„Aici e floarea Dunării de Jos. Aici sunt 300 de ani de luptă pentru al treilea oraș ca demnitate și bogăție al țării“ ‑ așa a cuvântat arhiepiscopul dr. Casian Crăciun, la slujba de pomenire a eroilor, joi, 10 iunie, de Înălțare, în fața Monumentului eroilor noștri din Primul Război Mondial de pe marele platou de la Cimitirul „Eternitatea“. „Urmași“ ai eroilor au fost valuri de tineri și vârstnici, de civili și militari, de elevi și dascăli sau preoți, care au fost prezenți, ca niciodată, relaxați, socializând (desigur, sub mască) sub soarele blând, în venerabilul cimitir înființat încă de la 1864. Oricum, observa prelatul, erau… mai puțin numeroși cei vii decât cei omagiați. Arhiepiscopul a amintit și de vechea tradiție ca fiecare copil să pună o floare la câte o cruce, legându‑și de suflet o amintire eroică puternică…
Un aer foarte destins și distins am putut simți la „Eternitatea“, la evenimentul cel mai important dintre cele dedicate eroilor în ziua de 10 iunie, când și în alte părți ale orașului, în județ și peste Prut, la Țiganca, autoritățile locale și Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria“ ‑ filiala „General Eremia Grigorescu“ Galați au desfășurat evenimente omagiale ‑ depuneri de coroane la monumente semnificative, colocvii sau lansări de carte. La „Eternitatea“, au depus flori mai întâi copiii, apoi Prefectura, Consiliul Județean, Primăria, Garnizoana. Fanfara „Valurile Dunării“ a Centrului Cultural „Dunărea de Jos“ a susținut emoționante, bătrâne marșuri. Militarii au tras o salvă de AKM (fiind pandemie, s‑a tras din spatele Monumentului).
După sluja de pomenire a miilor de eroi de aici, arhiepiscopul Casian a citit lista cu peste 2.600 de nume de botez simple, de Ion sau Gheorghe, adăugându‑i și pe cei căzuți în decembrie 1989. Prelatul a invocat cuvinte odată puternice, educate și cu suflet, acum pe cale de dispariție, precum: „Credință, loialitate, fidelitate, onoare, demnitate și libertate ‑ toate apărate în mod sublim și jertfelnic. Scrise cu sânge!“… O lecție, sperăm, pentru mulți copii de toate vârstele, prezenți, cu școala sau cu mămicile, ascultând cu tricolor în mânuțe.
Lângă biserica țintirimului, „monumentul unui om e mai falnic decât biserica lui Hristos!“ ‑ a adăugat arhiepiscopul. Era vorba despre învecinatul cavou al vremelnicului primar Gh. Fulger (martie 1883 ‑ aprilie 1884), care nu ne‑a rămas prin ceva în tradiție… Am observat un interes aparte pentru salvarea acestui cimitir de artă și de glorie: „Ne va ajuta Dumnezeu și Cimitirul Eternitatea va fi cu siguranță cel mai bine îngrijit cimitir din sud‑estul României. Deoarece niciun cimitir nu are altarul acesta ‑ priviți‑l!“ Și înaltul prelat a arătat spre Monument.
După ceremonie, arhiepiscopul și primarul Ionuț Pucheanu s‑au prierdut îndelung printre vechi monumente funerare, multe foarte degradate, care merită clasate ca monumente istorice. A fost un fel de inspecție a stării averii fizice și spirituale a Cimitirului și se pare că vom vedea și urmări semnificative.
În morminte comune și în osuarul din Monumentul eroilor „Marelui Război“ odihnesc osemintele a 2.625 de eroi români, ruși aliați și francezi. Alături, în Careul Militar Francez, odihnesc 62 de militari francezi (unul fiind aliat rus, „luptător pentru Franța“) și nouă algerieni.
Primarul Ștefan H. Ștefan iniția, la 1925, construcția Monumentului, observând că negustorașii care fentaseră războiul își asiguraseră deja monumente din marmură, în timp ce bieții români simpli erau străjuiți de fragile cruci din lemn! Sâmbătă, trebuie doar să conservăm, iar asta pare cam scump. Poate ne ajută și Europa…
Victor Cilincă
Preluare „Viața Liberă“, 11 iunie 2021