„Și precum pe pământ l‑ai pus pe robul Tău slujitor în Biserică, aşa arată‑l şi în Altarul Tău cel ceresc, Doamne! (Rugăciunea a doua de la slujba de înmormântare a preoţilor)
Purtând încă în suflet şi rugăciune, chipul părintelui Nicolae Sachir de la parohia Cosmeşti Vale, care a fost chemat de Bunul Dumnezeu în soborul slujitorilor din Împărăţia Sa, suntem nevoiţi să facem loc în amintirea noastră şi părintelui Maricel Alupoaiei, colegul părintelui Sachir de seminar, armată, facultate şi slujire preoţească, preot la parohia Adormirea Maicii Domnului‑ Tecuci.
Părintele Maricel a venit pe lume, ca dar binecuvântat, la 14 martie 1957, în familia soţilor Emil şi Marghioala Alupoaiei, din localitatea Poiana, judeţul Galaţi, ca primul copil. Dumnezeu îi va trimite şi o soră mai mică, lângă care va trăi copilăria şi anii de şcoală generală cu mult drag. Părinţii săi s‑au grijit ca să dea copiilor o educaţie creştină, deprinzându‑i pe copii, de mici, cu rugăciunea şi mersul la biserică. După absolvirea şcolii generale, absolventul Maricel a urmat un an cursurile liceale din Tecuci, iar în 1973 a fost admis la Seminarul „Chesarie Episcopul“ din Buzău.
După absolvirea renumitei şcoli buzoiene, în 1978, tânărul a fost convocat să efectueze stagiul militar, ca soldat, cu termen redus, la Piatra Neamţ. În perioada 1979‑1983 a urmat, ca bursier, cursurile Institutului Teologic de grad Universitar din Bucureşti. Alături de domnişoara Ticuţa Matei din parohia Condrea, judeţul Galaţi, şi‑a întemeiat familia în care vor creşte doi băieţi, Alexie‑Ciprian şi Ștefan‑Andrei, care s-au bucurat de o educaţie creştină aleasă.
A primit hirotonia ca preot paroh la parohia „Adormirea Maicii Domnului“‑ Cudalbi, potrivit Deciziei chiriarhale, emisă de Arhiepiscopul Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos.
La Cudalbi, se va implica alături de enoriaşi în lucrările de reabilitare a bisericii parohiale, a clopotniţei, a picturii din interiorul bisericii.
În perioada 1996‑2002, prin Decizia Înaltpreasfiţitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, a funcţionat ca profesor la Școala de Cântăreţi bisericeşti „Sf. Ioan Damaschin“, predând Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi Administraţie bisericească.
Din 2013, părintele Maricel a fost angajat într‑o luptă grea. Deşi era un om puternic, durerea şi suferinţa l-au biruit, încet‑încet. Aproape şapte ani a rezistat bolii, susţinut de familie şi rugăciune, având în părintele coslujitor Petru Ojog un sprijin permanent.
În dimineaţa zilei de 16 decembrie 2019, Milostivul Dumnezeu l‑a chemat în soborul slujitorilor cereşti.
În mijlocul preoţilor şi al credincioşilor din Tecuci, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, prezent la slujba de înmormântare, a scos în evidenţă „pregătirea teologică, dimensiunea de bun părinte, apărător şi susţinător al familiei creştine, bun păstor duhovnicesc“, precum şi „implicarea părintelui Maricel ca pol de stabilitate în viaţa bisericească de la Tecuci“.
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a binecuvântat ca părintele Maricel să rămână aproape de enoriaşi săi, fiind aşezat în locul de veci din curtea bisericii, la care a slujit aprope trei decenii.
Preoţi şi credincioşi din Tecuci se despart, cu recunoştinţă, de un vrednic slujitor al Bisericii strămoşeşti.
Veşnica lui pomenire!
Pr. Gheorghe Joghiu, protoiereu de Tecuci