Pentru început aduc mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru anii pe care i‑am trăit până acum (83 de ani) şi pentru că am posibilitatea de a‑mi exprima, în cuvinte, acest fior românesc ce a crescut odată cu mine prin cultivarea lui de către părinţi, şcoală, biserică şi demni înaintaşi ai neamului românesc.
Vreau să cred că trăirile copilului de altă dată şi maturitatea dobândită m‑au ajutat să aleg calea cea dreaptă şi să nu rătăcesc pe întortocheatele cărări ale vieţii.
Sunt mândru de sorgintea mea rurală şi că sunt fiu de ţăran vrâncean (provin dintr‑o familie cu opt copii), acestea constituind pentru mine un titlu de nobleţe. Nu‑i fericesc deloc pe acei care n‑au gustat din potirul ţăranului şi al satului românesc, ştiind că istoria acestuia este, de fapt, însăşi istoria poporului nostru.
Catedrala tecuceană îl are ca patron spiritual pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, iar Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, de câte ori vine la Tecuci umple biserica şi esplanada din faţa acesteia, pentru că este un minunat prilej pentru credincioşi de a‑i asculta emoţionanta slujbă. De asemenea, la târnosirea unor biserici, precum cea de la Umbrăreşti (2018), m‑am bucurat să‑l revăd plin de vigoare, căldură şi o luminată faţă. Și de fiecare dată, de la slujbele Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, plec mai încrezător în credinţa mea faţă de Dumnezeu, mai sănătos şi mai bogat sufleteşte.
Și în acest an, pe 16 august 2019 la pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Mănăstirea Cârlomăneşti din judeţul Galaţi a îmbrăcat haină de sărbătoare, cinstindu‑şi ocrotitorii spirituali. Grupuri de tineri înveşmântaţi în port popular autentic au intonat cântece religioase şi patriotice, în cinstea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ocrotitorii acestui aşezământ monahal.
Cu această ocazie, Sfânta Liturghie a fost săvârşită sub binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian al Dunării de Jos, care a fost întâmpinat de un sobor de 24 de preoţi din parohiile Protopopiatului Tecuci, credincioşi ai locului şi din satele învecinate, grupuri de copii şi tineri.
Istoria Mănăstirii Cârlomăneşti coboară până în timpul Sfântului Ștefan cel Mare, în codrii de jos ai Moldovei, arşi de atâtea bătălii pentru a împinge duşmanul cât mai departe de frontierele ţării.
Ne‑au răscolit sufletele şi ne‑au adus mai aproape acele vremuri, din timpul marelui voievod, grupul de buciumaşi însoţiţi de directorul Căminului Cultural şi de primarul comunei Spulber – Vrancea.
În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian ne‑a prezentat câteva date istorice despre trecutul mănăstirii.
Prima atestare documentară a acestei aşezări sihăstreşti o găsim în „Documente dinainte de Stefan cel Mare“ pe un uric cu data de 5 aprilie 1445, când „unul din cei şapte fii ai lui Alexandru cel Bun, frate cu Bogdan al II‑lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, pune pecetea sa pe un act de hotărnicie prin care răsplăteşte pe Cernat – ploscarul şi pe fratele său Șteful, pentru credincioasa şi vrednica slujire cu ţinutul de la Corod la Tutova cu pădurea şi mănăstirea de la Cârlomăneşti“. În 1466 Ștefan cel Mare „întăreşte boierului Mihail şi fratelui său Duma, două sate pe pârâul Bârzota.“
Istoria este bogată în date, dar reţinem că în anul 1997 se hotărăşte reînfiinţarea mănăstirii prin eforturile Centrului Eparhial şi ale Protoieriei Tecuci. Pe dealurile din jur, localnici şi voluntari din cadrul Ligii Tineretului Creştin Ortodox Tecuci au plantat peste 160000 de puieţi de salcâm şi alte specii, pe aproape 14 ha. Demni de laudă şi admiraţie sunt şi cei patru călugări şi stareţul ieromonah Nicodim Anghel. Biserica de lemn de la Cerţeşti cu Mănăstirea Adam la 6 km formează un spaţiu spiritual în care oamenii trăiesc în pace şi linişte.
Despre satul românesc, înalta faţă bisericească arată că el este păstrătorul celor mai frumoase tradiţii, este „lada de zestre“ de la înaintaşii noştri, aşa cum şi preotul protopop Gheorghe Joghiu în Decalogul Satului românesc afirma: „Satul este locul veşniciei pentru că în el este prezent Dumnezeu, satul este candela care arde, rugăciunea care nu se sfârşeşte“.
Sărbătoarea din 16 august, fiind o continuare a marii sărbători „Adormirea Maicii Domnului“, a fost o bucurie a sufletelor tuturor românilor. Lângă biserica veche a mănăstirii, au fost expuse mai multe obiecte tradiţionale. Tabăra Thabor de la mănăstire, pentru elevii pasionaţi de robotică şi informatică, a constituit un fericit mod de apropiere a tineretului de viaţa creştină.
S‑au împărţit şi câteva sute de pachete cu hrană celor care au participat la frumoasa sărbătoare de pe aceste plaiuri strămoşeşti, spre bucuria multora.
Prof. Virgil Pavel