Pentru a patra oară de la începutul războiului din Afganistan, anul acesta, Batalionul 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei“ Galaţi se află în teatrul de operaţiuni din Kandahar.
Aşa cum s‑a întâmplat şi în cazul celorlalte trei misiuni, militarii gălăţeni au plecat din ţară, însoţiţi de pc. pr. Paul Zaharia, preot militar. Părintele Paul ne‑a relatat într‑un interviu, care a fost atmosfera în baza militară, la Sărbătoarea Învierii Domnului.
– Preacucernice Părinte Paul, care este rolul preotului în rândul militarilor plecaţi să asigure pacea regiunii, în teatrul de operaţiuni din Afganistan?
– Prezenţa preotului militar în mijlocul celor care au venit la datorie este importantă prin faptul că acesta trebuie să fie întodeauna un îndrumător în rugăciune. Ne rugăm împreună pentru ca mila şi paza lui Dumnezeu să se pogoare asupra noastră, să ne împlinească toate bunele gânduri ale noastre: ce ne putem dori mai mult decât să fim sănătoşi şi să ajungeam cu bine acasă, lângă cei dragi. De asemenea, preotul militar trebuie să fie un factor de echilibru întodeauna, să fie cel care uneori mijloceşte între unii şi alţii, între anumite categorii de personal, pentru a aduce stabilitate, pentru a promova pacea, liniştea şi buna înţelegere între toţi militarii. Cultivăm spiritul camaraderiei, avem grijă ca fiecare militar să ştie şi să conştientizeze faptul că întodeauna se va putea sprijini pe cel de lângă el şi, de asemenea, că toţi cei de lângă el îl vor putea sprijini pe el. Desigur, suntem alături de toţi militarii, ne rugăm pentru ei, ne rugăm împreună ca Bunul Dumnezeu să ne dăruiască sănătate, pace şi linişte.
Întărirea spirituală a militarilor ţine de credinţa şi de puterea pe care o are fiecare atunci când ştie că va veni într‑un loc unde este supus unui pericol mai mare. Întodeauna credinţa în Dumnezeu şi rugăciunea sunt cele care dau un plus de tărie, bărbăţie, echilibru şi, mai ales, stabilitate şi consecvenţă în misiunile pe care militarii urmează să le desfăşoare în timp de război. Aici, din momentul în care ajungem, rugăciunea către Dumnezeu este mult mai prezentă. De fapt, de fiecare dată înainte de plecarea în misiuni, în afara bazei, eu sunt alături de militari, rostim împreună o rugăciune şi îi încredinţez încă o dată că Dumnezeu, Mântuitorul Hristos şi Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul batalionului nostru sunt alături de fiecare dintre ei deplin şi că îi vor ajuta să încheie misiunea cu succes.
– Sunt militarii gălăţeni pregătiţi sufleteşte pentru realitatea pe care o întâlnesc în Afganistan?
– Pregătirea spirituală a militarilor români începe încă din ţară, pentru că fiecare militar care va ajunge în teatrul de operaţiuni trebuie să fie încredinţat că Dumnezeu este alături de el, că îl protejează şi îi oferă aceea protecţie pe care, de cele mai multe ori, vesta şi casca nu i le pot oferi.
– Care a fost anul acesta atmosfera la Sărbătoarea Învierii Domnului în mijlocul militarilor? Cum s‑au pregătit militarii noştri pentru marea sărbătoare?
– Militarii s‑au pregătit să primească Lumina Sfântă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin post şi rugăciune. Traversând Postul Mare ne‑am pregătit în măsura în care am putut, în condiţiile unui teatru de război. Cu toţii ne‑am împăcat sufletele, ne‑am cercetat conştiinţele, şi ne‑am întrebat inimile despre cele ce am săvârşit cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă. Momentul primirii Sfintei Lumini a bucurat pe toţi, iar cântarea Hristos a înviat! a răsunat în micuţa capelă ridicată în mijlocul bazei militare.
Această bucurie nu ar fi putut fi deplină dacă nu ne‑am fi gândit şi la familiile noastre şi la toţi cei dragi ai noştri care sunt acolo, departe în ţară. Sigur că lumina din lumânarea aprinsă a fiecărui militar s‑a împletit cu gândurile către familie, către toţi cei dragi.
Aşa cum este tradiţia, slujba Învierii Domnului a început pe platoul din faţa bisericuţei noastre, acesta fiind unul dintre singurele momente în care toţi militarii au fost laolaltă în bază.
– În încheiere, ce doriţi să le transmiteţi celor de acasă?
– Mesajul nostru pentru cei de acasă este acela de a ne ruga Bunului Dumnezeu, să ne dăruiască şi nouă, celor de aici şi tuturor celor de acasă – care ne aşteaptă -, pace, linişte, să ne binecuvânteze cu darurile cele cereşti şi pământeşti, să ne dăruiască răbdare şi putere pentru a depăşi timpul rămas până când ne vom reîntâlni.
Interviu realizat de Pr. Alexandru Bulgaru