Monahi necunoscuţi la Mănăstirea Adam în secolul al XVIII‑lea

Cele mai multe din documentele care au aparținut Mănăstirii Adam și care se păstrează la Societatea Județeană a Arhivelor Naționale din Iași nu sunt publicate; o altă însemnată parte a fost inclusă rezumativ  în cele cinci volume ale Cataloagelor de documente moldovenești și a suplimentului acestor publicații.

Ne‑am propus ca în acest material să prezentăm succint pe unii monahi din obștea mănăstirii, menționați în documente din secolul al XVIII‑lea, care nu au fost publicate.

Astfel, monahul Ghedion Movilă, împreună cu frații săi, Constantin Movilă, fost mare căpitan și cu Iorest Movilă, egumenul Mănăstirii Adam, dăruiesc la 15 septembrie 1751, acestei mănăstiri, moșiile lor, Soci și Dimăceni1. La această danie a monahului Ghedeon se referă, credem, documentul din 5 iulie 1759 (7267), prin care Mănăstirea Adam este închinată Mitropoliei Țării Moldovei². Ghedeon monahul din obștea Mănăstirii Adam este fiul lui Movilă și nepotul căpitanului Adam, ctitorul mănăstirii3.

Gheorghe Adam monahul dăruiește, la 25 ianuarie 1752, nepotului său, Enache Buzilă de la Vistierie, via și moșia sa de la Cleani, ținutul Covurlui, fiindcă i‑a purtat de grijă la bătrânețe⁴. Același Gheorghe monahul este amintit la 8 aprilie 1752 într‑o mărturie a lui Tănase Petrache, fost cămăraș, potrivit căreia, călugărul respectiv a lăsat moșia sa Măceșeanii (azi Măcișeni, comuna Corni, județul Galați) nepotului său, Enache Buzilă și nu lui Ilie Costache, stolnic, cum promisese înainte⁵. Acest Gheorghe monahul este, credem, aceeași persoană cu Ghedeon Movilă, amintit mai sus.

Dintr‑o carte de judecată dată lui Iorest Movilă, egumenul de la Adam, la 12 aprilie 1757, referitoare la moșia Dămăceni, aflăm numele lui Cozma călugărul, implicat în această pricină⁶. Părintele Cozma este menționat și într‑un alt document din 12 august 1757, potrivit căruia acesta a pierdut, la judecată, în favoarea Mănăstirii Adam, o bucată de loc din moșia Dămăceni⁷.

Paladi călugărul, feciorul Tudorei, fata lui Ionașcu Căpățână, face danii Mănăstirii Adam, la 17 iunie 1765, din Negoiești și Pupezeni⁸. Acest Paladi (de fapt Paladie) este amintit, împreună cu un frate al său, Vasile, într‑o mărturie din 20 ianuarie 1708, potrivit căreia egumenul Leontie de la Adam i‑a scos pe ei și pe mama lor din închisoarea unui turc, unde se aflau pentru o datorie „din mazilia lui Costandin Duca vodă“⁹. La vremea întemnițării cei doi frați erau, fără îndoială, mici. Probabil, cu timpul, sub îndrumarea starețului Leontie, Paladie se închinoviază în obștea Mănăstirii Adam, unde este primit în cinul monahal. Se pare că monahul Paladie a  ajuns la adânci bătrâneți, deoarece trăia în anul 1785, când, la 17 iunie, dăruiește Mănăstirii Adam și egumenului Irimia două siliști din Negoiești și Pupezeni¹⁰.

Clement Movilă monahul, la 27 februarie 1773, se învoiește cu Ioanichie Greceanul, egumenul Mănăstirii Adam, pentru a lucra el jumătate din via de la Cleni, dăruită Mănăstirii Adam de unchiul său, Constantin Movilă¹¹. La aceeași dată, monahul Clement și Gheorghe Movilă căpitan fac un schimb de moșii cu egumenul Ioanichie Greceanu¹². Monahul Clement este strănepotul de fiu (Movilă) al ctitorului Mănăstirii Adam¹³. La 1 iulie 1777 semnează „diata“ (adică testamentul), lăsându‑și toată averea fratelui său mai mic, Constantin, „fost medelnicer, stabilit de mult în Țara Românească“¹⁴.

La 20 octombrie 1776, Mitrofan ieromonahul  și frații lui, Parfenie diaconul  și Andrei, feciorii lui Athanasie călugărul, dăruiesc egumenului Ioanichie Greceanu moșia Sinești, moștenită de la moșul lor, Ion Hrincea¹⁵. Pe ieromonahul Mitrofan îl întâlnim, în calitate de cosemnatar și în alte documente din a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea. Astfel, semnează, la 16 octombrie 1776, împreună cu tatăl său, „Aftanasăi ermonah“, scrisoarea monahiei Marta, fiica răposatului Coste Adam, logofăt, prin care dăruiește Mănăstirii Adam moșia Oncanii16, iar la 20 aprilie 1777 actul prin care Tenie Taivan şi neamul său din satul Căueşti, ţinu­tul Tutova, dau lui Iancu Greceanu, biv vel paharnic, un bătrân din sa­tul Drăguşeni, ţinutul Covurlui, primind la schimb moșia acestuia din Dragomireşti, ţinutul Tutova, partea Mănăstirii Adam¹⁷. Peste trei luni (la 30 iulie 1777), părintele Mitrofan ieromonahul dă relații egumenului Ioanichie Greceanu, al Mănăstirii Adam, despre moșia Dumbrăvița dăruită așezământului monahal amintit de către Hrincea și urmașii acestuia¹⁸. Este posibil ca „popa Aftanasie“, înscris ca martor, alături de Timoftei proegumen, Sava călugărul, Coste Adam, al doilea logofăt și alții, în documentul din 20 mai 1701, prin care „popa Gheorghe Baicu, fiul lui Vasi­lache Baicu din Pupezeni, dăruiește Mănăstirii Adam din Codrul Ghenghii și egumenului Leontin părțile moșului său, Baicu cel bătrân din satele Pupezeni, Osieci (Osiaci) și Băloșești pe Valea Hobalnii, ținutul Tutova“¹⁹, să fie una și aceeași persoană cu ieromonahul Aftanasie de mai sus. Despre diaconul Parfenie nu mai avem altă informație.

Un monah legat de Mănăstirea Adam, dar care a viețuit la Schitul Rusu²⁰, menționat în mai multe documente din a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea este Damian (Dimian, dar și Daniil) Bărar, nepot al lui Alexandru Adam (fiul lui Adam, ctitorul mănăstirii care‑i poartă numele). Astfel, la 18 noiembrie 1777, monahul Damian Bărar și Ioniță Cuciul monahul mărturisesc că trei zapise ale Mănăstirii Adam privitoare la moșia Vitezești au fost luate de Ghenadie ieromonahul, dându‑le schitului Rusu²¹. La 7 iulie 1783, monahul Dimian Bărariul dădea mărturie egumenului Ioanichie Greceanu despre trei zapise ale moșiei Pupezeni (comuna Bălășești, județul Galați)²². Peste 12 ani (la 2 mai 1795), același monah (în original Demian Bărarul) vindea Mănăstirii Adam o parte din moșia Osieci, moșie pe care se ridicase mănăstirea la 1652²³. În fine, monahul Daniil Bărar dăruiește Mănăstirii Adam, la 20 aprilie 1798, o moșie din Știețești (sat al comunei Drăgușeni, județul Galați)²⁴, dar și o alta din Glăveni, „partea călugărului Jalobă, dăruită lui de Alexandru Adam, moșul lui Daniil Bărarul“²⁵. Călugărul Jalobă, pe care nu l‑am mai întâlnit, probabil că viețuia la Schitul Rusu. Cât privește pe monahul Ioniță Cuciul (nu știm dacă făcea parte din obștea Adamului sau a Schitului Rusu), îl găsim între alți martori, cu care, la 31 iulie 1787, adeverește stăpânirea Ciovliceștilor asupra moșiei Vitezești. Aflăm din acest act că numele de călugăr era Ioanichie²⁶.

La 21 august 1782, monahul Nicodim, feciorul lui Toderașcu Bălăban din satul Bălăbănești (azi comună), județul Galați, dăruiește Mănăstirii Adam, unde era închinoviat, părți din Pupezeni și Negoiești²⁷. Probabil că acest monah este una și aceeași persoană cu cea înscrisă în pomelnicul ctitorilor și ajutătorilor mănăstirii din codrul Ghenghei, în anul 1855, pomelnic alcătuit de schimonahia Asinefta Curt, fostă stareță la Adam între anii 1842‑1865. Nicodim monahul este al șaptelea din pomelnic, după Adam (căpitanul), cei patru fii ai săi: Vasile, Dabija, Movilă, Coste și Barinca²⁸. După Nicodim monahul este înscrisă în pomelnic monahia Avramie²⁹.

Între proprietarii unei moșii din Osăeci, ținutul Tutovei, pe care aceștia o vând, la 15 iunie 1787, Mănăstirii Adam și egumenului Inochen­tie Greceanu, se numără și Pahonie (sic) Ghelasie călugărul³⁰.

Două zapise pomenesc numele ieromonahului Mi­­sail de la Mănăstirea Adam. Primul, din 21 iunie 1787, ne înștiințează că Neculai Vârgolici cu nepoții lui zălogesc „lui Misail ieromonahul, egumenul Mănăstirii Adam“ partea de moșie din Grădinari a lui Gavriil Țocul, pentru 50 de lei³¹.  Prin cel de‑al doilea, datat 28 martie 1788, Misail ieromonahul de la Mănăstirea Adam dă lui Ioanichie Greceanu, egumenul Mănăstirii Adam, partea de moșie din Grădinari, zălogită de Neculai Vârgolici cu nepoții lui, în schimbul banilor pe care îi împrumutase³². Așadar, lista stareților de la Mănăstirea Adam se întregește cu ieromonahul Misail, aflat în fruntea mănăstirii în vara anului 1787. Probabil că suntem, mai degrabă în fața unui interimat, deoarece în primăvara anului următor egumen era tot Ioanichie Greceanu, care conducea mănăstirea Adam dinainte de 16 octombrie 1776³³ și păstorea ca egumen și la 29 mai 179434. Ieromonahul Misail semnează primul după starețul Ioanchichie zapisul din 25 iunie 1785, prin care „egumenul Mănăstirii Adam de la ţinutul Covurlui dă vel vistierului Matei Cantacuzino, 34 de stânjeni în satul Tămăoani, schimb pentru un sălaş de ţigani³⁵.

Un document din 30 octombrie 1792 ne încredințează că la acea dată vechil al Mănăstirii Adam era ieromonahul Iorest Scărlet³⁶.

Ieromonahul Ioasaf, la 29 mai 1794, adeverează un schimb de moșii³⁷. Nu este exclus ca acest ieromonah să fie fostul ierodiacon Ioasaf, care la 25 iunie 1785 semnează ca martor, alături de egumenul Mănăstirii Adam, Ioanichie, de ieromonahul Misail și de dichiul Visarion, zapisul amintit mai sus, pentru schimbul a 34 de stânjeni din satul Tămăoani cu un sălaș de țigani³⁸. La 9 martie 1797, părintele ieromonah Ioasaf îndeplinea ascultarea de vechil al Mănăstirii Adam³⁹.

În fine, în obștea Mănăstirii Adam, la sfârșitul veacului al XVIII‑lea (1798) se nevoia și părintele Mitodian⁴⁰.

Numele monahilor din acest studiu ar trebui să treacă în pomelnicul Mănăstirii Adam, când lista se va întregi și cu alți călugări din secolele XVII și XIX.

Pr. Eugen Drăgoi

 

1. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. V/20. Satul Soci a fost în hotarul Dimăcenilor. Dimăceni (Dămăceni) a fost sat lângă satul Vadu Roșca, comuna Vulturu, județul Vrancea.

2. Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. VI, acte interne (1756 1770), editate de Ioan Caproșu, Editura „Dosoftei“, Iași, 2004, p. 199 200, nr. 227.

3. Paul Păltănea, Note despre Adămeștii din ținutul Covurlui (Galați), în „Arhiva genealogică“, V (X), nr. 3‑4, Iași, 1998, p. 91. Autorul nu‑l menționează ca monah, precum pe ceilalți frați ai săi, Constantin, Silion și Ioniță (Iorest egumenul).

4. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. V/21. Satul Cleni nu mai există astăzi. A fost în partea de sud a satului Măcișeni, comuna Corni, județul Galați.

5. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. III/29. Enache Buzilă vistiernicul, căsătorit cu Despa, dăruiește, la 20 iunie 1755, Mănăstirii Adam și egumenului Iorest Movilă mai multe moșii, între care și părți din Cleani și Măcișeni, „ce i‑au fost dăruite de moșul său, Gavriliță Adam, pentru purtare de grijă“. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. V/22.

6. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. IV/31.

7. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. IV/90, nr. 48.

8. SJAN Iași,Fond Mănăstirea Adam, pach. II/103, nr. 17. Negoiești nu mai există astăzi; a fost sat pe pârâul Hobana, lângă satul Pupezeni. Pupezeni este astăzi sat component al comunei Bălășești, județul Galați.

9. Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhi­velor Centrale (în continuare se abreviază CDM), vol. V, 1701‑1720 (întocmit de Veronica Vasilescu, Doina Duca‑Tinculescu), București, 1974, p. 181‑182, nr. 704.

10. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. II/145.

11. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. III/31.

12. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. IV/54. Gheorghe Movilă era fratele monahului Clement, ambii fiind fiii lui Dumitrache Movilă, nepotul căpitanului Adam, ctitorul mănăstirii din codrul Ghenghei.

13. Octav‑George Lecca, Familiile boierești române, Editura Libra, f. a., p. 417.

14. Paul Păltănea, Note despre Adămeștii din ținutul Covurlui (Galați), p. 99.

15. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. IV/60.

16. Documente Hușene, vol. IV (1631‑1865), întocmit de Cos­tin Clit, Editura Pim, Iași, 2016, vol. IV, p. 127‑128, nr. 140. Satul și moșia Oncani au fost la nord‑vest de satul Crăiești, comuna Vârlezi, județul Galați.

17. Documente Hușene, vol. IV, p. 130‑131, nr. 144.

18. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. IV/62.

19. CDM, vol. V, p. 10‑11, nr. 33. Osieci a fost sat la vest de satul Pupezeni, comuna Bălășești, județul Galați. Băloșești este actuala comună Bălășești.

20. Costin Clit, Schitul Rusului. Mărturii documentare, în „Danubius“, XXXVII, Editura Muzeului de Istorie Galați, Galați, 2019, p. 421‑422, 433.

21. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. III/32. Vitezești a fost între satul Nicopole, comuna Drăgușeni și Brătulești, comuna Corod, județul Galați.

22. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. I/21.

23. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. II/31.

24. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. II/36.

25. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. V/39. Glăveni a fost sat la nord de satul Brătulești, comuna Corod, județul Galați.

26. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. III/42, nr. 3. Dintr‑o carte de judecată dată la 28 aprilie 7174 (1666) de domnitorul Gheorghe Duca (prima domnie) reiese că Mănăstirea Adam cumpărase satul Vitezești „cu case, vie, heleșteu de pește și loc de fânaț de la răzeșii: Neculai Ciovliciu, de la sora sa Sofica și de la alții, cu 220 de taleri“. CDM, vol. III, 1653‑1675 (întocmit de Mihai Reglea­nu, Doina Duca, Constanța Negulescu, Veronica Vasilescu, Cornelia Crivăț), București, 1968, p. 293, nr. 1344. Un „Ionichie monah chelar, martur“ semnează, alături de „Daniil monah Bărar“, zapisul pentru o moșie Glăveni, „partea călugărului Jalobă“, la 20 aprilie 1798. Costin Clit, Schitul Rusului. Mărturii documentare, p. 436, doc. nr. 7.

27. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. II/13.

28. Credem că lectura „Barinca“ este o corupere a numelui Rainca, aceasta fiind singura fiică a căpitanului Adam și a soției sale, Tofana.

29. Arh. Dr. Veniamin Pocitan Ploeșteanu, Mănăstirea Adam V, în: „Glasul monahilor“, an. XXII, nr. 805, 1 aprilie 1945, p. 1.

30. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. V/30.

31. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. VI/84 a.

32. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. VI/84 b.

33. Documente Hușene, vol. IV, p. 127‑128, nr. 140.

34. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. VI/35.

35. Documente Hușene, vol. IV, p. 158, nr. 174.

36. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. IV/67.

37. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. II/28.

38. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. VI/35.

39. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. VI/92.

40. SJAN Iași, Fond Mănăstirea Adam, pach. VII/30, nr. 11.