Continuare din nr. 382-383
Istoria avea să demonstreze faptul că și Theodor Cincu, fiul lui Anton Cincu, a fost, la rândul său, un mare gospodar şi un mare filantrop. El a reuşit să construiască spitalul visat de bunica lui, serdăreasa Smaranda, şi finanţat de tatăl său, Anton. Până în anul 1947, spitalul s‑a finanţat exclusiv din veniturile moşiei Capoteasca, fiind un exemplu de eficienţă administrativă şi medi- cală.
Terenul pe care se afla construcția Spitalului a fost donat Primăriei oraşului Tecuci de către Theodor Cincu, la data de 3 septembrie 1931, primar fiind Gheorghe Cazan, care a acceptat donaţia ca reprezentant legal (cópia după actul de donație în prezenta lucrare).
Luând exemplul tatălui său, Theodor Cincu a donat oraşului, pe 16 iulie 1934, clădirea rezidențială a familiei situată, astăzi, pe strada 1 Decembrie 1918, la nr. 36, cu un scop precis: „Eu, Toader A. Cincu, am socotit (…) să ajut Primăria Oraşului Tecuci, în fruntea căreia tatăl meu, Anton Cincu, a fost cel dintâi primar, iar eu mulţi ani am stat de asemenea ca primar, pentru a se putea înfiinţa un muzeu original. În acest scop, donez Primăriei oraşului Tecuci imobilul proprietatea mea, situat în oraşul Tecuci, strada Carol, nr. 12“.
Proiectată de un arhitect francez şi construită de către antreprenorul local de origine italiană, Giovani Culluri, vila a fost concepută ca imobil de locuit, exprimând gustul rafinat al comanditarului Anton Cincu, considerată pe atunci, precum și în zilele noatre, drept cel mai frumos imobil din oraş.
Voinţa donatorului s‑a împlinit în noiembrie 1935, când în casa lui Cincu s‑a deschis Muzeul de Arheologie şi Știinţele naturii. În 1941, revista „Natura“ din Bucureşti consemna faptul că în saloanele „încăpătoare ale casei boiereşti Cincu se află astăzi instalat unul dintre cele mai frumoase muzee din ţară“. Ceea ce a donat oraşului fostul primar T. Cincu este un adevărat palat, un imobil superb, considerat, cândva, „perla Moldovei“.
În această clădire a fost primit regele Ferdinand, în perioada iulie – august 1917, prilej cu care, în prezența generalului Eremia Grigorescu și a altor reprezentanți ai Marelui Stat Major al armatei române, se analizau situațiile de pe front. Deasupra fostei intrări principale se află un turnuleţ pe care era inserat un medalion cu blazonul familiei, element care se poate observa şi astăzi.
Din punct de vedere istoric şi documentar, există o menţiune în Memoriile Reginei Maria a României că în ziua de 1/14 august 1917 a călătorit de la Ghidigeni la Tecuci cu Sybil Chrissoveloni (soţia viitorului mare bancher Chrissoveloni) şi a vizitat și Spitalul pentru răniţi, organizat în casa familiei Nestor Cincu de la Frunzeasca, unde lucrau doi medici francezi“.
Chiar dacă au trecut aproape 126 ani de la moartea lui Anton Cincu, povestea vieţii ilustrului reformator al administraţiei publice locale rămâne fascinantă pentru generaţiile actuale, recunoscută în zonă pentru că acesta rămăsese consecvent nobilului său ideal, acela de a‑și ajuta semenii şi comunitatea, marcând astfel fundamental istoria Tecuciului.
Maria Cincu se naște la 5 aprilie 1855 din părinții Anton și Soltana. A fost botezată în biserica „Sf. Ioan“, ctitorie a bunicilor ei Tudoran și Smaranda. Primește o educație aleasă, în special de la bunica ei, fapt pentru care este aleasă să facă parte din grupul de copii care erau cu Milan Obrenovici, moștenitorul tronului Serbiei, nevoit după detronarea tatălui său să stea o vreme la Tecuci, la rudenia sa, Ecaterina Malaxa. Când Milan își reia tronul vine în vizită în România la regele Carol, care cunoscând că a petrecut în copilărie la Tecuci, îl numește fondator al Regimentului 6 Tecuci. Maria a însoțit pe bunica sa Smaranda la multe acte de caritate din Tecuci, fapt ce o face respectată și iubită de locuitorii orașului, pentru viața ei profund religioasă și ajutorarea celor în nevoi.
Pr. Gheorghe Joghiu