Episcopul Melchisedec Ştefănescu între ctitorii Mănăstirii Neamţ

Harnicul și neobositul profesor și istoric Costin Clit ne oferă, la sfârșit de an pandemic (2020),   o nouă dovadă a trudniciei sale remarcabile, anume editarea pomelnicului Mănăstirii Neamț1, manuscris „înnoit și prefăcut“ în anul 1846, prin „sârguința și silința“ starețului Neonil arhimandritul, în cea de‑a treia perioadă a păstoririi sale în fruntea obștii monahale nemțene.

Acest document pus în circulație tiparnică de către istoricul din Huși este important nu doar pentru arealul zonei Neamțului, patronată de sus de duhul egumenului sfânt Paisie Velicicovschi, ci pentru întrega Românie, întrucât constatăm că din toate provinciile românești sunt menționați ctitori și donatori de‑a lungul a peste șase secole, ceea ce dovedește faima acestei mănăstiri a Mușatinilor, faimă care a trecut chiar și dincolo de hotarele țării noastre încă din perioada medievală.

În studiul care prefațează volumul (pp. 5‑20) autorul ne introduce în geneza acestui important document și subliniază, pentru cititorul care nu are răbdarea să parcurgă integral cartea, aspectele mai importante care decurg din lectura amănunțită a acesteia.

Prezentăm în paginile de față ale periodicului Călăuză ortodoxă, un extras dintr‑un studiu mai amplu pe care‑l dedicăm ctitorilor de la Dunărea de Jos înscriși în acest pomelnic.

Episcopul Melchisedec Ștefă­nescu al Dunării de Jos, citim în pomelnic (p. 32), „au dat mo­n(a)s(tirii) 20 napoleoni pentru restăurație și 22 bucăți de cărți pentru bibliotecă și una sută ocă moron, anul 1872“.

Episcopul Melchisedec (1823‑1892), ierarh titular al Epis­copiei Dunării de Jos (1865‑1879), a efectuat un sejur de o lună de zile la Mănăstirea Neamț (dar și la Mănăstirile Agapia, Văratec și Secu și la schiturile Vovidenia și Pocrov) între 11 iunie‑12 iulie 1872, pentru cercetări istorice². Găsește atunci mănăstirea într‑un amplu proces de reconstrucție, după un incendiu devastator produs în urmă cu un deceniu (24 noiembrie 1862). Din păcate, lipsa banilor necesari lucrărilor respective tergiversau desfășurarea acestora. Dania celor 20 de napoleoni reprezintă materializarea unui gând‑inițiativă al ierarhului de la Dunărea de Jos, care i‑a venit cu prilejul acestei vizite și pe care l‑a împărtășit mitropolitului Moldovei Calinic Miclescu (1865‑1875).  Astfel, în scrisoarea sa din 26 iunie 1872 citim:

„Părintele starețul³ este un bun gospodariu și se silește din toate puterile a restabili monastirea din ruină; meșterii lucrează la chilii, la paraclisul Mitropolitului Veniamin⁴; curând să apucă a pardosi biserica mare cu lespezi de marmură ce sânt aduse de la Constantinopole. Mijloacele le sânt însă foarte restrânse și, lăsându‑se numai pe conta guvernului, cu greu și târziu se va restabili monastirea. Este nevoie de ajutorul pietății par­ticulare.

Și Monastirea Neamțului merită aceasta, mai mult decât oricare alta. Ea este locul de predilecțiune al pietății strămoșilor noștri. Aici și‑au depus ofrandele lor toți Domnii, Mitropoliții, Episcopii, boierii și alți patrioți, precum dovedesc miile de documente din arhiva monastirei.

Cugetând eu la acestea, mi‑a venit o idee, că este bine ca și ierarhii actuali ai țărei noastre, carii stau pe scaunele mitropoliților și episcopilor predecesori, sunt datori a merge după putință pe urmele lor, și a‑și înscrie numele în pomelnicul acelor fericiți ierarhi, nu numai ca trecători, dar ca ctitori și păstrători.

Prin urmare, Noi ne‑am decis a vă propune și a vă ruga, ca lăsând la o parte orice considerațiuni altele, să ne unim cu toții, Înalt Prea Sfinția Voastră și Prea Sfințiile lor, Părinții Episcopi eparhioți și să contribuim fiecarele cu restabilirea a câte unui rând de chilii, care nu costă mai mult de 30 galbeni rândul. Înalt Prea Sfinția Voastră ați putea restabili chiliile fericitului întru pomenire Mitropolitului Veniamin. Fapta aceasta, deși mică în sine, ar fi foarte salutară și mult ar fortifica prestigiul ierarhiei noastre și ar edifica simțul religios. Dacă ideea noastră va fi norocită a fi aprobată de Înalt Prea Sfinția Voastră, vă rugăm să luați inițiativa și să îndemnați pe frații episcopi a adera la această faptă. Noi vom primi cu mare plăcere o asemenea invitare și ne vom asoția la ea, cu cea mai mare bucurie, ca la un glas ceresc“⁵.

Mitropolitul Calinic a acceptat inițiativa Episcopului Melchisedec, scriindu‑i acestuia la 28 iunie 1872: „Pentru propunerea ce Ne faceți de a Ne asocia în repararea unui rând de chilii, de a fi trecut și numele Nostru în rândul ctitorilor, Ne unim cu mare bucurie, și vom îndemna la aceasta și pe frații Episcopi, când vă vom comunica și Frăției Voastre“⁶.

Banii (20 napoleoni) erau destinați, cum am amintit, refacerii chiliilor distruse de incendiu. Au fost dați mănăstirii după 4 octombrie 1872 – deoarece, la această dată, Episcopul Melchisedec scria starețului: „Pentru ajutoriul promis la restabilirea (sic) chiliilor din monastire noi așteptăm regularea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit, căci dorim ca cu toți frații episcopi să contribuim, după cum ne‑am înțeles cu Părintele Mitropolit“⁷ – și înainte de 5 mai 1873, când starețul Timotei confirmă primirea lor⁸.

Cărțile au fost trimise Mănăstirii Neamț de Episcopul Melchisedec, după pilda altor ierarhi, precum Mitropoliții Iacob Stamati și Veniamin Costachi ai Moldovei, Grigorie IV Dascălul al Ungrovlahiei⁹ în toamna anului 1872, însoțite de o scrisoare mai amplă către stareț (datată 4 octombrie). Iată lista acestora: Manual de Liturgică, Manual de Tipic, Scurtă introducere în științele teologice, Istoria Sacră a Vechiului și Noului Așezământ, Teologia Dogmatică, Introducere în Sfințitele cărți a(le) Vechiului și Noului Așezământ (2 exemplare), Mângâitoriul comun sau cele 2 paraclise pe psaltichie   (2 exemplare), Două cuvinte grecește și românește, Lipovenismul, Chronica Hușilor, Omiletica sau știința despre literatura bisericească, Imnurile Dumnezeieștii Liturghii pe note, Imnurile Dumnezeiești acomodate la serviciul arhieresc, idem, pe note, Rânduiala Cununiei, idem pe note, Convorbiri iconomice. La acestea, ierarhul de la Ismail a mai adăugat două copii de lucrări ale starețului Paisie  (Velicicovschi, n. ns.), o copie a scrisorii Cuviosului Paisie către stareța Olimpiada de la Mănăstirea Văratec și o traducere a cuvântului Sfântului stareț al Neamțului și Secului adresat soborului marii lavre nemțene, la începutul Postului Mare¹⁰.

Starețul Timotei confirmă, la 20 ianuarie 1873 primirea căr­ților:

„Preasfinte Stăpâne!

În alăturare cu stăpâneasca scrisoare a Preasfinției Voastre din 4 octomvrie (1872, n. ns.), am primit încă din acea lună și cărțile în număr de 20 exemplare¹¹ ce ați binevoit a le oferi și a le trimete pentru biblioteca acestei sfinte mănăstiri.

Mulțumind cu smerenie Prea­sfinției Voastre pentru asemenea dar, cu tot respectul vă supun la cunoștință că legându‑le pe toate aceste cărți la legătoria mănăstirei, am regulat a se așeza în bibliotecă și a se trece în catalogul ei sub numele Preasfinției Voastre“¹².

Impresionantă este și cantitatea de 100 ocă (cca 125 kg) de pește din categoria sturionilor (morun) hărăzită trapezei Mănăstirii Neamț, pentru care Episcopul Melchisedec a apelat la implicarea unui negustor lipovean din Roman, prin mijlocirea fratelui său, „protoiereul Vasilie de la Roman“ (viitor arhiereu), ierahul plătind contravaloarea morunului, în valoare de 12 galbeni¹³. Același stareț, preacuviosul arhimandrit Timotei, în scrisoarea citată, scria despre peștele dăruit de Episcopul Melchisedec: „Am primit de la lipoveanul neguțitor din Roman peștele ce ați binevoit a‑l dărui și trimete pentru soborul m(ănăsti)rei în sumă (cantitate,                                        n. ns.) de una sută oca morun, pentru care vă rog să primiți smerite mulțumiri, atât din partea mea cât și din a soborului“¹⁴.

Pomelnicul familiei Episcopului Melchisedec, înscris cu ocazia acestei consemnări a daniilor, menționează pe ierei Vasilie¹⁵, Constantin¹⁶, Evgheniia¹⁷, Susana¹⁸, ierei Petru¹⁹, Anastasia prezvitera²⁰ și Gheorghie²¹.

Pr. Eugen Drăgoi

 

1. Costin Clit, Pomelnicul Mănăstirii Neamț, Editura Pim, Iași, 2020, 152 p.

2. Pr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, în: „BOR“, anul LXXVII, nr. 5‑6, mai‑iunie 1959, p. 554, nr. 73. Scrisoare a episcopului Melchisedec din 26 iunie 1872 către Mitropolitul Calinic; Diac. prof. Ioan Ivan, Legăturile Episcopului Melchisedec cu Mănăstirea Neamț, în: „MMS“, an. XLVIII, nr. 5‑6, mai‑iunie 1972, p. 408.

3. Arhimandritul Timotei (Ionescu), starețul Mănăstirii Neamț‑Secu (1860‑1887).

4. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei între 1823‑1842, † 18 decembrie 1846.

5. Pr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, p. 554, nr. 73.

6. Pr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, p. 555, nr. 74.

7. Pr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, p. 561, nr. 83. Diac. I. Ivan (Legăturile Episcopului Melchisedec cu Mănăstirea Neamț, în: „MMS“, an. XLVIII, nr. 5‑6, 1972, p. 410) scrie că ierarhul Dunării de Jos ar fi donat Mănăstirii Neamț 12 galbeni. Afirmația reprezintă o confuzie, banii respectivi reprezentând contravaloarea celor 100 de oca de pește.

8. Pr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, p. 572, nr. 102. Potrivit acestei scrisori, banii (20 de napoleoni), cartea Evhologiu și „un manuscript compus din 22 coale de hârtie ce conține traduceri“ făcute de Episcopul Melchisedec după scrierile și învățăturile starețului Paisie Velicicovschi au fost predate Mănăstirii Neamț de fratele ierarhului, „Costachi Ștefănesco, institutore din Târgul Neamțului“.

9. Diacon Ioan Ivan și pr. Scarlat Porcescu, Mănăstirea Neamț, Iași, 1981, p. 230.

10. vPr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, p. 560, nr. 83; I. Ivan, Legăturile Episcopului Melchisedec cu Mănăstirea Neamț, p. 412, col. a II‑a.

11. În pomelnic 22! (n. ns.).

12. Const. C. Diculescu, Din corespondențele Episcopului Melchisedec, București, 1909, p. 60, nr. XXXV.

13. Pr. Paul Mihail, Din corespondența Episcopului Melchisedec, p. 561, nr. 83.

14. Const. C. Diculescu, Din corespondențele Episcopului Melchisedec, p. 61, nr. XXXV.

15. Vasilie, născut în 1825, (Valerian după intrarea în monahism, în 1868) a fost protopop al Bacăului și Romanului timp de 19 ani, arhimandrit de scaun și, din 1879, arhiereu‑vicar la Râmnicu‑Vâlcea, Roman, Buzău și București. A trecut la cele veșnice la 10 martie 1928. Despre acesta a se vedea: Pr. Mircea Păcurariu, Arhiereul Valerian Ștefănescu, în „MMS“, nr. 7‑8, 1959, p. 486‑490; Pr. Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului, Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1986, p. 186; Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și străini, Editura Basilica, București, 2015, p. 430.

16. Constantin (Costache) Ștefănescu, învățător la Târgu Neamț.

17. Schimonahia Evghenia (1821‑1899), din botez Elena, soră mai mare a Episcopului Melchisedec, a fost vreme de 30 de ani mare ecleziarhă la Mănăstirea Văratec. A se vedea: Mănăstirea Văratec, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1986, p. 158.

18. Schimonahia Suzana (1830‑1925), cea mai mică dintre surorile lui Melchisedec, a viețuit o perioadă împreună cu sora sa, Evghenia, la Mănăstirea Văratec, apoi a fost egumenă la Schitul Almaș‑Neamț, și între 1906‑1925 stareță la Mănăstirea Războieni‑Neamț. Protos. Ioanichie Bălan, Pateric Românesc, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1990, p. 521.

19. Preotul Petru Ștefănescu, tatăl Episcopului Melchisedec, slujitor la parohia Gârcina, ținutul Neamț, călugărit spre bătrânețe la Mănăstirea Bisericani, sub numele Pahomie.

20. Prezvitera Anastasia († 22 mai 1868), mama episcopului Melchisedec, a fost un model de mamă creștină și de preoteasă. Prof. dr. Emilian Popescu, Un model de preoteasă și mamă creștină: Anastasia Ștefănescu, în „Îndrumător bisericesc, misionar și patriotic“, nr. 5, Iași, 1989, p. 176‑178.

21. Nu știm cine era acest Gheorghie. Un frate cu acest nume (George) murise la 22 august 1845. A se vedea I. Ivan, Legăturile Episcopului Melchisedec cu Mănăstirea Neamț, p. 404, n. 5.