Ziua de duminică, 6 octombrie 2019 a fost pentru creştinii de la Tuluceşti şi din împrejurimi o zi cu multe bucurii duhovniceşti. Mulţime de credincioşi din localitate au venit la biserica Sf. Mare Mc. Gheorghe, pentru a‑l întâmpina pe Ierarhul Dunării de Jos.
Comuna Tuluceşti, situată la 15 kilometri nord de municipiul Galaţi, este atestată documentar din anul 1552 şi a fost la început un sat de pescari la Prut şi Brateş, făcând parte din salba de sate (alături de Frumuşiţa, Tătarca, Scânteieşti) care îşi trag numele de la domnitorul Petru Rareş, fiul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. După cel de‑al Doilea Război Mondial, odată cu extinderea tot mai mare a oraşului Galaţi, satul a devenit principalul furnizor de legume şi produse alimentare pentru acesta. Apropierea de reşedinţa de judeţ a făcut ca localitatea să se extindă şi să rămână şi în perioada postrevoluţionară cu o populaţie numeroasă. Biserica din comună, situată în centrul satului vechi, nu mai corespundea nevoilor comunităţii şi, la dorinţa enoriaşilor, a răspuns cu înţelepciune Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, înfiinţând la 1 iunie 2001 o nouă parohie, unde a rânduit pe unul din cei doi preoţi de la vechea parohie, pr. Pavel Stoica.
Această hotărâre a făcut posibilă sfinţirea locului (la 7 noiembrie 2001) pentru noua biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Imediat, în primăvara anului 2002, preotul şi sătenii au demarat lucrările de construire, lucrări care au durat până în anul 2015, rezultând o biserică monumentală aşezată într‑o grădină mare şi frumoasă. De atunci, biserica a aşteptat nunta cu Mirele Ceresc, care a venit anul acesta, când comunitatea nou formată a ajuns la majoratul celor optsprezece ani de la înfiinţare.
În dimineaţa zilei de 6 octombrie 2019, în jurul orei 8.30, enoriaşii l‑au întâmpinat pe Chiriarhul Dunării de Jos cu pâine şi sare, îmbrăcaţi în costume populare şi purtând ştergare ţărăneşti autentice. Împreună cu preoţii, Arhiereul nostru a mers în biserică şi s‑a înveşmântat, în timp ce poporul rugător din parcul bisericii creştea precum aluatul prescurii. După pregătirea de slujbă, în faţa bisericii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop a rostit o cateheză în care a pregătit credincioşii pentru momentul sfinţirii. „Biserica aceasta este monumentală, dar fiecare creştin este o catedrală. Sfinţirea de azi nu este numai a acestor ziduri, ci este şi a noastră. Noi toţi suntem chemaţi de Biserică să ne reaşezăm în Botezul nostru prin înnoire“, a spus Ierarhul.
Apoi a arătat că Sfintele Moaşte care se vor aşeza la piciorul Sfintei Mese aparţin pruncilor ucişi de Irod în Betleem şi Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, astfel încât sfântul lăcaş a primit încă două hramuri şi a devenit un loc sacru în care „să ne rugăm pentru copiii noştri şi pentru pruncii ucişi cu gândul, cu fapta şi cu cuvântul, căci un sat fără copii nu are viitor şi un neam fără prunci nu poate dăinui!“
A urmat slujba de sfinţire a bisericii la care elevii din parohie, îmbrăcaţi în costume populare şi purtând steaguri tricolore, au „îmbrăţişat“ biserica cu ei înşişi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de copii şi toţi creştinii. Tâlcuind Sfânta Evanghelie, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a subliniat faptul că „fiecare creştin care trăieşte în păcat este un copil mort sufleteşte, plâns de Mama sa ‑ Biserica. Hristos Se atinge de sicriu şi înviază tânărul, sculându‑ne şi pe noi din moartea sufletească, care este mai înşelătoare decât moartea trupească, deoarece lasă trupul încă viu“.
La momentul împărtăşirii mai mulţi copii s‑au apropiat şi au primit Sfânta Împărtăşanie.
La finalul Sfintei Liturghii, principalii ctitori ai bisericii, primarul şi Consiliul Local actual, precum şi primarul care a început lucrările au primit diplome de ctitori, iar preacucernicul pr. paroh Pavel Stoica a primit rangul de iconom. Parohul a mulţumit lui Dumnezeu şi Ierarhului Dunării de Jos pentru bucuria de a fi mereu cu biserica în sărbătoare prin cele trei hramuri, unul primăvara, unul vara şi cel de‑al treilea iarna. Mulţumiri au fost aduse şi tuturor celor care au sprijinit construirea şi înfrumuseţarea bisericii.
Un moment aparte a fost premierea domnului Constantin Solomon, în vârstă de 82 de ani care, timp de 50 de ani, a fost învăţător în sat, precum şi a domnişoarei Constanţa Teodoraşcu, în vârstă de 95 de ani, învăţătoare, care a primit diploma, acasă, din mâna Înaltpreasfinţitului Casian. Domnişoara învăţătoare este un suflet tânăr şi dârz, care nu şi‑a pierdut gingăşia nici cu trecerea anilor, nici cu neputinţa şi nici cu anii de temniţă, pe care i-a primit ca pedeapsă pentru „păcatul“ de a fi „furat“ dintr‑o carte „Doina“ lui Eminescu. După o vizită la „Vatra cu dor“, o gospodărie ţărănească amenajată ca muzeu, a avut loc o agapă la centrul social al parohiei, care a slujit în perioada construcţiei drept capelă. Gospodinele din sat au fost felicitate de arhiereu şi îndemnate să reînceapă să coase iia românească şi să le înveţe şi pe nepoatele lor această artă.
Nu au fost uitaţi nici bătrânii care au început lucrările la biserică şi care s‑au mutat la cele veşnice, fiind evocaţi de preotul paroh şi pomeniţi la slujba parastasului.
„Pomeneşte, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale!“
Pr. Cătălin‑Titi Oprea