Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii
Primii români care au decis să emigreze în Statele Unite ale Americii la sfârșitul secolului al XIX‑lea și începutul secolului XX au fost frații noștri din Transilvania, Bucovina și Banat, teritorii aflate atunci sub stăpânire austro‑ungară. Principalul motiv pentru care aceștia au plecat spre America a fost acela economic, iar generația aceea de emigranți a fost numită „mia și drumul“, datorită faptului că acei oameni doreau să se stabilească pentru un timp limitat peste ocean, atât cât să strângă o mie de dolari, precum și costul călătoriei, iar mai pe urmă să se întoarcă acasă.
La 15 august 1904 a avut loc înființarea primei parohii ortodoxe românești la Cleveland (Ohio), cu hramul „Sfânta Maria“. Un an mai târziu a sosit în Statele Unite ale Americii preotul Moise Balea, care va prelua frâiele acestei parohii și care va deveni primul preot ortodox român din America. Părintele Balea va înființat în 1906 o parohie la South Saron (Pennsylvania), iar mai apoi altele la Youngstown (Ohio), Indianapolis și la Indiana Harbour (Indiana). Cu binecuvântarea Mitropolitului Ioan Mețianu al Ardealului vor merge peste ocean și preoții: Trandafir Scorobeț (viitor episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Sibiului), Ioan Tatu și Simeon Mihălțan.
În data de 29 iulie 1913 este înregistrat la tribunalul din Youngstown (Ohio) primul protopopiat ortodox român din America, sub conducerea părintelui Ioan Podea.
După o perioadă tensionată, dar și după mai multe tentative de a se organiza într‑o eparhie peste ocean, la data de 29 mai 1928, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște trimiterea părintelui Trandafir Scorobeț, care fusese în America în perioada de pionierat a misiunii ortodoxe românești.
În urma congresului convocat de părintele Scorobeț în perioada 25‑28 aprilie 1929 la Detroit s‑a decis înființarea unei Episcopii Autonome Misionare, sub jurisdicția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. De altfel, Sfântul Sinod, sub președinția patriarhului Miron Cristea a aprobat, un an mai târziu, la 1 noiembrie 1930, înființarea acestei eparhii.
Primul ierarh al eparhiei a fost Episcopul Policarp Morușca, fost stareț al Mănăstirii Hodoș‑Bodrog din Arad, hirotonit arhiereu la 24 martie 1935. Deși activitatea episcopului Policarp nu a fost una de lungă durată, personalitatea sa a rămas adânc întipărită în inimile păstoriților. În perioada sa de arhipăstorire a pus bazele Centrului Eparhial „Vatra Românească“ din Detroit, a reușit să viziteze cea mai mare parte a parohiilor de pe continentul american și a început editarea revistei Solia. Episcopul Policarp și‑a început activitatea misionară însoțit de doi sfetnici: arhimandritul Ioachim Popescu și ierodiaconul Petru Prohnitchi. Este demn de menționat faptul că cel dintâi, a fost pentru șase ani (1910‑1916), spiritual și profesor al Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați, unde, cu siguranță, și‑a șlefuit calitățile misionare, spirituale și intelectuale.
În vara anului 1939, în ajunul începerii celui de‑al Doilea Război Mondial, Episcopul Policarp, fără să știe cursul evenimentelor din lume, revine în România pentru a participa la lucrările Sfântului Sinod. Urmare începutului războiului, acesta nu va mai fi lăsat să plece, activând în anii care au urmat, din dispoziția Patriarhului Nicodim ca locțiitor de episcop la Cetatea Albă – Ismail și la Episcopia Maramureșului. Asemenea altor ierarhi, episcopul Policarp este forțat să se pensioneze și este pus în retragere în anul 1948. A trecut la Domnul la data de 26 octombrie 1958, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul“ din Alba‑Iulia, acolo unde se retrăsese și unde fusese numit stareț.
La plecarea sa din America, episcopul Policarp a lăsat o eparhie bine organizată, având în componență 6 protopopiate, 44 de parohii, 62 de misiuni cu 43 de locașuri de cult.
Între 1939‑1950, absența unui păstor la cârma eparhiei, a creat multă tristețe și tulburare între credincioși, cu atât mai mult cu cât această situație s‑a datorat refuzului autorităților ateo‑comuniste din țară de a trimite un nou ierarh peste ocean. Încercările repetate ale Sfântului Sinod de a rezolva această situație s‑au lovit fie de refuzul autorităților, fie de refuzul preoților din America, marea majoritate dorind ca fostul ierarh să revină între păstoriți.
Situația eparhiei din America a fost rezolvată prin alegerea protopopului Andrei Moldovanu, în demnitatea de ierarh, sub ascultarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Acesta a fost chemat în țară, hirotonit arhiereu la 12 noiembrie 1950 și investit la Palatul Patriarhal, în data de 19 noiembrie 1950, de Patriarhul Justinian. Perioada de 13 ani de păstorire a vrednicului ierarh (1950‑1963) a fost una dificilă, plină de frământări, în care acesta a reușit să conducă „corabia“ păstoriților săi prin „mări“ deosebit de tulburi. Cu toate acestea, episcopul Andrei a rămas vertical și demn, reușind să imprime această demnitate și eparhiei păstorite de el. Pe lângă procurarea unui nou sediu episcopal, editarea periodicului Calendarul Credința, sfințirea de noi biserici și hirotonia de preoți, acesta s‑a străduit să mențină o relație deosebit de frumoasă cu ierarhii celorlalte eparhii canonice din America. Trecerea sa la Domnul a avut loc la data de 14 martie 1963 la Detroit.
Episcopului Andrei Moldovanu îi va succeda în scaunul vlădicesc din America, arhiepiscopul Victorin Ursache. Personalitatea sa complexă, cu o experiență eclesială deosebită, mai întâi ca stareț al Mănăstirilor Neamț și Secu, mai apoi ca superior al Așezământului românesc de la Ierusalim și într‑un final ca profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Tihon“ din South Canaan (Pennsylvania), a determinat congresul electoral să îl aleagă și Sfântul Sinod să îl confirme în demnitatea de episcop. Hirotonia sa întru arhiereu a avut loc în Catedrala „Sfântul Gheorghe“ din Ontario la 7 august 1966, din partea Patriarhiei Române participând arhimandritul Nicolae Mladin (viitorul Mitropolit al Ardealului), iar mai târziu, la instalare, Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului. La 11 iunie 1973, episcopul Victorin este ridicat la demnitatea de arhiepiscop, un an mai târziu fiind ridicată și episcopia la rang de arhiepiscopie. În lucrarea sa, episcopul Victorin i‑a avut ca sfetnici apropiați pe arhimandriții Bartolomeu Anania (viitorul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului) și Vasile Vasilachi.
După mai bine de trei decenii de păstorire, arhiepiscopul Victorin a trecut la Domnul la 16 iulie 2001, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Putna.
După arhiepiscopul Victorin, la cârma Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada a fost ales protosinghelul Nicolae Condrea. Cu un strălucit doctorat obținut la Facultatea de Teologie Catolică a Universitatății „Marc Bloch“ din Strasbourg, dar și cu o activitate merituoasă ca secretar patriarhal al Patriarhului Teoctist, acesta cunoștea îndeaproape realitatea spirituală a românilor din Occident.
Astfel, la Congresul special electoral al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada, desfășurat la 9 martie 2002, la parohia „Sf. Treime“ din Troy, Michigan, acesta a fost ales în scaunul vacant de Arhiepiscop. În şedinţa din 13 martie 2002, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a validat, în unanimitate, această alegere şi a acordat Părintelui Nicolae Condrea rangul de arhimandrit. Hirotonirea şi instalarea noului Arhiepiscop‑ales a avut loc în cadrul celui de‑al 71‑lea Congres anual al Arhiepiscopiei, găzduit de Parohia „Sf. Ioan Botezătorul“ din Montreal, Canada, între 12 şi 14 iulie 2002. Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, însoţit de o importantă delegaţie de 12 ierarhi, a prezidat ceremoniile legate de acest eveniment.
Imediat după instalarea sa, Arhiepiscopul Nicolae a dispus mutarea Centrului Eparhial de la Detroit la Chicago și achiziționarea unui locaș de cult, potrivit pentru statutul de Catedrală Arhiepiscopală. Noua Catedrală Arhiepiscopală căreia i‑a fost rânduit hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena“ a fost sfințită în anul 2008, de către un sobor de ierarhi în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Între 1‑3 iulie 2016, în cadrul celui de‑al 80‑lea Congres al Arhiepiscopiei, desfășurat la Parohia „Învierea Domnului“ din Hamilton, Ontario, Canada, s‑a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi cu două eparhii: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii și nou înființata Episcopie a Canadei. Aceste hotărâri au fost confirmate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 28‑29 octombrie 2016. Ceremonia de ridicare la demnitatea de Mitropolit a Arhiepiscopului ortodox român al celor două Americi a avut loc în Catedrala Patriarhală din București în data 30 octombrie 2016, iar ceremoniile de întronizare a noului mitropolit și a noului episcop ortodox român al Canadei, au avut loc la 30 aprilie, respectiv 7 mai 2017 la Chicago și Montreal.
În prezent Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii are un număr de 35 de parohii și misiuni și 2 mănăstiri.
Episcopia Canadei
Prima parohie ortodoxă română din Canada s‑a conturat în jurul emigranților români plecați din Boianul Bucovinei, care, în amintirea locurilor natale au redenumit localitatea unde s‑au așezat, Boian – Alberta, nu departe de orașul Edmonton. Tot românii din Bucovina vor înființa o a doua parohie, în anul 1902, la Saskatchewan, primul păstor al ei fiind arhimandritul Evghenie Ungureanu, trimis acolo de Mitropolitul Moldovei. De altfel, până la limpezirea situației eparhiei ortodoxe române din America, primele parohii ortodoxe române din Canada, au funcționat sub omoforul Mitropoliei Moldovei. Până în anul 2016, parohiile ortodoxe românești au fost sub oblăduirea canonică a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi, fiind împărțite, în două protopopiate: Protopopiatul pentru Ontario și Estul Canadei (18 parohii) și Protopopiatul Alberta și Vestul Canadei (9 parohii).
Credincioșii ortodocși români s‑au putut bucura de mai multe vizite patriarhale, acestea fiind consemnate ca evenimente de seamă în istoria comunității. Astfel, la 1976 Mitropolitul Teoctist al Moldovei (viitorul patriarh) a binecuvântat Stadionul și Satul Olimpic din Montreal. Doi ani mai târziu, Mitropolitul Teoctist va face o vizită tot la Montreal. Acesta va reveni în Canada, în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în 2002, cu ocazia hirotoniei Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae.
În anul 1979, parohiile din America și Canada au fost gazdele Patriarhului Iustin, care a efectuat o importantă vizită pe continentul American.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost oaspetele parohiilor ortodoxe române din Canada, în anul 1999, pe când se afla în demnitatea de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Este demn de amintit faptul că Preafericirea Sa, în anul 1983, pe când era director adjunct al Institutului Ecumenic de la Bossey, a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române care a participat la a șasea adunare generală a Consiliului Mondial al Bisericilor, care a avut loc la Vancouver.
Primul episcop ortodox român al Canadei este Preasfințitul Părinte Ioan Casian, întronizat în această demnitate la data de 7 mai 2017. De la hirotonia sa din data de 2 iulie 2006 și până la întronizare, Preasfinția Sa a fost episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi.
În prezent Episcopia Ortodoxă Română a Canadei are în componența sa un număr de 30 parohii și misiuni și o mănăstire.
Parohiile românești din America de Sud
Primul preot ortodox român care a desfășurat o bogată activitate în America de Sud a fost părintele Mihai Petrovici, trimis acolo de Patriarhul Miron Cristea, în special pentru românii din Argentina.
Comunitatea românească din Buenos Aires, Argentina a fost păstorită printre alții, pentru o perioadă de doar un an (1973‑1974) și de părintele Ioan Teoharie, absolvent al Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați, consilier economic (1954‑1958) și administrativ bisericesc (1976‑1986) al Eparhiei Dunării de Jos.
O importantă comunitate de români s‑a format și în jurul metropolei Caracas (capitala Venezuelei), între anii 1950‑1960. Însuși Patriarhul Teoctist a fost oaspetele parohiei românești din Caracas, în anul 1999, atunci când a sfințit biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena“. În ultimii ani mai mulți români au părăsit această țară ca urmare a dificultăților economice și socio‑politice de aici.
Pr. dr. Alexandru Bulgaru