În perioada 5‑7 iunie 2019, cu arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos şi cu aprobarea comandantului Garnizoanei Brăila, domnul colonel Vasile Ionescu, o delegaţie a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, filiala Brăila „General Stan Poetaş“, a desfăşurat un pelerinaj în Bulgaria, la Nicopole, Plevna, Vidin şi Griviţa, pe urmele ostaşilor români, căzuţi în Războiul de Independenţă 1877‑1878.
În 6 iunie 2019, la Griviţa, unde este ridicat un monument al Eroilor Români, s‑a săvârşit o slujbă de pomenire, în ziua marii sărbători a Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor. Pentru prima dată au fost pomeniţi, pe nume, cei 156 de eroi brăileni, potrivit evidenţelor noastre.
Slujba de pomenire a fost săvârşită de catre preotul militar al Garnizoanei Brăila, preot Cristian D. Leontin.
Pe lângă grupul de pelerini din Brăila au fost prezente autorităţi civile şi militare din Griviţa şi Plevna, reprezentanţi ai asociaţiilor veteranilor de război şi ai cadrelor militare în rezervă sau retragere din Bulgaria.
Anul acesta, pe 6 iunie a fost Ziua Înălţării Domnului, precum şi Ziua Eroilor, o zi aparte, cu semnificaţii spirituale profunde pentru sufletul românesc. Ne‑am aflat la amintitul mausoleu, întrucât eroii noştri „Nu au murit, ci au înviat!“. Și spun aceasta pentru că Biserica a ales sărbătoarea Înălţării Domnului ca zi de pomenire a eroilor, pentru a ne învăţa că există o legătură tainică între Crucea suferinţelor, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos, pe de o parte, şi jertfa Eroilor Neamului care şi‑au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român, pe de altă parte.
Aflându‑ne ‑ în Anul omagial al satului românesc al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari ‑ se cuvine ca sufletele noastre să se îndrepte spre ţăranul român care, la 1877, şi‑a abandonat familia şi gospodăria şi a plecat voluntar pe front, luptând în zdrenţe şi opinci pentru realizarea unui ideal de veacuri: neatârnarea faţă de Imperiul Otoman, războiul pentru cucerirea Independenţei deschizând un nou capitol în istoria ţării.
După declararea mobilizării generale, ruperea relaţiilor diplomatice cu Imperiul Otoman şi debutul războiului prin bombardarea Brăilei, la 21 aprilie, de către artileria turcă, şi după proclamarea Independenţei de stat, la 9 mai 1877, România a trecut la acţiuni concrete de luptă, pe frontul de la Griviţa, Rahova, Plevna, Smârdan şi Vidin. Pe toată durata Războiului de Independenţă, Armata Română a avut peste 4.000 de morţi şi dispăruţi. În aceste condiţii, Brăila şi‑a adus contribuţia de trup şi suflet la obţinerea independenţei, ostaşii brăileni făcând parte din Regimentele 9 şi 11 Dorobanţi, Regimentul 6 Călăraşi, Regimentul 3 Artilerie, dar şi din Regimentele 2, 5, 8 Linie, care au dus bătălii crâncene şi au scris pagini de istorie la Griviţa, Plevna şi Smârdan.
Astfel, în 30 august 1877, Divizia 3, din care făceau parte Regimentul 10 Dorobanţi, Regimentul 8 Linie şi Regimentul 2 Linie, a întreprins primele acţiuni ofensive asupra Griviţei, aceasta fiind piesa de rezistenţă a fortificaţiilor de la Plevna. Lipsa hărţilor cu zona de acţiune şi a informaţiilor referitoare la capacitatea de apărare a Plevnei a pus în dificultate oastea română, Divizia 3 acţionând, de fapt, împotriva unei redute necunoscute care va fi numită ulterior Griviţa 2.
Ostaşii români au luptat în condiţii meteorologice deosebit de grele, sub focul continuu al trupelor otomane, trei încercări ale românilor de cucerire a redutei soldându‑se cu pierderi de vieţi omeneşti şi cu acţiuni de repliere. În urma unui al patrulea atac, o manevră conjugată, trupele româno‑ruse izbândesc până la sfârşitul zilei să pătrundă în fortificaţie şi, după crâncene lupte corp la corp, să‑i izgonească pe inamici din dispozitiv.
Peste o lună, oastea română cucereşte puternica cetate a Vidinului, încheind astfel o pagină glorioasă din istoria frământată a poporului român, pierderile de vieţi omeneşti brăilene ridicându‑se la 156 de eroi.
Eroii Independenţei deschid astfel cohorta sufletelor ce vor pieri în celelalte conflagraţii (al Doilea Război Balcanic – 1913, Războiul Întregirii – 1916‑1919, Războiul Sfânt şi Drept – 1941‑1945) şi vor trece în nemurire pe câmpurile de bătălie, ori în captivitate, dormindu‑şi astăzi somnul de veci sub glia străbună ori în tărâmuri străine. Ofiţeri sau soldaţi, ostaşi de rând sau căpetenii de oaste, truditori cu braţele sau cu mintea, părinţi sau copii, tineri ori vârstnici, ostaşii români au identificat apărarea ţării cu propriul sacrificiu suprem, închizând în sâmburele vieţii lor o fărâmă din sămânţa vie a sfinţeniei. Astfel, depăşind graniţele profane ale lumii, ei au devenit ziditori de spiritualitate sacră, meritând să ne plecăm şi să vărsăm pe mormintele lor lacrimile recunoştinţei noastre.
Aşadar, ziua Înălţării Domnului este ZIUA SUFLETULUI ROMÂNESC, este sărbătoarea la care întreaga naţiune îşi pleacă capetele cu pioşenie în faţa generaţiilor de luptători şi eroi pentru dreptate socială, libertate, unitate şi independenţă. Mormintele lor sfinţite sau lespezi de piatră fără cruci la căpătâi, cunoscute ori necunoscute, sunt acoperite cu strălucire sufletească de evlavia, recunoştinţa şi respectul nostru, eroii neamului însoţindu‑ne în veci ca sprijin sufletesc, izvor veşnic de lumină şi credinţă, pildă de eroism şi nobleţe pentru urmaşi.
Odihniţi în pace, eroi ai României!
Col. (r) dr. Ionel Tălpău
Preot militar Cristian D. Leontin