Duminică, 26 aprilie 2020, în Duminica a II‑a după Sfintele Paști, a cinstirii Sfântului Apostol Toma, părintele Nicușor Danțiș şi‑a început drumul duhovnicesc către întâlnirea cu Dreptul Judecător, Domnul nostru Iisus Hristos. Clopotele bisericii din Țepu au dat de veste că s‑a mutat în locașurile cerești preotul satului, părintele Nicușor Danțiș. Aproape 48 de ani a slujit cu timp și fără timp, locuind în mijlocul credincioșilor, un preot mic la stat, dar cu o inimă uriașă, care a cuprins în sufletul său de preot slujitor al lui Hristos pe toți credincioșii din această zonă. A trăit o viață pe care și‑a consacrat‑o Bisericii şi slujirii aproapelui.
După ce, în urmă cu doi ani, a ieșit la pensie, ca fost paroh la Parohia Țepu de Jos, părintele Nicușor a rămas în continuare în parohia unde a slujit aproape 30 de ani. A mai liturghisit și în parohiile vecine, ajutând preoții din împrejurimi atunci când a fost cazul. Părintele Nicușor s‑a născut la 6 aprilie 1949 în comuna Vrâncioaia din județul Vrancea. Părinții Neculai și Ileana Danțiș au avut patru copii, doi băieți și două fete. Fetele au trecut la cele veșnice, iar fratele părintelui locuiește în Italia.
După absolvirea şcolii gimnaziale în satul natal, a urmat cursurile Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul“ din Buzău, pe care l‑a absolvit în anul 1972. Din cauza problemelor de sănătate nu a efectuat stagiul militar. În anul 1980, a finalizat cursurile Institutului Teologic Universitar din București.
În anul 1973, prin rugăciunea şi punerea mâinilor vrednicului de pomenire Antim Nica, Episcopul Tomisului şi Dunării de Jos, a primit harul preoţiei şi numirea ca paroh la parohia Gohor I, unde a desfășurat o frumoasă activitate administrativă, liturgică și pastorală. Alături de enoriașii parohiei a sădit mulți copaci pe ulițele din satul Gohor. Aici a slujit până în anul 1982, când a fost transferat la Parohia Ibănești din cadrul Eparhiei Romanului și Hușilor. La Ibănești, împreună cu credincioșii, a efectuat lucrări de reparație la acoperișul bisericii, a împrejmuit biserica cu gard și a realizat lucrări de amenajare a cimitirului parohial. Trei ani a slujit în această parohie, după care, la 1 mai 1985, a fost transferat la Parohia Țepu de Sus. La biserica „Sfinții Voievozi“ din Țepu de Sus a desfășurat o frumoasă activitate gospodărească. A reparat acoperișul bisericii, a consolidat zidurile și fundația locașului de cult, după care a fost împodobit cu pictură. La 25 octombrie 1992, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, pe atunci Arhiereu Vicar al Episcopiei Dunării de Jos, a sfințit această bisericuță. După șapte ani (1992), a fost transferat la Parohia Țepu de Jos, unde a slujit până la pensionare. Aici, a continuat lucrările edilitare reparând acoperișul bisericii şi a ridicat cu ajutorul credincioșilor o frumoasă clopotniță la intrare. Ceea ce l‑a caracterizat pe părintele Nicușor a fost bunătatea și îndelunga‑răbdare. Nimeni nu reușea să‑l supere pe părintele. De asemenea, nu a fost om care să se supere pe părintele. Chiar dacă a avut probleme de sănătate, a acceptat și a purtat crucea bolii cu demnitate și încredere că Dumnezeu nu îl părăsește niciodată. Hramul bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae“ era o adevărată sărbătoare a satului. Întreaga parohie participa atât la agapa din ziua serbării Sfântului Nicolae, cât și a doua zi, când erau pomeniți cei adormiți. În toate aceste realizări a fost ajutat și sprijinit de doamna preoteasă Olimpia Danțiș.
Timp de 48 de ani, cu conștiinciozitate şi multă smerenie, a oferit sprijin și îndemn tuturor credincioșilor care l‑au apreciat şi susținut în toate activitățile parohiei.
A oferit sprijinul său neîntârziat enoriaşilor ori de câte ori i s‑a cerut. Părintele Nicușor Danțiș a adus mulți rătăciți pe drumul cel bun, prin Sfânta Spovedanie, oferindu‑le Sfânta Împărtăşanie în duminici şi sărbători şi a chemat pe copii neîncetat în Casa Domnului.
În cuvântul de mângâiere adresat familiei îndoliate, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a spus: „A plecat și părintele Nicușor Danțiș! Știm și mila Domnului, dar și suferințele slujitorului Său, care, atât cât i‑a fost cu putință, a slujit și și‑a dăruit viață din viața sa, așa cum a putut mai bine. Cred că va fi avut și satisfacții, în inimă, în sufletul și în lucrarea sa. Domnul, Care le cunoaște în profunzime, are alte măsurători, mult mai înțelepte și mai vindecătoare de răni decât măsurile noastre! Dumnezeu să‑l odihnească și să‑i mângâie pe cei ce au rămas! Pomenirea lui din neam în neam. Hristos a înviat!“.
A fost înmormântat în curtea bisericii „Sfinții Voievozi“ din Parohia Brăhășești II.
Nădăjduim că părintele Nicușor Danțiș, însoţit de rugăciunile noastre, ale tuturor, va sălăşlui acolo „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit“.
Cu lacrimi în suflet, dar și cu credința și nădejdea în Hristos Cel Înviat, spunem: Dumnezeu să‑l ierte și cu drepții să‑l numere!
Pr. Florinel – Veronel Răducan