Istoria Bisericii noastre consemnează, în pagini pline de dramatism, timpuri potrivnice, când creştinii, cu ajutorul lui Dumnezeu, au biruit oprelişti greu de crezut: prigoane, restricţii, încercări, aşa cum se întâmplă şi în prezent. În prelungirea dificilului 2020, tainica voinţă divină îngăduie ca anul 2021 să înceapă tot sub imperiul spectrului pandemiei de COVID‑ 19. Însă cu rugăciune fierbinte şi cu mare nădejde în mila şi ajutorul lui Dumnezeu, creştinii de la Dunărea de Jos se alătură tuturor fraţilor de credinţă din Biserica Ortodoxă şi, încrezători, continuă lucrarea de înfrumuseţare a propriilor vieţi şi suflete şi de dobândire a mântuirii. Praznicul Botezului Domnului de la începutul noului an este un temei în acest sens.
Epifania: repere istorice şi liturgice
Slăvitul praznic al Botezului Domnului se află în conştiinţa şi viaţa Bisericii încă dintru început. Momentul venirii Domnului la Iordan şi al primirii botezului de la Sfântul Ioan Proorocul şi Înaintemergătorul (Matei 3, 13‑17; Luca 3, 21‑22) fundamentează, din punct de vedere biblic, instituirea acestei sărbători, despre care există şi temeiuri patristice, încă de la începutul secolului al III‑lea. Clement Alexandrinul, în „Stromatele“ sale şi Sfântul Grigorie Taumaturgul, într‑un cuvânt festal de secol III fac primele referiri la acest praznic, la fel de importante fiind şi menţiunile, ceva mai târzii, din „Constituţiile Apostolice“ şi din „Testamentum Domini“. Mulţi dintre Sfinţi Părinţi din secolul al IV‑lea au rostit panegirice sau ne lasă alte diverse mărturii despre această sărbătoare care deja se răspândise în tot Răsăritul; din secolul al V‑lea, ea ajunge, apoi se generalizează şi în Apusul Europei. Până după jumătatea secolului al IV‑lea, Botezul Domnului se sărbătorea împreună cu Naşterea Domnului, la 25 decembrie. Desprinderea celor două sărbători s‑a făcut mai întâi la Antiohia, în 375, apoi la Constantinopol, în 379, Botezul Domnului începând a se prăznui, din perioada aceasta, la 6 ianuarie. Astfel Biserica a reuşit să „încreştineze“ finalul vechiului şi începutul fiecărui nou an calendaristic, pângărite până atunci de sărbători orgiastice păgâne.
Acest praznic a fost numit, încă din secolul al III‑lea, „Epifanie“ ‑ termen care în limba greacă înseamnă „arătare deasupra“ sau „Teofanie“ – (termen) care (în limba greacă) înseamnă „arătarea lui Dumnezeu“. Cele două numiri amintesc de momentul triadofaniei de la Iordan, prăznuită acum: Dumnezeu‑Fiul Întrupat primind botezul de la Ioan, Dumnezeu-Duhul Sfânt pogorându‑Se asupra Lui în chip de porumbel (Matei 3, 16), iar Dumnezeu Tatăl cuvântând din cer cu glas de tunet: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“ (Matei 3, 17). În aceeaşi perioadă, sărbătoarea era numită şi „a luminilor“ sau „a luminării“, întrucât, după ce în ajun posteau şi se rugau, catehumenii primeau Taina Sfântului Botez, deveneau astfel „luminaţi“ („fotizomeni“) şi umblau apoi prin oraşe înveşmântaţi în cămăşile baptismale şi purtând făclii aprine în mâini. În această zi, în vechime, preoţii anunţau data începerii Păresimilor şi data când aveau să se prăznuiască Paştile, în anul respectiv.
În graiul său rafinat, poporul român a numit acest praznic „Bobotează“, surprinzând cu fineţe esenţialul, că acum se prăznuieşte „Botezul Domnului“.
Agheasma Mare ‑ „Astăzi firea apelor se sfinţeşte…“
Slujba Aghesmei Mari este o creaţie euhologic‑imnografică de o înaltă valoare poetică şi cu un profund şi dens conţinut duhovnicesc şi teologic. Rânduiala ei actuală este atribuită Sfântului Sofronie al Ierusalimului († 638) şi se află în Molitfelnic sau Mineiul pe ianuarie. Se săvârşeşte în ajunul praznicului (amintind astfel de botezul catehumenilor, în secolele II‑III) şi în însăşi ziua praznicului. Ţinând în mod direct de specificul praznicului, slujba Aghesmei Mari are aceeaşi vechime ca şi sărbătoarea. Elementul esenţial al slujbei îl constituie cele două epicleze, prin care Duhul Sfânt este invocat asupra apelor, pentru a le sfinţi. Din punct de vedere teologic, sfinţirea apelor la Bobotează se leagă direct de momentul când glezna Mântuitorului a sfinţit undele Iordanului. Atunci Iordanului „s‑a temut şi s‑a întors înapoi“, sfinţindu‑i‑se apele, iar astăzi, slujba Aghesmei Mari, legată anamnetic şi haric de ceasul Botezului Domnului, aduce, ca lucrare a Harului dumnezeiesc şi ca răspuns al rugăciunilor noastre, sfinţirea întregii firi a apelor. „Astăzi firea apelor se sfinţeşte…“, cântă Biserica şi primeşte darul sfinţitor al Aghesmei Mari, care are „harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului“, este „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire“ şi lucrează „curăţirea sufletelor şi a trupurilor, vindecarea patimilor, sfinţirea caselor şi tot folosul de trebuinţă“.
Din Agheasma Mare creştinii gustă cu mare evlavie, din ajunul praznicului şi până la odovanie; cu ea, în Ajun, preotul binecuvintează casele şi gospodăriile, iar în timpul anului mângâie duhovniceşte pe cei care, temporar, nu pot primi Sfânta Împărtăşanie. Cu Agheasma Mare, arhiereul sfinţeşte antimisele, iar în Joia Mare, Întâistătătorul unei Biserici Ortodoxe autocefale şi ierarhii Sfântului ei Sinod sfinţesc Marele Mir. Despre darul aghesmei de a rămâne mulţi ani proaspătă şi bună de băut, Sfântul Ioan Gură de Aur arăta într‑un „Cuvânt la praznicul Botezului Domnului“: „(…) Ziua de astăzi este ziua în care (Domnul) S‑a botezat, în care a sfinţit firea apelor. De aceea în sărbătoarea aceasta, la miezul nopţii toţi iau apă şi o duc acasă şi o păstrează tot anul, căci astăzi au fost sfinţite toate apele; şi minunea e vădită: apa aceasta nu se strică cu trecerea timpului, apa aceasta scoasă astăzi rămâne limpede şi proaspătă un an, doi şi adeseori şi trei ani şi, după atâta vreme, se ia la întrecere cu apa adusă acum de la izvor“.
În vremuri de desacralizare şi secularizare, deşi este folosită doar nouă zile, Agheasma Mare, ca dar dumnezeiesc pentru lume, reuşeşte să reechilibreze în bună parte, duhovniceşte, pe creştinul căutător de sfinţenie.
Boboteaza anului 2021 la Dunărea de Jos. Cadru general
În context cu restricţiile impuse de situaţia pandemică din întreaga lume, praznicul Bobotezei din anul 2021 a avut loc, desigur, şi la Dunărea de Jos, în condiţii speciale. Cu toate acestea, trebuie subliniat că restricţiile au generat atenţie vie, responsabilitate sporită şi organizare ireproşabilă, din partea Sfintei noastre Arhiepiscopii.
Anul acesta, cu ocazia praznicului s‑a făcut cunoscută şi simţită puterea unităţii eclesiale dintre ierarh, preoţime şi popor. Într‑un mesaj trimis în ziua de 4 ianuarie, ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos cerea preoţilor să aibă grijă de sănătatea personală, subliniind: „Să primeze grija de a ne întări sufleteşte cu slujbele din ajunul Bobotezei, respectiv Ceasurile Împărăteşti, apoi Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia“. Grijii duhovniceşti i‑au urmat apoi multe povăţuiri practice, pe care ierarhul le‑a oferit preoţilor, în vederea unui organizări optime a pregătirii şi desfăşurării sărbătorii.
Urmând îndemnului ÎPS Arhiepiscop, din timp, părinţii protoierei au procurat, de la firme specializate, recipiente pentru îmbutelierea aghesmei. Această operaţiune s‑a făcut, pentru prima dată, generalizat, la noi în Eparhie, având ca efect benefic distribuirea Aghesmei Mari în condiţii perfect igienice şi evitându‑se aglomeraţia nedorită. În toate parohiile, în Ajunul Bobotezei, după finalizarea slujbei, Agheasma Mare a fost astfel îmbuteliată în sticle etichetate, pe care preoţii le‑au aşezat în curţile bisericilor, pe mese frumos împodobite, ordonate în forma „crucii Sfântului Andrei“ şi ornate cu benzi tricolore.
În ziua de 6 ianuarie, în toate bisericile şi mănăstirile s‑a săvârşit Sfânta Liturghie, urmată de slujba Aghesmei Mari. În general, de data aceasta s‑a evitat sfinţirea apei aflate în recipiente de mare volum (căzi de lemn, butoaie, cisterne), din motive lesne de înţeles, dar şi datorită faptului că pregătirea s‑a făcut mult mai judicios. La momentul oportun, Agheasma Mare a fost oferită credincioşilor, de către voluntari, în multe puncte de distribuţie. Astfel s‑a putut menţine „distanţa sanitară“, s‑a putut preveni aglomeraţia şi au fost înlăturate şi alte multe neajunsuri, dintre care cel mai nedorit este risipirea sau împrăştierea aghesmei pe jos. În niciun an nu a fost mai multă linişte, pace şi ordine la acest moment!
În zonele în care, de Bobotează, există tradiţia ca preotul şi poporul să iasă la cursuri de apă (pâraie, râuri) sau la fântâni ori se menţine încă tradiţia „botezului cailor“, anul acesta au fost evitate, tocmai din motivul de a proteja cât mai mult pe creştini şi de a evita orice risc de contaminare. Iată cum, deodată cu prefacerea apei în agheasmă, dezordinea cu care sunt „stigmatizaţi“ ortodocşii s‑a transformat în ordine perfectă, teama s‑a făcut curaj, slăbiciunea a devenit putere, îndoielile au germinat credinţă fermă, izolarea impusă a sfârşit prin a fi comuniune de rugăciune şi speranţă de mai bine. Pentru că şi Isaia proorocul spune, iar preoţii citesc la paremiile praznicului: „Întăriţi‑vă voi, mâini slabe şi şi prindeţi putere, genunchi slăbănogiţi (…) Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor (…) Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă“ (35, 3, 5‑7).
S‑a împlinit astfel şi ceea ce, parcă profetic, spunea ierahul nostru, în mesajul citat şi mai sus, anume că „înţelepciunea, priceperea şi echilibrul preoţilor noştri vor contribui decisiv la conturarea sărbătorii în înţelesul ei mare, de Teofanie, de sfinţire a sufletelor şi trupurilor noastre, a caselor, a ogrăzilor, a locurior, a zonei, a ţării şi a lumii întregi“. Aşa a şi fost, cu harul Domnului!
Sărbătoarea Bobotezei 2021,
la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi
Catedrala Arhiepiscopală, „inima duhovnicească“ a Dunării de Jos a urmat cea dintâi exigenţele şi programul eparhial legate de sărbătoarea Bobotezei, sub directa cooordonare a ÎPS Părinte Arhiepiscop. În Ajun s‑au săvârşit Ceasurile Împărăteşti şi Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia, apoi slujba Aghesmei Mari. După aceasta, un grup de studenţi ai Departamentului Teologic din cadrul Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie s‑a ocupat de îmbutelierea aghesemei în cele câteva mii de sticle pregătite. În ziua praznicului, sub protia ÎPS Părinte Casian al Dunării de Jos s‑au săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba Aghesmei Mari. După cuvântul chiriarhului şi la apelul său, momentul distribuirii aghesmei s‑a consumat în ordine, fiecare credincios luând pentru casa şi familia sa, mult dorita Agheasmă Mare.
Tradiţia slujbei Aghesmei Mari, pe faleza Dunării,
la Galaţi şi Brăila
Momentul emoţionant al slujbei Aghesmei Mari care, de regulă, avea loc pe esplanada din partea de răsărit a bisericii Precista, anul acesta nu s‑a mai desfăşurat după tradiţia cunoscută. ÎPS Chiriarh a găsit însă soluţia mângâierii duhovniceşti a credincioşilor care, plini de speranţă, aşteptau răsfiraţi pe întinsul falezei superioare şi inferioare a Dunării.
La ora stabilită, ierarhul a sosit la Dunăre şi a coborât până la nivelul apei. A fost întâmpinat de oficialităţi locale şi de un grup de tineri în costume populare. La Dunăre, ÎPS Sa a făcut un dublu gest, simbolic şi impresionant, generat de imposibilitatea săvârşirii Aghesmei Mari pe faleza superioară, după tradiţie. Mai întâi a lansat de trei ori în apă o sfântă cruce din lemn sculptat, recuperându‑o printr‑un şnur tricolor. Apa fluviului a îmbrăţişat crucea cu un fior, asemănător aceluia cu care Iordanul sărutase piciorul Domnului, cu două milenii mai înainte; apoi apa a eliberat crucea lansată de ierarh cu dorul regăsirii depline, la un an „mai bun“. Poate 2022! În al doilea rând, ÎPS Sa a încredinţat Dunării o frumoasă cruce din flori împletite cu spice de grâu, legate cu tricolor, darul evlaviei poporului dreptcredincios din eparhie pentru „Iordanul neamului românesc“!
La Brăila, unde ‑ de Bobotează ‑ ceremoniile bisericeşti şi militare mişcau oraşul spre piaţa Palatului Municipalităţii şi spre Dunăre, anul acesta programul a fost, de asemenea, restrâns. După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a slujbei Aghesmei Mari, la toate bisericile s‑au împărţit credincioşilor, în deplină ordine, agheasma îmbuteliată în sticle. Din încredinţarea ÎPS Chiriarh, la Dunăre, în prezenţa mai multor credincioşi, pc. pr. Horaţiu Modovan – consilier eparhial şi pc. pr Mircea Băncilă – protoiereu de Brăila au lansat pe ape o cruce de flori.
Niciodată, în timpuri grele, Dumnezeu nu a părăsit pe creştini. I‑a ajutat, i‑a călăuzit, i‑a încununat, după ce i‑a trecut prin „deşertul“ încercărilor de tot felul. Evlavia pe care o au românii pentru Bobotează şi dorinţa de a primi Agheasma Mare, chiar şi în vremi de mari restricţii, sunt răspunsul iubitor al fiilor pentru Tatăl lor Cel Ceresc şi arvuna unei nădejdi care nu moare niciodată.
Ca şi Paştile anului 2020, Boboteaza anului 2021 va rămâne un semn biruitor al credinţei şi al ascultării de Dumnezeu, rodul comuniunii dintre ierarh, preoţime şi popor, în Hristos şi în Biserică.
Pr. lect. dr. Lucian Petroaia