Viaţa monahală este o viaţă de slujire efectivă a Bisericii, „trup şi suflet“ în ascultare, curăţie şi sărăcie, conform voturilor monahale, căci monahul sau monahia „(…) s‑a făcut pe sine, pentru întreaga‑i viaţă, dar lui Dumnezeu“1.
Maica Agaftonica Bacău s‑a născut la 2 septembie 1925, în localitatea Slobozia Conachi, jud. Galaţi, cu numele de botez Ioana. Sunt cazuri când cel chemat la viaţa monahală răspunde chiar din vârsta copilăriei chemării lui Hristos. Aşa este cazul Monahiei Agaftonica (Ioana) Bacău, care în anul 1938 a intrat pe făgaşul urcuşului duhovnicesc, la vârsta de doar treisprezece ani, atunci când s‑a alăturat monahiei Veronica Gurău şi altor maici, care nu vor mai părăsi locul unde urma să se construiască mănăstirea.
Până la ridicarea primelor chilii mănăstireşti, maicile au stat într‑un bordei săpat în pământ. De aici, numele de „maici bordeience“, adică nevoitoare şi iubitoare de osteneală şi de jertfă personală, cu scopul apropierii şi mai mult de Domnul Hristos şi de Preacurata Sa Maică, în a cărei „grădină“ au venit a‑şi „răsădi“ viaţa şi slujirea monahicească2.
În paralel cu o mare râvnă şi dragoste pentru slujbele liturgice din biserică, precum şi pravila personală, trudeşte, râvneşte şi zideşte, cu multă osteneală trupească, la construirea paraclisului, bisericii şi chiliilor de astăzi, ale aşezării monahale de la Tudor Vladimirescu.
În anul 1940, este îmbrăcată cu rasă şi culion, iar patru ani mai târziu, în anul 1944, primeşte tunderea în monahism, cu numele de Agaftonica, în timpul păstoririi Episcopului Cosma Petrovici al Dunării de Jos.
A iubit foarte mult muzica, fapt pentru care a fost îndemnată şi încurajată să înveţe şi alte maici cântarea bisericească, reuşind să formeze corul mănăstirii pe trei voci, sfinţia sa fiind dirijoarea.
În anul 1956, atunci când abuziv a fost desfiinţată mănăstirea, a fost luată la închisoare, anchetată şi întemniţată3, alături de alte rasofoare şi monahii care au avut de suferit în anii comunismului4. Pentru că nu a dorit să renunţe la uniforma monahală, pe 6 iunie 1958, a fost din nou condamnată la şase luni de închisoare. În anul 19595, pentru acelaşi motiv este condamnată pentru a treia oară la doi ani de detenţie, ajungând deopotrivă la Penitenciarele din Galaţi, Miercurea Ciuc şi Jilava.
După eliberarea din închisoare, care a avut loc în anul 1961, a lucrat în diferite locuri din Bucureşti: la Filatura românească de Bumbac, la Spitalul TBC „Sfântul M. Mc. Pantelimon“, ca infirmieră, şi la Spitalul de Psihiatrie, unde lucra cu bolnavii în atelierul spitalicesc. În duminici şi sărbători ajuta benevol (la strană şi ca îngrijitor) la biserica „Sf. Nicolae“ ‑ Negustor din capitală6.
În anul 1990, odată cu redeschiderea mănăstirii, în timpul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos, şi a tânărului şi inimosului Arhiereu vicar Casian Gălăţeanul, astăzi Arhiepiscopul Dunării de Jos, este din nou printre maicile care au revenit în obște, dimpreună cu maica stareţă Veronica Gurău. Şi de această dată, învaţă surorile tinere muzica şi reînfiinţează peste timp corul, pe care îl dirijează pentru scurtă vreme, încredințându‑i această misiune unei maici mai tinere.
Monahia Agaftonica Bacău a căzut la pat, cu mari dureri, în Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos și a plecat la cele veşnice, cu primele cântări de „Hristos a înviat“, la ora 6 dimineaţa, în prima zi a Învierii Domnului, 19 aprilie 20207. Era în vârstă de 95 de ani, fiind cea mai bătrână monahie.
A treia zi de Paşti, marţi, 21 aprilie 2020, la ora 12.30, a avut loc slujba de prohodire în biserica „Adormirea Maicii Domnului“ de la Tudor Vladimirescu, săvârşită de un sobor de slujitori, din care au făcut parte delegatul8 Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos ‑ care a dat citire mesajului Chiriarhului nostru; pc. pr. Ionuţ Glăvan, protoiereu de Covurlui; pc. pr. Laurenţiu Giurgea, parohul bisericii „Înălţarea Sfintei Cruci“ din Galaţi – acolo unde maica Agaftonica a fost printre ctitori. Trupul adormit a fost aşezat apoi, în mormântul, pregătit şi înfrumuseţat din timp cu flori, din cimitirul mănăstirii.
Fie ca Înduratul Dumnezeu să primească vieţuirea mănăstirească a monahiei Agaftonica (Ioana) Bacău, de aici de pe pământ şi în ceruri, ca arvună pentru dezlegarea ,,de tot păcatul sufletesc şi trupesc şi să fie iertată şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie (…)“9.
Dumnezeu să o odihnească în pacea şi bucuria cerească!
Protos. Antonie Ispas