Despre valoarea liturgică şi culturală a mormintelor din biserica Mănăstirii Aninoasa de la Buda Crăciuneşti, judeţul Buzău

În chip inspirat, anul 2021 a fost consacrat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației românilor din afara României, dar și Anul Comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Din această perspectivă, profund creștinească și românească, la care adăugăm și împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui N. Iorga, implicat din această perspectivă în cercetările de la Buda Crăciu­nești (jud. Buzău), propunem revistei noastre eparhiale „Că­lăuză ortodoxă“ rândurile de mai jos.

* * *

Cu aproape nouăzeci de ani în urmă (1931), Virgiliu Drăghiceanu a realizat, în felul în care se cercetau arheologic monumentele noastre, o investigație intruzivă – am numi‑o astăzi – la Buda Crăciunești, comuna Cislău, județul Buzău.

Iată ce ne spune în raportul publicat în BCMI¹: „Săpăturile din Buda au fost începute la așa‑zisul castel al Doamnei Neaga, ocasional, de niște căutători de comori din Cislău, cărora Comisiunea Monumentelor Istorice li‑a dat autorisația nr. 743 din 30 iulie 1931, cu obligația expresă ca ele să fie supravegheate de învățătorul local și de șeful postului de jandarmi, ca ele să se mărginească numai la «degajarea zidurilor pe dreapta și pe stânga lor, astfel ca să se vadă toate temeliile încăperilor și cu condiția de a nu se dărâma nici un zid; la încheierea săpăturilor, sau la găsirea de lucruri importante, să se înștiințe­ze Comisiunea Monumentelor Istorice, pentru a trimite un delegat»“.

După ce căutătorii de comori au ieșit din termenii autorizației CMI și „au ajuns“ la morminte și inventarul din aur al acestora, după ce au reușit să‑l înstrăineze, la Buzău și București, au anunțat și Comisiunea Monumentelor Istorice.

Ajuns la biserica doamnei Neaga de la Buda Crăciunești, Virgil Drăghiceanu ne spune: „Am săpat din nou, degajând complet de sub mormanele de dărâmături și pământul aruncat, atât biserica cât și chiliile așa‑zisului castel al doamnei Neaga, și în urma anchetei făcute, am căutat să identific mormintele și locul unde au fost găsite pietrele și bijuteriile“².

Cert rămâne un fapt: Din cele 15 morminte „din nefericire nu am putut să sap personal (ne spune Virgil Drăghiceanu) decât mormintele 2, 12 și 13 (pe planul săpăturilor, Planșa 1)³.

Trebuie să arătăm, pe scurt, că, în final, mormintele de la Buda Crăciunești, între care și cel al doamnei Neaga, soția lui Mihnea Turcitul, au fost reînhumate în biserica cimitirului din Buda Crăciunești în 1936, la stăruințele lui Nicolae Iorga, președintele Comisiunii Monumentelor Istorice (din 1919 până în noiembrie 1940) (vezi Planșa 6).

În ceea ce ne privește, după ce am aflat că zidurile din elevația bisericii doamnei Neaga, ce se mai păstrau în anii interbelici, au fost demolate și duse în vale pentru a asana un loc mlăștinos, am hotărât să deschidem o secțiune pe amplasamentul bănuit al bisericii, acolo unde se simțea, la nivelul de călcare, în iarbă, o cărămidă așezată orizontal, pe latura cea mare.

Într‑adevăr, am identificat apoi, într‑o succesiune de secțiuni (S₁ – S₅) elemente din fundația bisericii doamnei Neaga, pe partea sudică a acesteia, mergând până la extremitatea altarului (spre est), iar spre vest am reușit să punem în evidență ceva din fundația pronaosului.

Evident, toate acestea vor continua în anul 2021, când ne propunem să identificăm întreg planul fundațiilor pentru a putea surprinde apoi mai jos situația, după cele două intervenții din 1931.

La sfârșitul campaniei din acest an, 2020, fundațiile au fost conservate conform normelor arheologice în vigoare.

Cu ajutorul doamnei dr. Oana Damian⁴, cercetător științific la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ al Academiei Române și al doamnei Emanuela Cernea, Șef Secție Artă Veche Românească la Muzeul Național de Artă a României,  am reușit să aflăm locul de depozitare a pietrelor tombale, precum și colecțiile în care se găsesc obiectele de inventar descoperite la Buda Crăciunești și recuperate în timp.

Prof. univ. dr. Ionel Cândea

Membru corespondent al Academiei Române

 

 

1. Virgil Drăghiceanu, „Săpăturile din Buda, Lapoș și Tisău ‑ Buzău“, în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXIV, 1931, p. 159‑168 (apărut însă târziu, în 1933 ‑ Cf. I. C. Filitti, Neamul doamnei Neaga și mănăstirea Aninoasa (azi Buda) din Buzău, Institutul de arte grafice «Bucovia», I. E. Toronțiu, București, p. 3).

2. Virgil Drăghiceanu, „Săpăturile din Buda, Lapoș și Tisău ‑ Buzău“…, p. 161.

3. Virgil Drăghiceanu, „Săpăturile din Buda, Lapoș și Tisău ‑ Buzău“…, p. 164.

4. Cărora le mulțumim și pe această cale.