Mesaj transmis de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, familiei dlui prof. univ. ing. dr. dhc. Emil Constantin, la plecarea acestuia la Domnul.
Un alt „stâlp“ de rezistență al Universitării „Dunărea de Jos“ , Prof. Univ. dr. ing. DHC Emil Constantin s‑a aşezat tot la o temelie, de această dată a edificiului spiritual‑educațional şi cultural al „Templului etern“ al înțelepților!
Mai întâi, se cuvine, pentru fiecare din cei ce suntem adunați în sfântul lăcaş de rugăciune, în jurul sicriului cu trupul neînsuflețit al Domnului Rector Prof. Univ. dr. Emil Constantin, să păstrăm clipe de tăcere, de adâncă reflecție fără cuvinte, de reculegere, de linişte, de purificare, de autentică rugăciune, căci rugăciunea înseamnă o altfel de conectare la adevărul suprem existențial, care este viața veşnică, Împărăția cerurilor, precum ne învață Crezul Sfintei noastre Biserici: „Aştept învierea morților şi viața cea veşnică. Amin“, adică: aşa să fie!
Acum, din această stare de purificare lăuntrică, cu mintea coborâtă în inimă să aprindem, tot spiritual, uman şi respectuos o „candelă“ cu scopul luminării căii spre recunoaşterea binefacerilor, darurilor, jertfelniciei, dragostei şi mistuirii unui tânăr elev, student, doctorand, doctor în ştiințe politehnice, care a urmat apoi ucenicia de pe prima treaptă didactică universitară la magiștrii săi, în fața studenților săi, până a ajunge pe „tronul“ cel mai înalt, lângă cel arhieresc, de RECTOR cu litere mari şi dinstincte al Universității cu acelaşi nume ca şi Arhiepiscopia.
Din înaltul responsabilităților sporite, la cumpăna dintre dictatura ateo‑comunistă şi realizarea democratică a actului academic ne apare un zâmbet, o privire smerită şi un cuvânt blajin, ale unui om cu „O“ mare! Este profesorul! Este Rectorul Emil Constantin (între 1996‑2004)!
„Nava amiral“ a educației, culturii, cercetării şi afirmării ştiinței de pe plan local şi național, prin valoroşii ei profesori, prin studenții conştiincioşi şi, mai ales, prin „vâslaşul“ ei încercat, de bună credință, competent, blând, comunicator de excepție cu toată suflarea din jurul său a ridicat sus pânzele, realizând aici cele mai multe specializări de cercetare, înmulțind numărul facultăților şi departamentelor, extensia academică de la Cahul şi multe alte parteneriate înființate şi cu participarea Noastră directă: „Institutul româno‑ francez“, prin cooperare cu Universitatea Paris XII, cu renumitul Decan Attuel şi nu numai! Prestigiul Universității „Dunărea de Jos“, sub conducerea Rectorului Emil Constantin a atins cote înalte în țară şi străinătate.
Se cuvine să ne plecăm frunțile cu respect și să‑i cinstim continuu memoria și pentru înființarea a două specializări profund umane și autentic‑spirituale: Facultatea de Medicină și Farmacie și Departamentul de Teologie, lângă atâtea alte direcții umaniste: filologia, dreptul, istoria, filosofia, sociologia ș.a.
De asemenea, prestigiul Rectorului pentru performanțele Universității „Dunărea de Jos“ i‑au deschis calea spre demnități naționale: președinte CNEEA și al CNATDCU, ceea ce a onorat mult zona Dunării de Jos.
Dar mai presus de toate, Domnul Rector a rămas și după finalizarea cu succes a proiectelor mandatelor legiuite, Rector al omeniei, al bunei cuviințe și mare ctitor de oameni buni, competenți și devotați prestigioasei noastre Universități, în categoria Modelelor!
Arunc o privire în timp și vă invit o clipă în Sala Pașilor Pierduți din Palatul Universității, de vis‑a‑vis, în data de 12 octombrie A.D 2000. Îl văd în roba academică, prezidând o ceremonie unică și irepetabilă, pentru care a intrat în istoria bunei credințe a omului de înaltă cultură, a intelectualului și marelui cercetător și inventator Emil Constantin, privind Maica spirituală a neamului, Biserica.
A prezidat atunci acordarea înaltei cinstiri academice „Doctor Honoris Causa“ Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și a vrednicului de pomenire, Patriarhul nostru Teoctist.
Fie ca și Sus, dincolo, să fie primit și iertat de păcate de Domnul nostru Iisus Hristos, pe calea sufletului spre dreapta răsplătire pentru binele făcut multora și pentru demnitatea prin care a purtat crucea atâtor suferințe, știute și neștiute, împărțite cu stimata Doamnă, devotata sa soție și familia, în tăcere, în demnitate, tot ca Rector!
Dumnezeu să‑l ierte!
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Mesaj transmis de prof. univ. dr. ing. Cătălin Fetecău, Președintele Senatului Universității „Dunărea de Jos“ din Galați, la plecarea la Domnul a prof. univ. ing. dr. dhc. Emil Constantin, fost rector al Universității.
Deşi Eclesiastul spune ca „Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui“, pentru astfel de momente nu suntem niciodată pregătiți sufletește îndeajuns.
Sunt anumiți oameni, în viața noastră, de la care nu am vrea să trebuiască niciodată să ne luăm rămas bun; pe aceștia ne face bine să îi știm acolo, undeva, unde să îi putem găsi ori de câte ori ne gândim la ei.
Domnul profesor doctor inginer Emil Constantin este unul dintre acești oameni – reper. Și vorbesc la prezent, pentru că respectul și recunoștința pe care i le datorăm cu toții sunt doar la timpul prezent și viitor.
Mentor al multor generații de cadre didactice din Facultatea de Mecanică, astăzi Facultatea de Inginerie, domnul profesor Emil Constantin rămâne pentru noi, toți, un profesor iubit și respectat, un Rector vizionar, un intelectual în adevăratul sens al cuvântului.
Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, îi datorează înființarea unor facultăți, dezvoltarea unor programe de studii noi, ancorate în timpul prezent, iar in semn de recunostință pentru contribuția la dezvoltarea Universităţii, în anul 2017, Senatul universitar, i‑a acordat titlul de Profesor Emerit.
Profesorul Emil Constantin ne‑a lasat ca moștenire foarte multe lecții de viață pe care nu ar trebui să le uităm prea curând. Și poate cea mai importantă lecție este bunătatea și compasiunea.
Astăzi, Profesorul Emil Constantin ne amintește că universitatea poate deveni un loc mai bun pentru fiecare dintre noi în cazul în care cooperăm în acest scop.
Suntem profund îndurerați pentru pierderea unui mentor, coleg și prieten și ne rugăm, alături de familia Constantin, pentru odihna veșnică a sufletului său.
Dumnezeu să‑l odihnească și să‑l aibă în paza Sa, iar noi să‑i păstrăm, vie și neștearsă, amintirea.
Prof. Univ. Dr. Ing. Cătălin Fetecău