Obştea Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos a pierdut una dintre personalităţile sale duhovniceşti emblematice. Marţi, 22 februarie, părintele protosinghel Petroniu Tănase, fostul stareţ al aşezământului monahal, a trecut la cele veşnice.
Părintele Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914, în comuna Fărcaşa din judeţul Neamţ. Călugărit şi format duhovniceşte în obştea Mănăstirii Neamţ, era licenţiat în Teologie, dar a urmat şi studii de Matematică şi Filosofie. Dorul de o viaţă duhovnicească aleasă i-a îndrumat paşii spre Sfântul Munte Athos, unde a ajuns în anul 1978.
Apreciat şi iubit deopotrivă în Grecia şi România, Părintele Petroniu a fost duhovnic, bibliotecar şi stareţ al aşezământului românesc de la Sfântul Munte.
Pentru a se pregăti, parcă, pentru marea plecare, părintele Petroniu Tănase se retrăsese, recent, din slujirea de conducere a schitului. În locul său a fost ales, pe 6 februarie, părintele ieromonah Atanasie Floroiu.
Aproape de sfinţenie
Timp de patru zile, Sfântul Munte Athos a fost gazdă duhovnicească şi pentru trei dintre credincioşii gălăţeni. Dorinţa de a ajunge la locurile sfinte a fost mare pentru fraţii Radu Moţoc, Andrei Moţoc şi Bogdan Deju, astfel încât Bunul Dumnezeu a rânduit ca în această perioadă să aibă privilegiul de a fi prezenţi şi la slujba de înmormântare a Părintelui Petroniu Tănase, cel care şi-a petrecut ultimii 33 de ani la Schitul românesc Prodromu, un exemplu de smerenie, recunoscut de toţi părinţii din Sfântul Munte.
Pelerini la Sfântul Munte cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, pe care au primit-o chiar în catedrala gălăţeană, dornici de a primi învăţături şi sfaturi duhovniceşti de la părinţii români de pe Sfântul Munte, cei trei s-au bucurat de închinarea la mai multe mănăstiri athonite, dar s-au ales, de participarea, ca rugători, la slujba de prohodire a părintelui Petroniu.
Iată câteva din trăirile lor acolo:
Cum aţi decis să ajungeţi pe Sfântul Munte?
Noi doi, Radu şi Andrei, ne doream de mult timp să ajungem acolo. Bogdan a mai fost acolo, ne-a povestit despre smerenia călugărilor şi pacea sufletească pe care o simţi în acele sfinte locuri, ne-am rugat la Bunul Dumnezeu, şi…, iată că s-a împlinit dorinţa. Ne-am alăturat unui grup de credincioşi din Bucureşti şi am plecat cu maşinile noastre spre Grecia, ajungând în orăşelul-port Ouranopolis, de unde se pleacă cu vaporul spre Sfântul Munte.
Ştiaţi de trecerea la Domnul a Părintelui Petroniu?
Am aflat de cum am pus piciorul în Sfântul munte, chiar în autobuzul care face transferul către Kareya, ,,capitala” Athosului. Şoferii, care sunt majoritatea români, au pomenit că, în urmă cu o seară, inima fostului egumen al schitului românesc Prodromu a încetat să mai bată. Oricum, ne propusesem ca a doua zi să ajungem la Prodromu să luăm binecuvântare de la părintele nostru. Şi am ajuns astfel la slujba de înmormântare, spre a ne ruga pentru sufletul său. Părintele Daniel, monah român la Vatopedu, ne-a spus liniştit că Părintele Petroniu a primit cu tainică şi duhovnicească bucurie plecarea sa la Domnul.
Cum a fost înmormânta-rea părintelui?
Slujba a fost săvârşită de un sobor impresionant, în două limbi, română şi greacă, a durat peste 3 ore şi a fost de o solemnitate potrivită cu smerenia şi personalitatea de excepţie ale părintelui Petroniu. Părintele Petroniu a fost apoi înmormântat după ritualul simplu al Sfântului Munte în cimitirul din spatele bisericii, fără sicriu, într-o groapă săpată în pământ, acoperit doar de veşmintele monahale, cu trei pietre la căpătâi. În acele momente am realizat rolul binecuvântării acordate de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian şi îndemnul ÎPS Sale de a-l vedea neapărat şi de a primi sfatul marelui duhovnic. La înmormântare l-am simţit viu şi prezent pe părintele, ca nişte delegaţi ai ierarhului nostru!
Ce aţi simţit la Prodromu?
Am simţit bucuria că suntem creştini ortodocşi români. Nu putem spune că în altă parte nu ne simţim bine, dar la Prodromu, sincer, este impresionant: ne simţim ca acasă. Faptul că se vorbeşte doar româneşte, că la Prodromu nu este energie electrică, singura sursă de lumină fiind ziua soarele, iar seara lampa cu gaz, ne duce cu gândul la simplitate, termen care este definitoriu la schitul nostru. Priveliştea este superbă, te face să uiţi de toate grijile, de telefon, internet etc; marea este de un albastru incredibil, iar înălţimea vârfului Aton este dominanta peisajului.
Vă doriţi revederea cu Muntele?
Sincer, dorim să ne întoarcem cât mai repede posibil. Intenţionăm, de asemenea, să împărtăşim prietenilor noştri, familiilor noastre, preoţilor din Galaţi impresiile noastre şi dorim să ducem mai departe adevărul că noi, românii, suntem urmaşii ctitorilor voievozi şi a slujitorilor jertfelnici din Sfântul Munte. Din păcate, călugării români prezenţi aici sunt în jur de 100, puţini faţă de cerinţele de acolo. Şi cum spunea odată Părintele Petroniu: „nu din cauza distanţei!”
Dar… la Dumnezeu toate sunt cu putinţă!
,,Moartea şi învierea noastră duhovnicească nu sunt nişte lucruri care trebuie realizate numai în Postul Mare, ci ele constituie însuşi scopul vieţii noastre pământeşti. Mântuitorul Hristos, prin Învierea Sa, a inaugurat deja Paştile cel veşnic şi în Trupul Său înviat ne-a dăruit pârga trupului celui nou, pe care îl vom avea şi noi, în ziua cea de apoi.
Acum însă, noi le avem ca o arvună şi le trăim la Paştile din fiecare an, căci învierea noastră nu se face dintr-o dată, ci treptat, ca o creştere organică, din putere în putere, până la învierea deplină, cea de la urmă, precum o mărturisim în noaptea Sfintelor Paşti: «Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, azi înviez împreună cu Tine, înviind Tu…».
Astfel, metoda arătată de Postul Mare capătă o valoare generală pentru viaţă: este calea rânduită de Biserică, pe care trebuie să călătorim de-a lungul vieţii pământeşti, pentru a intra în Împărăţia cerească!”.Preluare din vol. Protos. Petroniu Tănase
,,Uşile pocăinţei” (Meditaţii duhovniceşti la vremea Triodului),
Editura Mitropolitană Trinitas, Iaşi, 2002, p. 8-9.