Despre simbolismul colivei

În anul 2021, închinat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române comemorării celor adormiți în Domnul, se cuvine să reflectăm asupra tezaurului referitor la plecarea dintre noi a celor dragi, pe care tradiția bisericească îl păstrează cu sfințenie.

Pe data de 17 februarie a fiecărui an, Biserica face pomenire Sfântului Mucenic Teodor Tiron, de numele căruia este strâns legată tradiția pregătirii colivei, la plecarea sau la comemorarea celor ador­miți.

Coliva este o ofrandă făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, care închipuie însuşi trupul mortului, pentru că grâul este principala hrană a trupului omenesc. Ea este o expresie a credinţei nostre în nemurire şi înviere.¹ Bobul de grâu din care este făcută coliva pentru a încolţi şi a da rod, este necesar ca mai întâi să fie îngropat. Aceast lucru este explicat mai pe larg de Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Precum se îngroapă în pământ această sămânţă şi după aceea răsare şi produce mult rod, tot astfel şi omul dându‑se pământului cu moarte va învia iarăşi. Pavel zice asemenea, arătând învierea prin pilda semănătorilor. Deci unii zic că noi facem această colivă din roduri numai pentru minunea bunului şi biruitorului mucenic Teodor, însă nu este numai pentru aceasta, care este dumnezeiească şi de la Dumnezeu, ci pentru glasul lui Pavel mai cu seamă, precum am zis, care a închipuit seminţele cu trupurile noastre cele ce se roagă şi vor să învieze şi care sunt mai cinstite decât acelea.

Drept aceea, aducem nu numai grâu, ci şi multe dintre alte seminţe, precum şi vin din roada viei, căci această roadă este de lemn şi s‑a ales pentru Jertfa lui Hristos. Acestea aducem şi la pomenirile sfinţilor, căci şi ei sunt roadă sfântă şi daţi pământului cu sfinte moaşte şi vor învia. Mai mult decât toate celelalte semănături se aduce grâu, pentru că şi Mântuitorul şi‑a asemănat Sfântul Său Trup cu grâul. Căci zice: «Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă» (Ioan XII, 24)“².

Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi, sau dulceaţa vieţii celei veşnice, pe care orice creştin nădăjduieşte că o va dobândi cel repausat.³

Referitor la originea colivei, etnologul Simion Florea Marian, aminteşte în culegerea sa de obiceiuri privitoare la înmormântare, de o legendă populară din Bucovina: „Unul dintre cei mai mari şi mai înverşunaţi duşmani şi prigonitori ai creştinilor era şi împăratul Diocleţian. El, nu numai că făcea creştinilor mult rău şi multe daune, ci totodată îi prindea şi chinuia în tot chipul, anume ca să se lepede de creştinism şi să treacă la păgânism. Cel mai potrivit mijloc spre scopul acesta crezu el, că ar fi acela, dacă i‑ar spurca mai întâi prin mâncare şi prin băutură. Drept aceea, porunci el tuturor creştinilor, din întreaga sa împărăţie, ca să nu mănânce mai mult bucate făcute de dânşii, ci cumpărate din târg, care erau făcute după porunca sa cu tot felul de întinăciuni.

Auzind preoţimea despre aceasta, se amărî şi întristă foarte tare şi ţinu un sinod la care se adunară toţi preoţii, episcopii şi patriarhii creştini de prin toate părţile. Şi sinodul acela a hotărât: ca nimeni dintre creştini să nu mai cumpere şi să mănânce bucate din târg, ci toţi să mănânce numai grâu fiert şi sărat.

Şi cum a hotărât sinodul acela, aşa s‑a şi întâmplat. Văzând Diocleţian că nimeni nu vrea să cumpere din bucatele sale, porunci să le arunce în apă, crezând că le vor mânca peştii, iar creştinii vor mânca pe peştii aceia, şi tot se vor spurca.

Dar creştinii prinseră de veste şi despre această apucătură a lui Diocleţian şi nu mâncară nici peştii“⁴.

Adevărata origine a colivei însă se pare a data din timpul arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360‑370) şi a împăratului Iulian Apostatul.

Astfel, la 50 de ani după moartea Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul (361‑363), dorind să‑i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându‑i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i‑a poruncit acestuia să‑i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).

În amintirea acestei întâmplări minunate, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, în prima sâmbătă a Postului Mare⁵.

Pr. Alexandru Bulgaru

 

1. Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială – pentru facultăţile de teologie, ediţia a IV‑a, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2005, p. 399.

2. Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi, întrebarea 4, vol. II, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2002, pp. 122‑123.

3. Despre felul în care este gătită coliva, a se vedea: Elena Niculiţă‑Voronca, Dantinele şi credinţele poporului român, Editura Saeculum I. O., Bucureşti, 1998, p. 277.

4. Simion Florea Marian, Înmormântarea la români, Editura Grai şi Suflet – Cultura naţională, Bucureşti, 1995, pp. 110‑111.

5. ***, Vieţile Sfinţilor pe Februarie, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia 1901‑1911, ediţia a II‑a, Editura Episcopiei Romanului, Roman, 1999, pp. 218‑226.