre bucuria poporului, spre bucuria Bisericii și ne‑ați îndemnat să ne deschidem brațele frățești, către toți cei ce suferă, și să‑i primim ca pe Iisus Hristos!

De asemenea, și alte, multe, împliniri, ale Preafericirii Voastre, sunt extraordinare, pentru că sunt urmate de popor și de tinerii educați. E plină Biserica Ortodoxă Română de curți ale Maicii Domnului, oaze de liniște, prin tabere școlare, prin școli teologice, prin publicații luminoase dar, mai ales, prin faptul că ați urcat, Preafericirea Voastră, de pe treapta filantropiei, pe treapta filocaliei. Nu vom uita niciodată că anul trecut ne‑ați redat Filocalia, pentru a redeveni cu toții, în raporturile dintre noi, filocalici, iubitori de iubirea care nu rănește pe nimeni, care hrănește pe toți și, iată, de ce ne rugăm astăzi, cu binecuvântarea Preafericirii Voastre ca, cei trei ocrotitori, pe care i‑ați ales, să ne învețe să ne rugăm mai profund.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, și Sfântul Paisie de la Neamț, să ajute, Preafericirii Voastre, Sfântului Sinod, și Bisericii noastre, să primim, din cer, trei noi icoane ale părinţilor duhovniceşti pe care i-aţi propus pentru canonizare: părinţii Dumitru Stăniloaie, Sofian Boghiu şi Cleopa Ilie.

Să v‑ajute, Dumnezeu, ca să simțiți puterea harului, care să vă apere de toate încercările, împreună cu noi toți, a Părintelui Cleopa, în icoană; dar, mai presus de toate, așteptăm, cu toții, ca mistagogul, tăcutul, rugătorul părinte Sofian, lângă care mulți dintre noi ne‑am adăpat duhovnicește, să Vă inspire, pentru a arăta «Cerul de pe pământ» și «Poarta Cerului», în picturile extraordinare de la Catedrala Mântuirii Neamului românesc!

În timp de tulburare, prin rugăciune și filantropie, în timp de secetă a pământului, cu mai multă pocăință, rugăciune, și rouă aducătoare de pace‑n inimi ca mâinile fraterne să se deschidă și să nu trecem, prin sărăcie, dacă vom frânge pâinea, așa cum ne‑nvață Hristos‑Domnul rămânând ca popor, lângă Preafericirea Voastră, un popor al frângerii pâinii, al păcii, al iubirii și al fraternității, şi să ne rugăm aşa:

Întâi pomenește, Doamne, pentru toate acestea, la ziua aniversară a nașterii, pe Preafericitul Părintele nostru, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe care‑l dăruiește, sfintelor Tale, biserici, în pace, întreg, în cinste, sănătos deplin, drept învățând cuvântul adevărului Tău.

Și, ca semn vizibil, să vedeți aici tot Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care, n‑a găsit ceva mai cuprinzător decât iubirea de mamă a Maicii Domnului, pentru Biserică, pentru noi toţi!

Să ne trăiți întru mulți și fericiți ani, iar Grădina Maicii Domnului, peste care, să vină ploaie, să fie reprezentată de acest buchet, al florilor, care sunt, cu toții, din jurul Preafericirii Voastre!“

A urmat răspunsul Preafericirii Sale, după care în Sala „Europa Christiana“ s‑au prezentat mesajele din partea autorităţilor locale şi centrale, reprezentând tot atâtea voci simfonice de la instituţii slujitoare cu Biserica în viaţa poporului român. Preafericirea Sa a mulţumit pentru mesajele transmise, după care a urmat tradiţionala agapă.

 

1. I Tesaloniceni 5, 16‑18.

2. I Timotei 6, 11.

3. Matei 5, 16.

4. Matei 23, 37.