Pe Preasfinţitul Atanasie Jevtici l‑au cunoscut şi, cu siguranţă, l‑au apreciat nu doar teologii, slujitorii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Sârbe. Dânsul face parte din pleiada învăţătorilor, a misionarilor şi a oamenilor lui Dumnezeu crescuţi sub „aripa“ duhovnicească a Sfântului Iustin Popovici. Aşadar prin cuprinderea teologică şi culturală, deschisă spre întreaga Ortodoxie, Preasfinţitul Atanasie depăşeşte cadrul unui slujitor devotat locului, timpului şi misiunii încredinţate de Biserica de care a aparţinut!
Este un om şi un teolog total. Este dăruit de Dumnezeu cu multă putere de muncă şi de înţelegere, în discernământ şi‑n adâncimile duhovniceşti ale Teologiei.
Format pentru profesorat, străluceşte în faţa studenţilor teologi de la Belgrad, după ce, asemenea Sfinţilor Dascăli ai Ortodoxiei, s‑a adăpat la „izvoarele“ harice ale cunoaşterii locului lăuntric al întâlnirii cu Hristos Domnul, în mintea coborâtă în inimă şi, apoi, în revărsarea luminii sfinţitoare a cunoaşterii „cărărilor mântuirii“ în Biserica de pe „valurile“ apelor învolburate ale patimilor, răutăţilor, păcatelor şi neputinţelor omeneşti.
Firul de aur al experienţei Sfinţilor Părinţi i‑a cusut „baierele“ inimii, în care a încăput pe Hristos, vindecătorul de răni personale, comunitare, locale şi universale. A iubit adevărul mântuitor, pe care, continuu l‑a localizat în Domnul Hristos, slujitorul nostru în neputinţe, dar a găsit şi timp de adâncire a mesajului Evangheliei, în concretul vieţuirii omului simplu, fratele în care stă suferind Hristos, propovăduit de la Amvon, din faţa Sfântului Altar, sau de la Catedră.
O perioadă a fost Episcop în Bosnia şi Herţegovina. Când a cerut‑o situaţia tragică locală, a făcut din stradă, „biserică“ şi din adunarea refugiaţilor, sfinţitoare comuniune euharistică! Săvârşea Sfânta Liturghie în locul de suferinţă ca într‑o impunătoare Catedrală!
Simplu la vorbă, foarte popular, accesibil oricui şi oricând, te fascina atât prin modestia portului, dar şi prin cea a ţinutei liturgice, asemenea Sfântului Spiridon al Trimitundei. Dar, în simplitate, strălucea „diamantul“ savantului teolog, al omului de cultură şi al misionarului neîntrecut.
Ne este îndestulător un singur aspect din mulţimea mărturiilor bune, în primul rând din strălucirea personalităţii sale în Panortodoxie prin influenţa valoroasei sale opere teologice, tradusă în majoritatea limbilor de circulaţie, ca să rămână unic pentru noi toţi, ortodocşii, aşa cum reiese şi din mărturiile teologilor, precum cea a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care i‑a dedicat un excepţional portret de profil teologic inconfundabil. Aşa ni se pare a fi şi bucuria de a‑l fi cunoscut personal atât la Sfântul Altar în slujire, cât şi la multe întruniri teologice.
De mare folos duhovnicesc ne‑a fost întâlnirea cu Preasfinţitul Atanasie Jevtici, în anul 2009, cu prilejul canonizării familiei Sf. Grigore Palama, eveniment organizat şi găzduit de ÎPS Părinte Pantelimon, Mitropolit de Veria Naoussa şi Kampania. Cu acest prilej, am avut prilejul dialogului pe marginea meditaţiei rostite de Preasfinţia Sa, un excurs teologic şi istoric de mare profunzime pe tema: „Traducerea în limba sârbă a Mărturisirii de credinţă şi a altor scrieri ale Sfântului Grigore Palama, încă din timpul vieţii sale“. Bucuria întâlnirii noastre s‑a desăvârşit prin comuniunea euharistică la Dumnezeiasca Liturghie ce a precedat slujba de canonizare a familiei Sfântului Grigorie: părinţii Constanţiu şi Kallony, fraţii Teodosie şi Macarie şi surorile Epiharia şi Teodota, săvârşite duminică, 20 decembrie 2009, în biserica „Sf. Cuv. Antonie cel Nou“ din Veria.
Teolog profund, om curat şi poliglot, spre finalul cercetătorilor sale şi‑a dedicat o parte din viaţă, studiind limba aramaică, vorbită de Domnul şi, mai apoi, transpusă în cuvintele Domnului Iisus Hristos transmise nouă, din oralitate în scris, de către Sfinţii Evanghelişti şi, apoi, traduse din limbile originare în cele ale lumii creştine.
Dorul său era de a proba credinţa şi ştiinţific, şi teologic, şi istoric, şi biblic, dar şi filologic, prin actualitatea cuvintelor pline de lumina Mântuitorului din Sfânta Sa Evanghelie!
Pentru aceasta s‑a deplasat la Ierusalim şi, pe cât i‑a stat în putinţă, a aprofundat teologic şi filologic raportul dintre sensurile cuvintelor Domnului din limba aramaică în limbile considerate sacre: ebraică, greacă ş.a.
Ce‑a constatat Preasfinţitul Atanasie? A simţit bucuria de a se fi păstrat autenticul, duhul, izvorul viu al Cuvântului cuvintelor, Iisus Hristos, în traducerile pe care le avem! Ne‑a asigurat astfel de veridicitatea şi autenticitatea traducerilor, căci dintru început ele sunt probate de Soboarele ecumenice şi de memoria vie, fidelă şi curată a Evangheliei, păstrată în Sfânta noastră Biserică ortodoxă din generaţie în generaţie!
Să‑l întâmpine, aşadar, Domnul, pe Preasfinţitul Atanasie acum în „Academia“ iubirii Preasfintei Treimi, la Altarul din ceruri, pe el, neobositul, luptătorul pentru comuniune panortodoxă, doritorul ‑ mi‑a spus‑o nu o dată! ‑ de canonizare şi a Părinţilor Cleopa şi Stăniloae, precum cea a Sfântului Iustin Popovici al sârbilor de Sus împreună cu toţi sfinţii Ortodoxiei în viaţa Bisericii luptătoare de pe pământ.
Dumnezeu să‑l odihnească în pace!
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Preasfințitul Părinte Episcop Atanasie (Jevtić), ierarhul pensionar din Zahumlje și Herțegovina al Bisericii Ortodoxe Sârbe a trecut la Domnul pe 4 martie a.c., la Institutul de Sănătate Publică ‑ Trebinje din Bosnia și Herțegovina. A fost internat cu coronavirus la 17 februarie, iar starea sa de sănătate s‑a deteriorat în ultima săptămână a lunii februarie. Avea 83 de ani și a slujit 8 ani ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Preasfinția Sa s‑a născut pe 8 ianuarie 1938, în satul Brdarica de lângă Valjevo, Iugoslavia. A fost sfințit ca Episcop al Banatului la 7 iulie 1991, de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, iar din 1992 a ocupat scaunul de Episcop de Zahumlje și Herțegovina până în 1999, când s‑a retras.
A fost decan al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Belgrad și, timp îndelungat, profesor al acestei prestigioase școli teologice. Era specializat în domeniul patristicii și a scris cinci volume de patrologie. Împreună cu Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului, de vie și binecuvântată amintire, a tradus în limba sârbă cărțile deuterocanonice ale Vechiului Testament.
Mii de credincioși ortodocși, inclusiv ierarhi, clerici, monahi și laici au venit să‑și ia rămas bun de la iubitul ierarh din Zahumlje și Herțegovina, la slujba de înmormântare care a fost săvârșită în data de 6 martie 2021. Episcopul Atanasie a fost fiul spiritual al Sfântului Iustin (Popovici) și era un teolog respectat în întreaga lume.
Veșnică să‑i fie pomenirea!