La trecerea la Domnul a profesorului Constantin Frosin, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis următorul mesaj:
S‑a mai născut în Cer, în lumea „fără durere, fără întristare și fără de sfârșit“, un om!
Începutul l‑a rânduit Dumnezeu în 12 octombrie 1952, în localitatea Vetrești, județul Vrancea, într‑o familie răzășească, așezată și trăind după legile neînfrânte de dificultăți, dar mereu biruitor, prin credință, muncă asiduă și iubire de tot ce este frumusețe sufletească, exprimată în trăire cu adevărat omenoasă.
Așa și‑a început copilul Constantin școlirea, urcând prin deosebită pasiune, dublată de o lucrare atât de temeinică și de o pasiune ridicată atât de sus, încât nu doar slujirea profesională, academică în țară, la Universități, ci și în lumea mare, de expresie franțuzească și englezească, l‑au remarcat, l‑au prețuit și l‑au așezat în ceata celor puțini aleși să nu moară în această lume trecătoare, odată cu predarea cortului de lut, trupul, pământului din care a fost luat.
Tocmai pentru că a cultivat, într‑un mod atât de conștiincios, de temeinic și de folositor multora „pământul“ cunoașterii în care a așezat „semințele“ înțelepciunii, frumuseții și prieteniei, rodirea sa, lucrările poetice, publicistice, eseistice și, mai ales, traducerile din și în limba franceză, rămâne ca un bun patrimonial, cultural în țară și în Europa, mai ales în Franța și în Anglia.
Conștient de realitatea bogăției spirituale a românilor, puternic înrădăcinați în credința ortodoxă bizantină, dar orientați în același timp, cultural, și în marea cultură latină, care s‑au manifestat în timpuri bune și mai puțin bune, drept latinii Bizanțului, europeni avant la lettre, profesorul Constantin Frosin a fructificat, a amplificat și a exprimat cum nu se poate mai bine aceste conexiuni cultural‑educaționale, trăind ca român credincios, practicant ortodox și lucrând ca un european căruia nu i‑a lipsit nici identitatea locală și nici strălucirea universală.
Acesta este omul, dascălul, savantul smerit, bun la suflet, empatic și creator de punți între cele două surori latine ale Europei, din Est și din Vest, România și Franța.
Fie ca acest moment, de călătorie în lumea celor buni, chiar de ziua nașterii sale pământești, să se constituie într‑o lecție deschisă despre rolul omului lui Dumnezeu în luminarea, formarea și devenirea oamenilor echilibrați, înrădăcinați în propria spiritualitate, istorie şi cultură, dar și deschiși spre lumea mare, unde doar cei cu adevărat mari la suflet și buni la inimă pot ajunge, prin muncă şi demnitate, asemenea profesorului Constantin Frosin.
El va înceta să trăiască doar atunci când va disparea ultimul cititor și iubitor aș vastei și interesantei sale opere!
Ne rugăm Mântuitorului să‑i răsplătească munca înmulțirii talanților pe pământ, să‑i ierte greșelile și să‑l așeze în ceata învățaților smeriți, pe drumul mântuirii.
Familiei îndurerate, corpului academic și tuturor celor ce l‑au stimat, urmat și iubit, din țară și străinătate, părintești condoleanțe!
Dumnezeu să‑l ierte!
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos