La Praznicul Adormirii Maicii Domnului, două dintre cele mai reprezentative lăcaşuri monahale din judeţul Galaţi, MănăstireaAdam şi Mănăstirea ,,Tudor Vladimirescu”, îşi serbează hramul. Către aceste vetre de vieţuire monahală aleargă numeroşi credincioşi din diferite zone ale Eparhiei Dunării de Jos, constituindu-se într-un frumos pelerinaj către Maica lui Dumnezeu, la Praznicul Sfintei Sale Adormiri.
„Grădina Maicii Domnului” de la Mănăstirea Adam
Hramul Mănăstirii Adam începe în preziua praznicului, atunci când Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului – „Izbăvitoarea de secetă”, se întoarce „acasă” după un pelerinaj prin parohiile judeţului Galaţi. Acest itinerar anual a intrat în tradiţia zonei, fiind printre singurele icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului din ţară care părăseşte mănăstire pentru scurte perioade de timp. Practic, în Postul Sfintei Sale Adormiri, Maica lui Dumnezeu face un pelerinaj către credincioşii ei, pentru a le aduce binecuvântare şi mângâiere de la Dumnezeu, iar mai apoi, binecredincioşii creştini vin ei înşişi în pelerinj la mănăstire, pentru a cinsti mutarea Preacuratei Maici la Domnul.
Anul acesta, în perioada 1-14 august, „Sfânta de la Adam” a vizitat un număr de peste 100 de localităţi şi parohii din protopopiatele Tecuci, Tg. Bujor, Covurlui şi Galaţi.
Scurt istoric şi Icoanei Maicii Domnului şi al Mănăstirii Adam
Pentru cei care nu cunosc încă, Icoana Maicii Domnului de la Adam se confundă cu istoria mănăstirii. Tradiţia spune că icoana a fost adusă prin aceste locuri, la mijlocul celui de-al XVI-lea veac, de către un călugăr din Răsărit. Acesta a încredinţat-o unui cioban din părţile Adamului, care pe la 1559 a ridicat „în condrii Ghenghii” un schit din lemn cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor“. Documentele istorice afirmă însă că mănăstirea a fost ctitorită de căpitanul Adam, în timpul domnilor moldoveni Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, la mijlocul secolului al XVII-lea, iar biserica a fost sfinţită la 14 octombrie 1652.
Desfiinţată la 1960, Mănăstirea Adam a fost reînfiinţată în 1991, ca mănăstire de călugări, până în anul 2001, când a redevenit mănăstire de maici. După această dată, întreaga activitate a fost revigorată, realizându-se consolidarea bisericii, alimentarea cu apă curentă şi amenajarea anexelor gospodăreşti.
Priveghere la Icoana „Sfintei de la Adam”
Slujba Privegherii a început către seară, la „lumina lină” a lumânărilor ţinute în mâini de miile de pelerini. În dangăt de clopot, în intonarea imnului „Apărătoare, Doamnă…” Icoana Maicii Domnului, a fost purtată pe umeri de preoţi şi adusă în procesiune în curtea mănăstirii, pe un podium special amenajat. Aici a fost săvârşită slujba Prohodului Maicii Domnului de către un numeros sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu chiriarhul Dunării de Jos, PS Episcop Casian Crăciun. La această sfântă slujbă a participat şi prefectul judeţului Galaţi, dl Claudiu Brânzan.
În jurul sfântului epitaf şi în faţa sfintei icoanei a Maicii Domnului, preoţii cu credincioşii, bătrânii şi copii îmbrăcaţi în costume populare au cântat imnele de prohodire către Maica lui Dumnezeu. Şi, la fel ca în fiecare an, cerul a întocmit doisprezece nori, asemenea celor care i-au adus pe Sfinţii Apostoli de la marginile lumii la Adormirea Sfintei Fecioare, care au vegheat mănăstirea pe tot parcursul slujbei. La sfârşit, aceştia au revărsat „stropi de aghiasmă” – ploaia binecuvântată – răspunsul Maicii lui Dumnezeu la rugăciunile credincioşilor către Fiul ei.
„Întâlnire de taină cu Maica lui Dumnezeu”
La finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Casian a adresat un cuvânt duhovnicesc tuturor pelerinilor veniţi din toate zonele judeţului la Sărbătoarea Sfintei Adormiri a Maicii lui Dumnezeu: „Motivul principal pentru care suntem aici, în această sfântă mănăstire, este că ne-a chemat Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii. Ea este gazda noastră cerească, ea este apărătoarea noastră, ea este îndestulătoarea noastră faţă de toate cererile pe care le-am adus aici.
Ea ştie că suntem ruşinoşi adeseori, atunci când ne aducem aminte de greşelile noastre. Suntem discreţi atunci când trebuie să ne aducem aminte de relele pe care le-am făcut, de păcatele pe care le-am săvârşit. Dar tocmai de aceea, ea nu se ruşinează să ne acopere, ca o maică sfântă şi ne îndeamnă să apelăm la ea, căci poate să ducă necazurile noastre către Fiul ei, Hristos!”
„Toate acestea reprezintă motivaţiile profunde care ne-au adus aici, la Sărbătoarea Sfintei Mutări ale Maicii Domnului, de pe pământ la cer. Este o întâlnire de taină, este o întâlnire tot atât de duioasă, ca şi întâlnirea unei maici cu fiul ei venit din depărtări în foişorul casei părinteşti. Şi aşa cum fiecare îşi deschide sufletul către maica sa, tot aşa şi noi trebuie să ne deschidem sufletele către Maica lui Dumnezeu, cea care se roagă totdeauna la tronul lui Dumnezeu pentru noi. De la ea trebuie să învăţăm şi noi exerciţiul rugăciunii! Cine se roagă mai mult, cine se roagă mai mult îşi vede mai bine neputinţele lui, căci rugăciunea este ca un medicament care ne dă puterea de a vedea mai bine realităţile. Rugăciunea înmulţită cu lacrimile sincere, ne ajută să ne vedem într-o altă ipostază decât cea din lumea noastră plină cu scăderi, ne ajută să ne vedem ca pe nişte fii, iar fiii au îndrăzneală către maica lor. La maica lor ei vin pentru că ştiu că vor primi ceea ce îşi doresc, mama face totul pentru ei. Cu atât mai mult, mama nostră cea cerească, care este şi mama Fiului lui Dumnezeu. Ne poate cuprinde pe toţi şi ne aude pe toţi şi ne primeşte pe toţi!” a mai spus Preasfinţia Sa.
Înainte de înapoierea în biserică, Icoana „Sfintei” a trecut peste capetele tuturor celor prezenţi – o altă tradiţie îndătinată la Mănăstirea Adam, cu rpilejul acestei sărbători. Astfel, Maica lui Dumnezeu şi-a mângâiat duhovniceşte „fiii de pe pâmânt”, aşa după cum mărturiseşte şi troparul că: „întru adormire, lumea nu a părăsit!…”
Deşi ploaia continuase, unii dintre pelerini au preferat să rămână toată noaptea în curtea sau biserica mănăstirii, priveghind în rugăciune, pentru a putea fi prezenţi şi la slujba Sfintei Liturghii de a doua zi. Aceasta a fost săvârşită, din încredinţarea Preasfinţitului Episcop Casian al Dunării de Jos de către un sobor de preoţi sub protia p. cuv. arhim. Daniil Oltean, vicar administrativ.
Hramul Mănăstirii Maicii Domnului – Tudor Vladimirescu
Un alt lăcaş monahal din judeţul Galaţi închinat ocrotirii Sfintei Fecioare este Mănăstirea Maicii Domnului din comuna Tudor Vladimirescu.
Aceasta a fost înfiinţată din iniţiativa surorii Vasilica Gurău, devenită monahia şi stareţa Veronica. Lucrările de construcţie au început în anul 1939, un an mai târziu sfinţindu-se deja paraclisul mănăstirii. Înfiinţarea noului lăcaş de închinare a fost aprobată în anul 1941, dar, ca urmare a presiunilor exercitate de regimul comunist totalitar, în anul 1956 mănăstirea a fost desfiinţată.
După 1990, mănăstirea a fost redeschisă, stareţa Veronica Gurău şi multe dintre fostele maici reîntorcându-se în mănăstire. Au fost rectitorite biserica mare şi paraclisul de iarnă, corpurile de chilii, anexele mănăstireşti şi au reînceput să funcţioneze atelierele de pictură, sculptură, croitorie, broderie ş.a.
Maica lui Domnului Hristos – modelul ascultării de Dumnezeu
Numeroşi creştini au participat la sărbătoarea hramului de la Mănăstirea Maicii Domnului – Vladimireşti. La altarul de vară a fost săvârşită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de către Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi de la parohiile din vecinătate.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a arătat importanţa Maicii Domnului în modelarea firii noastre: „Datorită evoluţiei vieţii noastre, puţini dintre noi mai înţelegem scopul sărbătorii de astăzi care este unul duhovnicesc, este unul spiritual, este unul aducător de binecuvântare a lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Prin întruparea Sa din Fecioara Maria, Mântuitorul a vrut să corecteze două din multele greşeli ale firii noastre: mai întâi, născându-se dintr-o curată Fecioară a vrut să arate că poate fi o naştere curată, dumnezeiască, ca toate naşterile de după aceea să devină curate, adică Dumnezeu să fie chemat în ajutor şi să curăţească gândurile păcătoase, ca să poarte cu sfinţenie copilul şi să îl crească cu ajutorul lui Dumnezeu. În felul acesta, Mântuitorul S-a arătat a fi fost ascultător şi de Tatăl din ceruri şi de Mama Sa de pe pământ. Mântuitorul a adus ascultarea din ceruri, aici, pe pământul neascultătorilor. Între neascultătorii de pe pământ, Hristos a adus ascultarea îngerească din ceruri! Astfel, Mântuitorul a îndreptat neascultarea fiilor de pe pământ către păriinţii lor!
După ce, prin propriul său chip ne-a arătat care este chipul copilului adevărat, Mântuitorul a mai vrut să ne arate şi care este chipul adevărat al mamei – o altă mamă faţă de noi, dar în realitate, Maica Domnului este mama cea devărată! Ea este mamă adevărată pentru că L-a născut pe Dumnezeu cel adevărat, Cel care ne-a dăruit-o apoi pe Maica Sa, ca mamă a noastră, pe care să o ascultăm şi noi, cu ascultare de fii! ”
O bucurie deosebită a fost prilejuită de grupul de copii „Cununiţa satului” din Lieşti, care, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, au participat la sfânta slujbă, iar la momentul chinonicului au intonat imne şi cântări în cinstea Maicii Preacurate.
La sfârşit, după îndătinata agapă oferită de maici tuturor celor prezenţi, a fost săvârşită şi o slujbă de pomenire în cimitirul mănăstirii.
Adrian Portase