Primul istoric al bisericii „Sf. Ierarh Spiridon“ din Brăila. Document inedit

Posted on By admin

Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos cuprinde un imens număr de documente din perioada 1857‑2021, clasificate în mai multe fonduri, care acoperă istoria vieții bisericești a spațiului patronat de această eparhie (actualmente județele Galați și Brăila), fond foarte puțin cercetat și din care s‑a publicat o cantitate infimă. Un catalog de documente, mai ușor de întocmit, ar pune la dispoziția cercetătorilor și a slujitorilor bisericești informații și date însemnate și necesare cunoașterii trecutului și evoluției vieții creștine din această parte de țară.

Istoric manuscris din 1870

Căutând mărturii despre activitatea unui vrednic păstor de suflete și om de cultură din Brăila celei de‑a doua jumătăți a secolului al XIX‑lea, anume preotul Cosma Moșescu (1822‑1902), am găsit un scurt istoric al bisericii „Sfântul Ierarh Spiridon“, unde  acesta a slujit, încredințându‑mă că este cel mai vechi și mai veridic istoric al acestui sfânt locaș1, alcătuit la sfârșitul anului 1870. Această biserică este continuatoarea bisericii „Sfinții Voievozi“, care pe la 1840 încă mai era catedrala fostei Mitropolii a Proilaviei (structură ecleziastică superioară desființată în anul 1829), de la care, de altfel, a preluat și patrimoniul bunurilor sacre2.

Istoricul respectiv a fost întocmit de preotul Ioan Paraschivescu3, slujitor la biserica „Sfântul Spiridon“, care avea rangul de schevofilax, lucrare realizată la solicitarea Episcopiei Dunării de Jos, intermediată de Protopopiatul județului Brăila4. Nu cunoaștem motivul scrierii acestui istoric ajuns în Cancelaria Eparhiei de la Ismail. Poate că cererea respectivă a venit din partea Episcopului Melchisedec Ștefănescu, interesat de istoria Mitropoliei Proilaviei, asupra căreia a stăruit, publicând mărturii în lucrarea sa Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, București, 1869 (pp. 152‑167). Între altele, în­vățatul ierarh al Dunării de Jos se referă acolo la o însemnare din 1814, ianuarie 13, făcută pe Mineiul lunii ianuarie „de la Biserica St. Spiridon“5. Este posibil însă ca dezlegarea acestei necunoscute să se găsească în dosarele din anii 1846‑1866 și un altul din 1850 – aflate în arhiva bisericii „Sfinții Împărați“ din Brăila – care, după mărturia părintelui Ș. Sâmpetru, se referă la începuturile bisericii Sf. Spiridon, dar pe care preotul respectiv nu le‑a putut cerceta, întrucât sunt scrise „cu litere chirilice de mână… la care se adaugă câteva file scrise în limba greacă și chiar în limba turcă“6.

Documentul respectiv este cu atât mai important, cu cât această biserică nu mai există astăzi; ea a fost demolată de autoritățile comuniste în anul 1963, pe locul său ridicându‑se clădirea Poștei și a Telefoanelor din municipiul Brăila7.

În continuare reproducem istoricul bisericii „Sf. Ierarh Spiridon“ din Brăila, scris la 1870 de preotul Ioan Paraschivescu, oferind în notele de subsol unele explicații, dar și completări și corecturi la afirmațiile făcute publice de către preotul Șerban Sâmpetru. În redarea textului am respectat caligrafia și ortografia vremii și a semnatarului. Întregirile între paranteze ne aparțin.

  Istoricul Bisericii cu Patronagiul

S(fântu)lui Spiridon din orașul Brăilla8

În anul 1840 poporul Bisericii Vechi cu patronagiul S(finți)lor Vo(i)evozi, fosta Mitropolie de Drist9 și Proilav, singura Biserică Creștinească pe atunci în Brăilla, văzând că10 peste puțin o să remăe fără Biserică (din) cauza (sic) că ajunsese în ruine, și malul Dunărei în apropiere de fundul altarului, a (h)otărât, în înțelegere cu proto(i)ereul de atunci Neagu11 să rezidească această12 Biserică, dându‑i de patron pe S(fântu)l Ierarh Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni.

În urma acestei (h)otărări au luat inițiativa D(om)nul Mihai Chyriac (sic), unul dintre poporeni și preotul Dragomir, preot și duhovnic la zisa Biserică (Mitropoliei)13.

Și în anul 184114, în zilelle (sic) Prea Înălțatului Domn Alexandru Dimitrie Ghica15, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului (sic) Episcop de Buzău D(omn) D(omn) Chesarie16 a luat început și, cu adjutoriul Prea Înaltului Părinte Ceresc, în anul 1842 a luat săvârșirea17, zidindu‑se de cărămidă și var18. Și tot în acest19 an, în 12 dechemvrie, prin părinte(le) eclisiarh Theofilact20  al Sf(intei) Episcopii de Buzău, s‑a sfințit.

Iar în anul 1865, luna februarie, preoții acestei21  Biserici, Ioan Paraschivescu, Cosma Moșescu, Ioan Penescu și Grigorie Neacșu, epitropul ei, Teodor Chyrica (sic) și în unire cu poprenii, văzând că22 acestei23 Biserici i‑ar trebui o reparație solidă și o înfrumusețare de pictură, opservând (sic) fondul ce24 are Biserica, în anul 1865 s‑a pus în lucrare reparația turlei, mărirea ferestrelor,  facerea din nou a tâmplei poleită cu aur, icoanelle (sic) din nou, precum și a se zugrăvi peste tot înlăuntrul ei. Și în anul 1866, iulie 28, a luat săvârșirea (cu din fondul Bisericii)25.//

Ctitorii primitivi26 ai acestei27 Biserici pot lua numelle (sic) Mihai Chyryac și Preotul Dragomir, care au condus lucrarea până la finit; de au și contribuit și cu bani nu se știe, din cauză că28 nu s‑a găsit trecut(ă) contribuirea lor în monedă, în nicio condică d(e)‑a bisericii.

Donatori primitivi:

Iiu. Biserica vechie (Mitropolia) care a donat‑o (sic) cu două prăvălii din strada Cojocari, or(așul) Brăila și cu un loc sterp dupe malul Dunărei, unde a fost fondarea ei29.

(Al) II‑lea. Ioan Rizea care a donat‑o (sic) cu un rând de case dupe strada Glasis.

(Al) III‑lea. Ianache Potonac care a donat‑o (sic) cu o bucată de loc dupe strada Unirea (malul șeanțului)30.

Iar în urmă, după înfru­musețarea Bisericei, în anul 1858 D(umnealui) Marineiu (sau Marinciu?) Ioan a dat Bisericii un policandru de bronz, încăpător de 24 făclii.

Starea actuallă (sic) a bisericii este bună.

Această31 Biserică, în anul 1851 august 7 și în anul 1857, mai 3 a fost vizitată de Prea Sf(inția) Sa Păr(intele) Episcop de Buzău D(omn) D(omn) Filotei32.

În anul 1863, sept(embrie) 8 s‑a vizitat de Prea Sf(inția) Sa Părintelle (sic) Dionisie, Episcop al Sf(intei) Epyscopii (sic) Buzău.

În anul 1869, iulie 3 s‑a vizitat de Prea Sf(inția) Sa Părintelle (sic) Epyscop al Eparhiei Dunărei de Jos D(omn) D(omn) Melhisedec (sic), asistând pân(ă) la terminarea S(fin)tei Liturghii.

Și din când în când a fost vizitată de Revizorul Eparhiei //33

Făcutu‑s‑a acest34 istoric al Bisericii cu patronagiul S(fântu)lui Spiridon conform ordinului Rev(erenței) Salle (sic) Părintelui Proto(i)ereu al județului Brăilla (sic) No. 569, urmat după al Sf(intei) Epyscopii (sic) de Ismail No. 670.

Pr. I. Paraschivescu, schevofilax, servitor Biser(icii) S(fântu)l Spyridon (sic) Brăilla (sic) //35.

Pr. Eugen Drăgoi

 

  1. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 1006/1870.

  2. Referințe despre această biserică la econom‑stavrofor Ilie Didicescu, Priviri asupra istoriei Bisericei Române și orașului și județului Brăila, Brăila, 1906, pp. 125‑126.

  3. Părintele Sâmpetru scrie în lucrarea sa „Rămășițele Proilaviei“, în: vol. Mitropolia Brăilei (Proilaviei), studii și documente, editor Ionel Cândea, Muzeul Brăilei „Carol I“, Editura Istros, Brăila, 2015, pp. 129‑130 că într‑un document din anul 1863 preotul I Paraschivescu se referă la locul fostei biserici mitropolitane care revenise bisericii „Sf. Spiridon“, dar fusese împresurat de trei persoane.

  4. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 1006/1870, f. 2 r.

  5. A se vedea Mitropolia Brăilei (Proilaviei), studii și documente, p. 32. Pentru însemnările pe cărțile care au aparținut bisericii Mitropoliei Proilaviei, cercetate, în 1929, și de Nicolae Iorga, a se vedea prof. univ. dr. Ionel Cândea, „Cărți grecești tipărite la Veneția, ce au aparținut Mitropoliei Proilaviei (Brăilei)“, în: vol. Credință, istorie și cultură la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2005, pp. 151‑164.

  6. Pr. ic. st. Șerban Sâmpetru, „Rămășițele Proilaviei“…, pp. 118, 137.

  7. Pr. ic. st. Șerban Sâmpetru, „Rămășițele Proilaviei“…, p. 117. Actualmente în Brăila sunt două biserici și o capelă așezate sub patronajul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei: biserica parohiei „Sfântul Ierarh Spiridon Vechi“, zidită în 1906, care a aparținut inițial unei alte comunități creștine și biserica parohiei „Sfântul Ierarh Spiridon Nou“, ridicată între anii 1999‑2014, lângă care se află o capelă cu același hram, construită între 1998‑1999. Anuarul Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Editura Arhiepis­copiei Dunării de Jos, Galați, 2016, pp. 377‑378.

  8. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 1006/1870, f. 1 r.

  9. Mitropolia Dristorului (Silistra de astăzi, în Bulgaria).

  10. În original: quă.

  11. Despre acest protopop Neagu, prtoiereul Brăilei Ilie Didicescu, în lucrarea sa, Priviri asupra istoriei Bisericei Române și orașului și județului Brăila, Brăila, 1906, p. 170, scrie: „Protopopul Neagu, succesorul lui Vasile, servitor la bis. S. Arhanghel Mihail (cea actuală) din Brăila. A stat ca protoiereu până la 1848“.

  12. În original: aqueastă.

  13. Paranteza în original.

  14. Această precizare elimină dilema pe care o publică părintele Sâmpetru (op. cit., p. 132) referitoare la data până la care a ființat catedrala Mitropoliei (după I. Manafu, până în 1846; după Ilie Didicescu, până în 1842, iar potrivit lui Nae Ionescu până în 1841, acesta din urmă fiind corect informat). De altfel, la p. 135 preotul Sâmpetru scrie că temelia bisericii Sf. Spiridon s‑a pus în anul 1841.

  15. A domnit în Țara Românească între anii 1834‑1842.

  16. Episcopul Chesarie Căpățână s‑a aflat pe tronul episcopal al Episcopiei Buzăului între anii 1825‑1846.

  17. Adică s‑a terminat de zidit.

  18. Se cunoaște așadar acum materialul din care s‑a construit biserica „Sf. Spiridon“, despre care pr. Ș. Sâmpetru („Rămă­șițele Proilaviei“…, p. 135) scria: „Nu găsim în arhivă niciun deviz, nicio schiță, nicio indicație despre materialul folosit…“.

  19. În original: aquest.

  20. Așadar știm acum cine a fost „împuternicitul Episcopului Chesarie al Bzăului“ (Pr. Ș. Sâmpetru, „Rămășițele Proilaviei“…, p. 135) care a sfințit biserica. Același pr. Șerban Sâmpetru, în lucrarea citată, la p. 144 , reproduce un raport din 1905 al preotului I. Moroșanu, parohul bisericii „Sf. Spiridon“, în care numele celui care a săvârșit slujba de sfințire este redat greșit „părintele Pechiofis!“. Tot astfel este menționat numele delegatului de la Episcopia Buzăului și la p. 181.

  21. În original: aquestei.

  22. În original: quă.

  23. În original: aquestei.

  24. În original: que.

  25. Paranteza în original.

  26. Cu sensul: întâii ctitori.

  27. În original: aquestei.

  28. În original: quă.

  29. Pentru situația terenului pe care s‑a aflat biserica Mitropoliei Proilaviei a se vedea pr. Ș. Sâmpetru, „Rămășițele Proilaviei“…, pp. 129‑133, iar pentru cele două prăvălii, Idem, pp. 172‑173.

  30. Paranteza în original.

  31. În original: aqueastă.

  32. A păstorit ca titular al Episcopiei Buzăului între anii 1850‑1859.

  33. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 1006/1870, f. 1 v.

  34. În original: aqueast.

  35. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 1006/1870, f. 2 r.