Făclierii mesajului Sfântului Andrei la Dunărea de Jos

† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos

Ultima filă a calendarului din luna octombrie pomeneşte pe Sfinţii Apostoli, dintre cei 70: Stahie, Amplie, Urban, Aristobul,  Narcis şi Apeles. Ei mai sunt amintiţi şi în Epistola către Romani, la cap. XVI, 8‑17. Ca trimişi ai Domnului la misiunea apostolească aflăm date şi de la Sf. Evanghelie de la Luca, cap. X, 1‑4.

Foarte importantă este însă legătura lor şi cu Întâiul Apostol Andrei, cel ce se înţelege, avea ucenici, pe care, după multă insistenţă în  formarea lor învăţătorească, misionară şi pastorală, îi aşează pe fiecare, potrivit rânduielii sacre a Marelui Arhiereu Hristos Domnul, „Păstorul şi Păzitorul sufletelor noastre“ (I Petru II, 25) în fruntea comunităţii din principalele cetăţi încreştinate. Astfel, Sfântul Apostol Stahie a fost rânduit de Sfântul Apostol Andrei la Bizanţ. Amplie a fost aşezat episcop la Odisopole (Varna de astăzi), ţinut încreştinat odată cu zona întinsă a Dunării de Jos, până la Marea Neagră, de Sfântul Andrei. Urban a primit în păstorire Macedonia, de asemenea spaţiu al propovăduirii andreene. Toţi au mărturisit până la martiriu. Sfântul Narcis a fost trimis la Atena, Sfântul Apeles la Heracleea, în timp ce Sfântul Aristobul a devenit păstorul apostolic al Britaniei: s‑ar putea avansa, prin prezenţa sa, ipoteza legăturii Sfântului Andrei cu Scoţia, iată, prin ucenicul său aposto­lic şi prin continu­itatea propovăduirii, date fiind şi facilităţile comunicării din Imperiul roman prin limbă şi organizare administrativă. Nu este exclusă nici contribuţia ostaşilor armatei ce primea în rândurile ei tineri creştini, ucenici ai primilor păstori apostolici.

Această evocare a apostolatului primului secol creştin în Răsăritul şi‑n Apusul Europei este necesară spre a aprofunda temeliile puternice ale misiunii creştine pentru unitatea de credinţă, „aluat“ sacru la edificiul unificării teritoriale peste câteva  secole, după etapa martiriului persecutorilor romani, în luminoasa domnie a Sfântului Împărat al Europei, Constantin cel Mare.

Și mai semnificativ este faptul că Sf. Constantin a construit, pentru o Europă unită, în primul rând prin credinţa cea adevărată, o capitală în Răsărit, tocmai în spaţiul propovăduirii Sfântului Andrei, însoţit de Sf. Ap. Filip. Aşa s‑a născut Europa unită la Niceea, în timpul Sinodului I Ecumenic din anul 325. De atunci s‑a cristalizat şi învăţătura de credinţă, Crezul şi exerciţiul libertăţii omului, în primul rând, pe temeiul eliberării lăuntrice de păcat prin botez. Libertatea religioasă este, în acest înţeles, un dat de la Dumnezeu pentru fiecare creştin, cu scopul utilizării ei doar în sensul construirii unităţii sacre între suflet şi trup, între minte şi inimă, între frate şi soră. Aceasta constituie stânca de bază a edificiului social, local, naţional şi universal. Nu omul este sursa libertăţii, îndeosebi în înţelesul ei sacru şi autentic, ci Dumnezeu, Care ni L‑a oferit pe Fiul Său, „Dumnezeu adevărat şi om adevărat!“

Dar aceste realităţi s‑au diluat în istorie ori de câte ori s‑a ocolit adevărul sacru, garanţie a libertăţii, darul lui Dumnezeu pentru toţi fiii Săi, fraţi autentici între ei şi constructori ai unei convieţuiri paşnice, libere şi echilibrate. Chiar dacă nu s‑au reuşit decât parţial, şi rar, în istorie, astfel de comunităţi, idealul apostolatului rămâne temelie, argument şi forţă dumnezeiască de împlinit, prin toţi cei ce își pun întreaga fiinţă, priceperea şi entuziasmul în slujirea libertăţii sacre, a fraternităţii reale şi a întrajutorării în atâtea situaţii precare.

Revenind la realitatea propovăduirii apostolice ca mandat, primit prin consacrare harică de la Hristos – „Episcopul“ autentic al Bisericii, vom realiza cât de actual este mesajul Sfântului Apostol Andrei la noi, la români. În pofida precarităţii mărturiilor de‑a lungul secolelor, datorită deselor schimbări, migraţii, lupte şi evoluţii în societate, „flacăra“ apostoliei este constanta nedesminţită a mesajului Evangheliei. Mărturiilor secolelor martiriului de la Dunărea de Jos li se adaugă, pentru primul mileniu creştin la noi, experienţele duhovniceşti ale monahilor, precum Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, Sf. Dionisie Exiguul, călugării sciți ș.a.

Reapare lumina  şi din combustia interioară a mărturisirii creştine în perioada voievodală şi a organizării statale şi bisericeşti locale. O serie de indicii: toponime, tradiţii şi creaţii sacre şi populare readuc tema apostolului încreştinător la zi.

În secolul XIX, la Dunărea de Jos, Seminarul Teologic este o astfel de mărturie. La începutul sec. XX ‑ 1908, primeşte ca ocrotitor pe Sf. Ap. Andrei, act consfinţit prin Decret regal.

Însă, după 1989, tot la Galaţi, în anul 1992, Sfântul Andrei este chemat în libertatea de exprimare a credinţei, ocrotitor al urbei. Au urmat, de atunci, multe, importante şi temeinice iniţiative de recuperare a mesajului apostolic în Biserica noastră, care are conştiinţa începuturilor prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Dar evenimentul istoric cu valenţe teologice reale, cu deschidere spiritual‑misionară autentică şi cu forţă mobilizatoare pastorală credibilă, de la suflet la suflet şi de la inimă la inimă, este pelerinajul cu cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei la Iaşi, în 1996, la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, prin iniţiativa, osteneala şi înţelepciunea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Nu‑i locul evocării acestui mare, unic şi providenţial eveniment apostolic pentru Biserica noastră şi pentru poporul român.

Dar este necesară, iată, la un sfert de secol de atunci, reamintirea, la timpul prezent, a cercetării de Sus a celui întâi chemat de Domnul spre a fi trimis, la Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorţi, în părţile locuite în acel timp de înaintaşii noştri, între Dunăre şi Mare.

Cu toate că ne aflăm într‑o etapă a diminuării interesului faţă de înaintaşi, în general datorită presiunii curentelor modernităţii – uneori prea grăbite să ne fascineze pe moment, ca apoi să ne întrăinăm şi de noi înşine ‑ este vie „flacăra“ mesajului evanghelic în multe suflete doritoare de desăvârşire şi aceasta mai cu seamă în condiţiile unei epidemii violente, nu în ultimul rând în perimetrul sacru al vieţii noastre.

De aceea, dincolo de dificultăţile sociale reale şi de pericolul contagiunii umane, este urgentă raportarea noastră la sursa sănătăţii integrale sufleteşti şi trupeşti, redescoperind Biserica şi‑n slujirea ei medicală, aşa cum a întemeiat‑o „Doctorul sufletelor şi al trupurilor“- Hristos Domnul.

Aceste stări de situaţie au, totuşi, o influenţă reală şi asupra misiunii bisericeşti, a educaţiei şi‑a vieţii comunitare.

Tradiţionalele programe liturgice, filantropice şi educaţionale de la Seminarul „Sf. Ap. Andrei“, de această dată, se transferă în convingerile fiecăruia, în taina sufletului, dar şi‑n propunerile unei regăsiri fie şi de la distanţă, tot în comuniune.

Prin rugăciune, la care, cu bucurie constatăm că elevii au micşorat distanţele fizice şi, îndrumaţi de spiritualul lor, se unesc pe verticala mesajului andreian.

De asemenea, cunoscutul simpozion interseminarial va continua prin mijloace media, dar ideile şi mesajele sunt cu siguranţă autentice, curate, tinereşti şi pline de entuziasm. Dorim, însă, a aprecia la Sărbătorile Sfântului Apostol Andrei o contribuţie demnă de preţuire şi anume consemnările unora dintre seminarişti în legătură cu pelerinajul, de acum 24 de ani la Galaţi cu moaştele Sfântului Apostol Andrei.

Este şi această mărturie de pe băncile Seminarului andreian o pagină vie de aghiografie, de măr­­t­urisire şi de continuitate în trans­miterea „făcliei“ apostoleşti an­dreiene, din generaţie în generaţie!

*

„«Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra, chemi popoarele la Dumnezeu, şi acum ne‑ai umplut de bucurie, căci în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos‑Domnul L‑ai propovăduit». Iată, astăzi, am auzit din nou minunata cântare închinată Sf. Andrei, în ziua prăznuirii sărbătorii aducerii Sfintelor sale Moaşte la Galaţi. Domnul Iisus a învrednicit poporul român de venirea la oraşul de la Dunăre a capului Sf. Andrei, în anul 1996, aducând multă bucurie între oameni.

Noi, elevii seminarişti, ca ucenici ai Apostolului Andrei, am participat la Sf. Liturghie, fiind cu toţi într‑o inimă la rugăciune, la fel ca acum 24 de ani, când au sosit cu mare cinste moaştele sfântului protector al oraşului de la Gurile Dunării, prin stăruinţa Înaltpreasfinţitului Casian“.

Valentin Panait, clasa a XI‑a

„Astăzi întreaga eparhie, în duhovnicească prezenţă a Sfântului Apostol Andrei, sărbătoreşte cinstita aducere a moaştelor sale la Galaţi. Eveniment care, în vreme de pandemie, aduce bucurie sufletească în rândul elevilor şcolii andriene. Ca orice altă sărbătoare, se cuvine a începe cu Dumnezeiasca Liturghie. Ce altă Sfântă Liturghie poate să fie mai frumos înţeleasă şi rânduită decât aceea în care se află un vrednic urmaş al Sfântului Andrei, un ierarh care vorbeşte despre Cineva, despre primul chemat, a cărui cruce o purtăm în inimile noastre şi căruia ne rugăm în rândul nostru, al seminariştilor“.

Daniel Tudosă, clasa a XI‑a Patrimoniu

„La Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinţitul Casian s‑a rugat şi a cântat împreună cu seminariştii, urmând ca mai apoi ierarhul să rostească rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Cuvântul de învăţătură a fost unul cât se poate de intens şi plin de sevă, deoarece ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian nu a subliniat doar amănunte legate de aducerea moaştelor, ci a rosti cereri de ajutor pentru perioada pandemiei, amintind de epidemia de tifos exantematic din 1914‑1922, boală care a lovit şi România foarte grav“.

 Gabriel‑Andrei Poscuţ

„Chiriarhul nostru, în ziua când Biserica noastră celebrează acest eveniment pomenit în calendar, ca «Trecerea moaştelor Sf. Ap. Andrei la Galaţi», ne‑a făcut o vizită neaşteptată. După oficierea Sfintei Liturghii, timp în care, împreună cu păstorul nostru, ne‑am rugat în taină sau cu glas, proslăvindu‑L pe Dumnezeu, arhiereul nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, ne‑a captat atenţia cu o adevărată pagină de istorie contemporană“.

Vili‑Aurelian Pomană

„În data de 17 octombrie 2020, s‑a prăznuit aducerea acum 24 ani a capului Sf. Ap. Andrei la Galaţi. După părerea mea, aceasta este o minune, o minune care s‑a petrecut în zilele noastre, văzând noi păcătoşii cât de mare este taina creştinătăţii. M‑am bucurat foarte mult de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhi­episcop al Dunării de Jos, care ne‑a înşiruit în mod uşor de înţeles şi foarte atractiv istoria aducerii Sf. Ap. Andrei la Galaţi, întocmirea catedralei, hramul bisericii seminarului şi multe alte lucruri despre viaţa Sfântului Apostol“.

Laurenţiu Stoian

„Noi, elevii seminarişti, ca ucenici ai Apostolului Andrei, am participat la Sf. Liturghie, fiind cu toţii într‑o inimă la rugăciune, la fel ca acum 24 de ani, când au sosit cu mare cinste moaştele Sfântului protector al oraşului de la Gurile Dunării, prin stăruinţa Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, ascultând cu mare atenţie o omilie despre cele întâmplate atunci“.

Valentin Panait, clasa a XI‑a

„Sfântul Apostol Andrei este ocrotitorul oraşului Galaţi, este ocrotitorul Seminarului Teologic din Galaţi, este cel mai iubit sfânt din acest oraş. În data de 17 octombrie 2020 am avut marea bucurie de a mă ruga alături de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop al Du­nării de Jos Casian, care a participat la slujba Sfintei Liturghii cu ocazia prăznuirii a 24 de ani de la aducerea moaştelor Sf. Ap. Andrei la Galaţi. Înaltpreasfinţitul ne‑a încântat cu povestirea pe îndelete a istoriei aducerii moaştelor la Galaţi, ne‑a stârnit o curiozitate despre acest moment spiritual unic, care nu poate fi stinsă de nimic. M‑am simţit uluit auzind cuvintele Înaltpreasfinţitul despre cât a trudit pentru aducerea moaştelor Apostolului cel întâi chemat la Galaţi. La data de 13 octombrie 1996, România a avut marea bucurie de a primi moaştele Sfântului Andrei la Iaşi. De menţionat este că pe perioada închinării la Iaşi la Sfintele Moaşte, Înaltpreasfinţitul s‑a rugat şi a avut încredinţarea că moaştele vor ajunge şi la Galaţi. Deşi această idee părea imposibilă, Înaltpreasfinţitul, prin rugăciune sa către Dumnezeu, spera neîncetat că moaştele se vor bucura şi de prezenţa gălăţenilor spre închinare. Fapt care s‑a şi întâmplat. Pe data  de 16 octombrie 1996, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Daniel, azi Preafericitul Părinte Patriarh, s‑a hotărât ca moaştele să vină la Galaţi, fiind o zi de sărbătoare şi foarte mulţi credincioşi venind să se închine. Tot oraşul s‑a umplut de bucurie, fiind una dintre cele mai entuziasmate zile trăite vreodată. De atunci, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop a propus pentru Catedrala Mântuirii Neamului şi acordarea hramului al doilea –  Sfântul Apostol Andrei, aceasta chiar întâmplându‑se, prin hotărârea Sf. Sinod.

Este cunoscut faptul că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, iar mai pe urmă a Mântuitorul Hristos, propovăduind cuvântul Domnului. A fost primul Apostol al lui Hristos şi cel care L‑a iubit necontenit pe Fiul lui Dumnezeu. Fiind ocrotitorul ţării noastre, în fiecare an pe 13 şi 17 octombrie, precum şi pe 30 noiembrie, toţi credincioşii se bucură de prăznuirea Sfântului Apostol.

Sâmbătă, pe 17 octombrie 2020, m‑am simţit binecuvântat să aud spusele Înaltpreasfinţitului despre binefacerile pe care le‑a făcut, despre prezentarea scenelor pictate în capela Seminarului Teologic şi nu în ultimul rând, m‑a, simţit binecuvântat să mă rog alături de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop la Sfânta Liturghie“.

Cosmin-Claudiu Ioniţă