Preotul Cosma Moşescu. Contribuţii biografice (I)

În a doua jumătate a veacului al XIX‑lea orașul Brăila a fost gazda și spațiul de manifestare și de creație al unor remarcabili oameni de cultură care au contribuit substanțial la prestigiul național al acestui important port dunărean. Alături de scriitorii George Baronzi (1828‑1895), Radu S. Campiniu (1834‑1896), publicistul și omul politic Alexandru G. Djuvara (1858‑1913), gazetarul și omul politic Nicolae Filipescu (1862‑1916), publicistul și ziaristul Ioan C. Lerescu (1831‑1895), avocatul și publicistul Leonte Moldovan (1865‑1943), prozatorul și criticul literar Arturo Graf (1848‑1913), profesorul Atanasie Popescu (1848‑1938), baritonul George Cavadia (1858‑1926), medicul și farmacistul Constantin C. Hepites (1804‑1890)1 ș. a., s‑a aflat și preotul Cosma Moșescu, slujitor vreme de 55 de ani, la biserica „Sfântul Ierarh Spiridon“ din Brăila², apreciat dascăl de școală brăileană, publicist și traducător. Spiritul său dornic de a sluji formarea intelectuală a elevilor pe care‑i îndruma în calitate de catihet și mai apoi de profesor și director de școală brăileană, împletit cu o râvnă rară în acele timpuri de a‑și deprinde credincioșii pe care‑i păstorea cu dreapta învățătură ortodoxă și cu practicile liturgice nealterate de superstiții l‑a ținut mereu la cote incandescente ale vocației sale pastorale și ale interesului misionar al timpului.

Apreciat de ierarhi din Regat, precum Chesarie Căpățână al Buzăului, Melchisedec Ștefănescu al Dunării de Jos, Iosif Gheorghian, titular al aceleiași eparhii, Ghenadie Țeposu, episcop al Argeșului, dar și de peste munți, precum arhimandritul Nicolae Popea, locțiitor de Mitropolit la Sibiu, mai târziu Episcop al Caransebeșului, prof. Vasile Mangra (în 1916 ales Mitropolit al Transilvaniei), și arhim. Filaret Musta, ulterior arhiereu în Banat, părintele Moșescu a întreținut legături epistolare și de prietenie cu mai multe personalități ale veacului său. La loc de frunte se înscrie în galeria amicilor cu preocupări publicistice și didactice Ion Heliade Rădulescu, urmat de Florian Aron, istoric, profesor și publicist, generalul Christian Tell, om politic, naturalistul și omul politic Constantin Esarcu și alții.

Întrucât în luna iunie a acestui an 2022 se împlinesc 200 de ani de la nașterea (25 iunie 1822) acestui valoros cleric și 120 de ani de la trecerea sa la cele veșnice (29 iunie 1902), dorim ca pe parcursul anului să aducem în atenție aspecte ale biografiei sale mai puțin sau deloc remarcate în scrierile care s‑au ocupat de viața sa³, dar și informații inedite care vor contribui, sperăm, la alcătuirea unei monografii pe care o merită cu prisosință, ca omagiu și recunoaștere a rolului său major în derularea vieții spiritual‑culturale din Eparhia Dunării de Jos, în secolul al XIX‑lea.

Referințe biobibliografice asupra preotului

Cosma Moșescu în literatura de specialitate (1941‑2010)

Personalitatea preotului Moșescu a atras atenția cercetătorilor încă din perioada interbelică. Astfel, istoricul și specialistul în paleografie chirilică, Emil Vârtosu (1902‑1977), născut în Galați, a tipărit în anul 1941 primul studiu științific referitor la preotul Cosma Moșescu, prilejuit de publicarea corespondenței lui Ion Heliade Rădulescu cu acest cleric brăilean4. Incluzând în acest studiu o autobiografie a preotului Moșescu, „scrisă prin 1883“⁵, Emil Vârtosu sublinia că figura acestui preot „va trebui, cândva, scoasă din uitare“⁶.

Au trecut însă 41 de ani de la publicarea studiului amintit până când remarcabilul cercetător și istoric al Eparhiei Buzăului, preotul Gabriel Cocora, născut în satul Gohor din județul Galați, a readus în atenție personalitatea preotului Cosma Moșescu, la împlinirea a 160 de ani de la naștere și a opt decenii de la trecerea la cele veșnice⁷. Articolul respectiv aducea noutăți în completarea biografiei părintelui Moșescu, rod și al cercetării unor mărturii din Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos și semnala câteva publicații ale clericului brăilean în periodice contemporane acestuia. Tot părintele G. Cocora, în monografia Episcopiei Buzăului, se referă succint la activitatea publicistică a preotului Cosma Moșescu⁸. Peste doi ani, același autor, publicând istoria Seminarului Teologic din Buzău, la aniversarea a 150 de ani de la înființare, între absolvenții de renume ai acestei prestigioase școli teologice, înscrie și pe preotul Cosma Moșescu, schițând o notă biobibliografică lărgită, evident pe baza materialelor publicate până la acea dată⁹.

În anul 1989 a apărut vol. III din Bibliografia românească modernă, în care Cosma Moșescu este înscris cu 14 volume de autor, cu două volume în coautorat și cu două traduceri¹⁰.

După anul 1990, semnalăm aplecarea asupra lucrării cultural‑misionare și didactice a preotului C. Moșescu în Brăila a următorilor: Episcopul Epifanie Norocel al Buzăului, în volumul său Slujitori ai Legii strămoșești¹¹ a dedicat câteva pagini figurii de cărturar a preotului Moșescu. Textul fructifică materialele publicate anterior, amintite mai sus, convertite într‑o prezentare‑sinteză, fără noutăți.

Profesorul și publicistul Toader Buculei (1930‑2015), brăilean prin adopție, în dicționarul său Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, lucrare care a cunoscut două ediții¹², la interval de 11 ani, inserează și o fișă biografică a preotului Cosma Moșescu.

Regretatul academician, preotul profesor dr. Mircea Păcurariu l‑a inclus pe preotul brăilean de la biserica „Sf. Spiridon“ în cele trei ediții ale lucrării sale monumentale, Dicționarul teologilor români¹³.

Un articol cu o „intarsie“ documentară inedită din Arhiva Episcopiei Dunării de Jos (nemarcată însă expres) a publicat, la începutul anului 1999, și semnatarul acestei lucrări¹⁴.

O nouă prezentare a istoriei Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul“ din Buzău, publicată în anul 2006, la împlinirea a 17 decenii de la înființare¹⁵ preia și înscrie câteva repere biobibliografice ale preotului de la Brăila, după lucrarea preotului G. Cocora dedicată aceleiași școli seminariale, publicată în 1986, cum am arătat mai înainte.

Preotul Cosma Moșescu este menționat și în impresionanta lucrare, inițiată de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și coordonată de regretatul Acad. pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Enciclopedia Ortodoxiei Românești¹⁶.

În anul 2015 remarcabilul preot Șerban Sâmpetru completează cu câteva informații noi biografia părintelui Moșescu, în calitate de urmaș al acestuia, la altarul parohiei brăilene „Sf. Ierarh Spiridon“¹⁷.

Am făcut această trecere în revistă, sper completă, urmând a ne folosi de lucrările citate, în prezentul studiu jubiliar. La acestea, pe lângă realizarea unor analize amănunțite și corelarea informațiilor tratate disparat până acum, vom adăuga și alte date și mărturii inedite, pe care le‑am găsit în surse documentare necercetate, prin care dorim să reconstituim portretul complet al părintelui Cosma Moșescu, nume de rezonanță între clericii brăileni ai Eparhiei Dunării de Jos din a doua jumătate a secolului al XIX‑lea.

(Va urma)

Pr. Eugen Drăgoi

Pentru cei menționați a se vedea Toader Buculei, Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, ediția a doua, Editura Ex Libris, Brăila, 2004.
Biserică demolată de regimul comunist în anul 1963.
Până acum asupra biografiei preotului Cosma Moșescu s‑au publicat următoarele materiale: Pr. Gabriel Cocora, „Preotul Cosma Moşescu «un rar fenomen între preoţi» (1822‑1902)“, în: GB, an. XLI, nr. 4‑6, 1982, pp. 407‑415; † Epifanie Norocel, Episcopul Buzăului, Slujitori ai legii strămoșești, Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1991, pp. 94‑100; Pr. Eugen Drăgoi, „Un cărturar brăilean. Preotul Cosma Moșescu (1822‑1902)“, în: Călăuză ortodoxă, an. X, nr. 124, februarie 1999, p. 24; Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, ed. a II‑a, Bucureşti, 2002, pp. 315‑316 (ediția a III‑a, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, pp. 423‑424); Enciclopedia Ortodoxiei Românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 418.
Emil Vârtosu, „Scrisori inedite ale lui I. Heliade Rădulescu către preotul Cosma Moșescu din Brăila între anii 1857‑1872“, în: Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Literare, seria III. Tomul IX, 1938‑1940, București, 1941, pp. 187‑249.
Emil Vârtosu, „Scrisori inedite ale lui I. Heliade Rădulescu către preotul Cosma Moșescu…“, p. 189. O scurtă notă din această autobiografie a fost publicată încă din timpul vieții preotului Moșescu. A se vedea vol. Ion Heliade Rădulescu, Scrisori din exil cu note de N. B. Locusteanu, București, 1891, p. 743.
Emil Vârtosu, „Scrisori inedite ale lui I. Heliade Rădulescu către preotul Cosma Moșescu…“, p. 189.
Pr. Gabriel Cocora, „Preotul Cosma Moşescu «un rar fenomen între preoţi» (1822‑1902)“…, pp. 407‑415.
Pr. Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului. O vatră de spiritualitate și simțire românească, Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1986, pp. 231, 298, 399.
Pr. Gabriel Cocora, Seminarul teologic din Buzău la împlinirea a o sută cincizeci de ani, Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1988, pp. 245‑250.
Bibliografia românească modernă (1831‑1918), Editura Științifică și Enciclopedică, Societatea de Științe Filologice din R.S. România, București, 1989, pp. 484‑485, nr. 39.464‑39.480.
Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1991, pp. 94‑100.
Prima ediție, Editura „Libertatea“ S. A., Inspectoratul pentru Cultură al Județului Brăila, Brăila, 1993, p. 155; ediția a doua, Editura Ex Libris, Brăila, 2004, p. 286.
Prima ediție, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, pp. 289‑290; ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, pp. 315‑316; ediția a treia, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, pp. 423‑424.
Pr. Eugen Drăgoi, „Un cărturar brăilean. Preotul Cosma Moșescu (1822‑1902)“…, p. 24.
„Seminarul Teologic «Chesarie Episcopul» din Buzău la împlinirea a 170 de ani de la înființare“, în: Glasul Adevărului, serie nouă, anul XVII, nr. 146, octombrie‑decembrie 2006, pp. 102‑103 (material semnat de prof. drd. Nicolae Moraru). Într‑un Tabel cu absolvenți ai Seminarului de la Buzău în perioada 1836‑1893 (p. 107) se face mențiunea că elevul Cosma Moșescu a absolvit această școală în anul 1844 (autorul precizează că acest an nu este sigur) și că a fost coleg de clasă cu Nicu Deșliu.
Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 418 (autor pr. Eugen Drăgoi).
Pr. ic. st. Șerban Sâmpetru, „Rămășițele Proilaviei“, în: vol. Mitropolia Brăilei (Proilaviei), studii și documente, editor Ionel Cândea, Muzeul Brăilei „Carol I“, Editura Istros, Brăila, 2015, pp. 138, 139, 141, 184, 186.