În ziua premergătoare ajunului Sărbătorii Naşterii Domnului Hristos, la Parohia Pechea II, din Protopopiatul Covurlui, copiii participanţi la programele „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala!”, împreună cu părintele paroh Valentin Diaconu s-au pregătiţi de întâmpinarea Sfintelor Sărbători.
Mai întâi, copiii s-au pregătit sufleteşte pentru întâmpinarea Pruncului Iisus Hristos, prin Taina Mărturisirii, urmând a se învrednici de primirea Sfinti Împărtăşanii în ziua Praznicului.
Apoi, în ritm de colind sfânt au împodobit bradul de Crăciun, în aşteptarea zilei în care prăznuim Naşterea Fiului lui Dumnezeu. Prin forma lui conică, bradul ne duce cu gândul la Sfânta Treime, iar podoabele cu care este împodobit semnifică cunoaşterea, la fel ca pomul din grădina raiului. Steaua aşezată în vârful bradului nu este pusă la întâmplare: ea simbolizează steaua care a apărut pe cer, la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
A doua zi, după repetarea colindelor sfinte „Praznic luminos”, „Cerul şi pământul” şi „Din cer senin”, copiii împreună cu părintele au mers cu colindul la bătrânii şi persoanele neajutorate din parohie pentru a le duce şi lor vestea cea mare a Naşterii Domnului, pentru a-i face pentru o clipă să se întoarcă cu gândul spre copilărie şi a uita de necazuri şi alte greutăţi. Au fost vizitate şi persoanele din parohie, care în anul care s-a încheiat au fost alături de biserică, duhovniceşte şi nu numai. De asemenea, mesajul colindului sfânt a fost dus şi oficialităţilor din comuna Pechea, care şi-au manifestat bucuria prin oferirea celor mici a tradiţionalilor colăcei şi nuci.
La sfârşit, spre seară, copii şi-au manifestat intenţia de a colinda şi pe părinţii lor, arătându-le ceea ce au învăţat ei la Sfânta Biserică şi cum au putut duce mai departe tradiţia creştină a colindelor.
* * *
Una dintre cele mai puternice tradiţii păstrate, în spaţiul românesc, este colindatul. Colindele, cântece cu versuri care relatează adevăruri biblice, tematic, cu o linie melodică plăcută, pe alocuri evlavioase, îi atrag pe cei mici. Pentru ei poate fi un joc, un mod nou de a învăţa, un nou mod de exprimare. Copiii au învăţat repede aceste colinde, fiind încurajaţi să le cânte cu atenţie şi pasiune. Observând efectul cântului asupra gazdei lor, ei şi-au manifestat încântarea pentru atenţia şi seriozitatea cu care au fost ascultaţi.
Obiceiul colindatului este şi o metodă de socializare, chiar un exerciţiu de lucru în echipă, o metodă de amuzament constructivă. De ce? Pentru că „a colinda” înseamnă mai întâi să pregăteşti „un program” împreună cu un grup, implicit să repeţi, să fii atent la cel de lângă tine, să urmezi pulsul şi ritmul grupului. Abia apoi urmează „colinda”, care aduce gazdelor urări de bine prin cântecele deosebite ale Naşterii Pruncului Sfânt. Iar momentele în care colindătorii merg spre alta gazdă, sunt momente de interacţiune şi veselie, care nu se uită niciodată.
Am observat la cei mici, pe parcursul colindatului, dorinţa lor de a se face utili prin participarea la viaţa parohiei. Unul dintre ei mi-a mărturisit chiar că avea în faţă, în timpul intonării colindelor, evenimentul sfânt al Naşterii Domnului Hristos. Mă bucur mult că tinerii din ziua de astăzi nu au uitat colindele sfinte moştenite din strămoşi şi duc mai departe tradiţia creştină a colindatului.
* * *
Pacea şi bucuria celor mici se transmit şi nouă celor mari şi ne fac să uităm de toate grijile, să devenim pentru o clipă copii, aşa cum ne îndemna Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În primul rând fiecare dintre noi trebuie să simţim Sărbătoarea Naşterii Domnului cu inima aceea nevinovată de copil, aşa cum ne amintim odinioară că ne strângeam în grupuri şi mergeam pe uliţele satului, la vecinii noştri, pentru a-i colinda.
Fie ca această tradiţie să nu se piardă nicodată din inimile dragilor noştri fii şi să existe mereu copii care să vestească Întruparea Domnului Hristos, prin colind, în casele creştinilor!
Pr. Valentin Diaconu,
Parohia Pechea II