Fiecare clipă pe care o trăim este importantă, fiecare suflare a noastră face parte din istorie, şi, cel mai important, face parte din istoria mântuirii noastre. Astfel, trecerea timpului este pozitivă doar dacă îi oferim un scop, dacă îl transformăm în timp lucrător al mântuirii.
Momentele înălţătoare la care am fost părtaşi, cu prilejul manifestărilor cultural‑spirituale dedicate hramului istoric al Capelei din cadrul Palatului Episcopal, praznicul Întâmpinarea Domnului, nădăjduim că sunt înscrise şi acestea în calendarul mântuirii.
Cu acest prilej ne‑am amintit, în primul rând, de înaintaşi, îi evocăm şi le păstrăm vie memoria. Episcopul Partenie Clinceni este cel care, cu multă osteneală, a zidit acest palat, împreună cu o sută de biserici, în Dobrogea mult încercată vreme de peste patru secole de stăpânirea otomană, având un rol extraordinar de important în redarea identităţii, culturii şi credinţei naţionale ortodoxe. De asemenea, ne amintim de Episcopul Chesarie „cel sfânt“(aşa cum este numit de poporul binecredincios), care, atunci când a fost pus în faţa deciziei de a părăsi Palatul, a spus cu lacrimi în ochi: „Mă cutremur… Ce va zice Hristos Domnul? Îl predau, ca Iuda care L‑a predat pe Hristos?“. Și, a început să lăcrimeze. Ne gândim şi la părintele Boris Dumănescu, cel care i‑a fost alături PS Chesarie, în acele momente grele, şi Dumnezeu l‑a binecuvântat să vadă altarul Capelei resfinţit şi slujirea liturgică reluată, după aproape treizeci de ani. Și astfel, pe firul evenimentelor istorice ajungem la ziua de 2 februarie 1994, când, după ani de trudă, rugăciunile Înaltpreasfinţitului Părinte Casian au rodit şi, alături de oameni inimoşi, directori ai instituţiilor de cultură importante ale vremii, din oraşul Galaţi şi de un sobor de preoţi şi diaconi, a fost reaşezată piatra de altar, o placă de marmură cu un epitaf realizat extraordinar în tehnică grafit, comandată de Episcopul Partenie şi aşezată pe Sfânta Masă din capelă, la 8 septembrie 1901, care a fost confiscată, abuziv, în 1963. Cu prilejul acestui eveniment a fost amenajată şi o mică expoziţie, iar sala care adăpostea Capela a devenit din nou loc de rugăciune şi de slujire. Expoziţia deschisă atunci a făcut parte din expoziţia permanentă a Muzeului de Arte Vizuale, din Galaţi până în anul 2012 şi a fost o carte deschisă a istoriei, culturii şi spiritualităţii creştine româneşti de pe aceste meleaguri.
De la acel moment de o importanţă istorică deosebită, au trecut douăzeci şi cinci de ani. Douăzeci şi cinci de ani de când a fost reluată slujirea liturgică la Sfântul Altar, o dată pe an la 2 februarie; şi cinci ani de când Palatul Episcopal şi Capela au primit veşmânt luminos, printr‑un proiect cu finanţare europeană ce a vizat consolidarea şi reabilitarea clădirii, precum şi amenajarea Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, derulat sub stricta coordonare a Înaltpreasfinţitului Părinte Casian.
Totodată se împlinesc patru ani de când Muzeul Eparhial a primit avizele de funcţionare şi şi‑a deschis porţile către publicul gălăţean, şi nu numai. De atunci şi până în prezent numărul celor care au participat la activităţile culturale, spirituale, educative şi recreative oferite de Muzeul Eparhial, printr‑o paletă de servicii muzeale diversă, a depăşit 110.000 de vizitatori. Au fost organizate aproape două sute de activităţi cu un impact deosebit, din care amintim: peste cincizeci de expoziţii temporare, simpozioane, sesiuni ştiinţifice, work‑shopuri, ateliere de creaţie, concerte, proiecţii de film şi au fost editate pliante, broşuri, albume şi vederi. Majoritatea evenimentelor au fost desfăşurate prin parteneriate fructuoase cu instituţii de profil prestigioase, atât la nivel local şi regional, cât şi naţional şi internaţional. Prin activităţile multidisciplinare organizate, muzeul a devenit un important furnizor de cultură, spiritualitate şi educaţie pentru comunitatea din care face parte.
Pentru toate acestea Îi mulţumim Bunului Dumnezeu că ne‑a luminat şi ghidat paşii, Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian pentru prezenţa lucrătoare în această instituţie, cu timp şi fără timp, şi jertfelnicei echipe: muzeografi, conservatori, restauratori, supraveghetori şi personalului administrativ. Toţi sunt părtaşi în acest angrenaj, care aduce roade bogate doar atunci când toate rotiţele se mişcă în acelaşi ritm şi timp.
Revenind la importanţa zilei de 2 februarie, ne aducem aminte şi de cel care, începând cu anul 1994 şi până la plecarea sa spre lăcaşurile cele veşnice ale Împărăţiei lui Dumnezeu (în seara de 1 februarie 2017) a fost prezent neîntrerupt la sărbătoarea hramului istoric al Palatului Episcopal – robul lui Dumnezeu Sergiu Dumitrescu, vajnic apărător al culturii şi al tradiţiilor neamului românesc.
Manifestările dedicate praznicului Întâmpinării Domnului, cu binecuvântarea ÎPS Casian au debutat vineri, 1 februarie, printr‑o acţiune social‑filantropică la Centrul Multifuncţional de Servicii Sociale „Speranţe pentru vârsta a III‑a“. Lucrarea socială s‑a unit cu cea liturgică de slăvire şi mulţumire adusă Bunului Dumnezeu pentru darurile Sale bogate, prin săvârşirea Vecerniei cu Litie şi apoi a Sfintei Liturghii în ziua hramului, iar ziua de 3 februarie, prin prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos şi prin săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti, a încununat manifestările prilejuite de praznicul Întâmpinării Domnului.
În cuvântul de învăţătură, Părintele Arhiepiscop a explicat înţelesurile duhovniceşti ale pericopei evanghelice, subliniind importanţa schimbării modului de a vieţui, din rău în bine, pentru dobândirea mântuirii. Rugăciunea acelei sărbători s‑a încheiat cu slujba de pomenire a Episcopului Partenie Clinceni, ctitorul reşedinţei, a ierarhilor Dunării de Jos, precum şi pentru toţi înaintaşii în scaunul episcopal. Creştinii prezenţi au fost răsplătiţi printr‑un dar de suflet: un recital de excepţie ‑ „Pian la şase mâini“, susţinut de Ansamblul „Trio Equilibrium“ în Salonul Oficial al Palatului. În cadrul concertului, a fost inaugurat pianul achiziţionat în urma campaniei „Un pian pentru muzeu, un muzeu pentru suflet“, în cadrul căreia, Capela Muzeului, prin sponsori şi donatori, a reuşit să strângă fondurile necesare achiziţionării acestui instrument nou, ce va fi folosit pentru activităţi cultural‑educative cu acces gratuit. Interpreţii care au încântat auditoriul, cât şi donatorii şi susţinătorii demersurilor culturale iniţiate de Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos au primit arhiereşti binecuvântări, mulţumiri şi diplome.
Pr. Cosmin Ilie