Şi în acest an, creştinii de pe cuprinsul celor cinci protopopiate din judeţul Galaţi au avut bucuria de a o primi în mijlocul lor pe Maica Domnului. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian, „Sfânta de la Adam”, cum este cunoscută în popor, i-a vizitat la ei acasă pe credincioşii şi iubitorii de Dumnezeu, fiind însoţită de măicuţele de la Mănăstirea Adam. Redăm, în rândurile de mai jos, relatarea întregului pelerinaj.
În prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului, icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Adam a pornit în misiune.
Sfârşitul anului bisericesc aduce înaintea creştinilor de pretutindeni una din marile sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu, şi anume, „Adormirea Maicii Domnului“. Premergător acestui mare praznic, pe meleagurile Dunării de Jos, credincioşii sunt vizitaţi şi binecuvântaţi, la ei acasă, de Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam, judeţul Galaţi. Sfântul odor porneşte în pelerinaj pe toată perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, în această vară, binecuvântând credincioşii din peste 120 de biserici parohiale din protopopiatele Târgu Bujor, Galaţi, Covurlui, Nicoreşti şi Tecuci.
Pelerinajul cu icoana de la Adam este pentru tot creştinul din părţile noastre o tradiţie. Și, potrivit tradiţiei, încă din prima zi de post, Sfânta Icoană a pornit la reîntâlnirea cu creştinii din comunităţile protopopiatului Tg. Bujor.
După un itinerariu prin sate şi cătune, în ceasurile nopţii, preoţii şi credincioşii din parohiile Bereşti‑Sat, Aldeşti, Slivna şi Bereşti‑Meria, au aşteptat Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ca pe o înviere. Astfel că sosirea delegaţilor în parohia Bereşti‑Târg a avut loc la miezul nopţii. Ca şi la parohiile menţionate, din depărtare se putea observa cum, în puterea nopţii, fiecare creştin devenea o făclie de lumină. Drumul spre locul amenajat era presărat cu flori şi candele, precum s-a petrecut intrarea în Cetatea Domnului (Biserică) a Împărătesei Cerului.
Cu evlavie şi cu bucuria mult‑aşteptatei reîntâlniri, fiecare credincios se apropia şi se închina, unindu‑se apoi în rugăciune cu alt şi alt rugător. Nimeni nu dădea semne de grabă, ci fiecare îşi aştepta rândul şi nu deranja momentul celui care se ruga înaintea icoanei. Unii dintre pelerini au adus la întâlnirea cu Maica Domnului semeni neputincioşi, alţii au oferit Maicii flori, mulţi dintre pelerini au venit cu unele obiecte de îmbrăcăminte ale celor dragi şi le‑au atins de Icoana făcătoare de minuni de la Adam.
Ceasul privegherii a continuat cu Sfânta Liturghie, susţinută de un sobor de preoţi. Fiecare popas de rugăciune al Maicii Domnului de la Adam a fost unic, în felul său, a deschis uşa inimii fiecărui rugător către Maica noastră cea Cerească. Și această întâlnire duhovnicească a fost cu totul deosebită, fiindcă Maica Domnnului ne adună pe toţi în unitate de credinţă, în comuniune, cu atât mai mult, cu cât anul acesta în Biserica Ortodoxă Română marcăm „Anul Omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918“.
Pelerinajul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Mănăstirea Adam, ne‑a adus un colţ de rai în inimi, în comunităţile noastre şi ne‑a determinat să afirmăm că „în biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească“.
Pr. Florin Costea
Gălăţenii binecuvântaţi de Icoana făcătoare de minuni
a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam
Prima jumătate a lunii august, ce coincide cu perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, reprezintă pentru creştinii de la Dunărea de Jos, timpul binecuvântat în care, „Sfânta“ de la Adam trece, prin toată eparhia, în pelerinaj.
Dacă în restul anului pelerinii din zona Dunării de Jos, dar şi alţi creştini din alte zone, merg spre a aduce rugăciuni înaintea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la Ea acasă, în codrii de la Adam, în perioada de la începutul lui Gustar, „Sfânta“ însăşi trece pe la porţile creştinilor spre a le asculta păsurile, a‑i ridica din necazuri, a le vindeca suferinţele şi spre a le întoarce vizita.
Și în anul 2018, an al aducerii aminte de unitatea de neam şi de credinţă, acest pelerinaj tradiţional, care îşi pierde începuturile în negura vremii, a readus‑o pe Maica Domnului în mijlocul fiilor ei duhovniceşti. Părăsind biserica străveche a mănăstirii la începutul lunii, în sunet de toacă şi dulce mireasmă de tămâie, „Sfânta“ a mers din parohie în parohie, şi din biserică în biserică, purtată pe braţe, prin aşezările de pe tot malul Prutului până în municipiul Galaţi.
Aici, la malul Dunării, Maica Domnului de la Adam a poposit în zilele de 5‑6 august, pentru a sfinţi oamenii, locurile şi timpul. Prin Sfântă Icoana sa, Maica Domnului a cercetat şi i‑a aşteptat şi mângâiat pe creştinii din cele şaptesprezece parohii, care au venit cu credinţă tare să o întâmpine, să o cinstească şi să‑i dea ascultare.
Ca orice mamă grijulie, Maica Vieţii nu a venit cu straiţa goală şi, toţi cei care i‑au ieşit în întâmpinare au primit din „bunătăţile“ cele cereşti. Urmând acelaşi tipic îndătinat, copii, tineri, maturi şi vârstnici au îngenunchiat cu evlavie, aşteptând Sfânta Icoană, îngânând versuri de acatist şi rânduri de paraclis.
Zorii zilei de 5 august, alături de răsăritul soarelui, au adus răsăritul Maicii Domnului în prima parohie vizitată în oraşul Galaţi, biserica „Înălţarea Domnului“. Fiecare creştin care a trecut prin faţa icoanei şi s‑a închinat a însemnat un om întărit duhovniceşte şi mai înseninat.
Momentul central al zilei s‑a petrecut la biserica „Mavromol“, unde Icoana Maicii Domnului de la Adam a fost întâmpinată de surata sa, Icoana Maicii Domnului „Mavromolitisa“. Privindu‑le, se puteau întrezări anii şi vremurile traversate, rugile şi lacrimile vărsate, liniştea şi mulţumirea simţite după cinstirea chipurilor sfinte de noianul de închinători care i‑au cerut ajutorul prin veacuri.
La ceas de priveghere, în prezenta părintelui Eugen Buruiană, protopop de Galaţi, a multor slujitori din municipiul Galaţi, însoţiţi de pelerini de toate vârstele, cu toţii ne‑am îndreptat înspre istorica Mănăstire „Precista“, unde Icoana Maicii Domnului de la Adam a rămas, peste noapte, în rugăciune şi priveghere.
Sunetul de toacă umplea înserarea ce cobora încet, iar cântarea molcomă a troparelor transforma procesiunea în călătorie pe calea sfinţilor. Şirurile de pelerini şi închinători erau formate, parcă mai pregnant decât în anii trecuţi, din părinţi tineri cu pruncii în braţe, bărbaţi şi femei, care veniseră în vacanţă în ţara natală şi care şi‑au găsit timp să mulţumească Maicii Precista pentru binefacerile primite, dar şi pentru răbdarea şi tăria necesare traiului departe de familie sau de ţară.
În timp ce poporul se închina, glasurile celor douăzeci şi cinci de preoţi au început rostirea acatistului, iar noaptea s‑a luminat de la lumânările aprinse ale închinătorilor.
Pelerinajul de a doua zi a avut ca punct central popasul de la Catedrala Arhiepiscopală, urmat de cel de la biserica „Schimbarea la Faţă“, unde a fost întâmpinată de râuri de credincioşi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian. Spre seară, în ziua Schimbării la Faţă, mulţimea de credincioşi a aşteptat Icoana făcătoare de minuni la biserica cu hramul „Sfânta Ana“ din cartierul Dunărea. Aici, preoţi şi credincioşi au privegheat pe parcursul întregii nopţi, zorii găsind comunitatea în rugăciune.
Marţi, 7 august, dis‑de‑dimineaţă, credincioşii din parohia „Sfinţii Trei Ierarhi“ s‑au reîntâlnit cu Maica Domnului aducând rugăciunile lor, busuioc şi flori înaintea icoanei Sale. Ultimile două ore petrecute în oraşul Galaţi au avut ca gazdă primitoare a Maicii Domnului, tânăra parohie, la propriu şi la figurat, din cartierul Dimitrie Cantemir.
Pregătindu‑se să se întoarcă spre casa Sa de la Adam, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a pornit de‑a‑lungul râului Siret înspre Tecuci, trecând din braţe în braţe şi din biserică în biserică pentru a aduna, din nou, suspinele şi rugăciunile poporului dreptcredincios.
La despărţire, purtată pe braţe, pe deasupra capetelor creştinilor îngenuncheaţi, Maica Domnului părea a călători „pe nor uşor“, aşa cum, în urmă cu două mii de ani, la Adormirea Sa, Maica însăşi adunase pe Sfinţii Apostoli de la marginile pământului.
Pr. Cătălin Buia
La Tudor Vladimirescu, priveghere în seara de 7 spre 8 august
Prezenţa icoanei cea purtatoare de har a Maicii Domnului de la Manastirea Adam este o bucurie şi pentru creştinii din protopopiatele Covurlui, Tecuci şi Nicoreşti.
După ce şi‑a luat rămas bun de la creştinii din municipiul Galaţi, în 7 august, în jurul amiezii, preoţii din cele două parohii ale comunei Tudor Vladimirescu, împreună cu un număr mare de credincioşi, au întâmpinat icoana făcătoare de minuni în sunetul clopotelor şi al inimilor rugătoare. Icoana a fost aşezată în mijlocul bisericii, urmând ca toţi cei prezenţi să îi aducă Maicii Vieţii mulţumire şi să-i adreseze cereri pentru ei şi familiile lor. Credincioşii au cântat Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, preoţii au rostit rugăciuni de dezlegare, iar spre dimineaţă, slujitorii Domnului au săvârşit slujba Utreniei şi a Sfintei Liturghii.
Îmbucurător şi salvator pentru noi este faptul că oamenii încă sunt deschişi şi dornici să petreacă o seară duhovnicească în biserică în loc să rămână confortabil acasă şi să se lipsească de această mare binecuvântare. Suntem convinşi că aceia care nu au fost prezenţi, ori au avut binecuvântate pricini, ori nu au fost conştienţi de folosul sufletesc şi trupesc al întâlnirii cu Maica Domnului şi Fiul lui Dumnezeu.
Este greu să descrii imaginea unei biserici vii, rugătoare, oameni care au ţinut toată noaptea în mână o lumânare, alţii au purtat‑o în inimă, iar alţii au rămas neobservaţi în lumina discretă a candelelor. Atmosfera duhovnicească din biserică ne‑a făcut mai responsabili în aceste momente de rugăciune.
Pentru mine, preotul, acest pelerinaj al Maicii Domnului de la o parohie la alta se aseamănă cu o „colectă“ de rugăciuni pe care o face Maica Domnului în fiecare an şi pe care o înfăţişează Fiului ei, ca un frumos şi nevestejit „buchet“ de lacrimi. Fie ca şi anul acesta şi în cei ce vor urma, să udăm cu lacrimile pocăinţei florile duhovniceşti ale virtuţilor, iar Cea mai înaltă decât cerurile să împrospăteze mereu cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, Amin.
„Prezenţa icoanei în biserica „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a reprezentat o sărbătoare pentru comunitatea parohială. La această întâlnire duhovnicească au participat un număr impresionant de credincioşi, în timpul Sfintei Liturghii săvârşită la ceas de noapte. Cei prezenţi au plecat la casele lor cu lacrimi în ochi şi cu bucurie în suflet după întâlnirea cu Maica Domnului, Maica noastră a tuturor“ (Vasilica Mihalache, Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi).
„Venirea icoanei făcătoare de minuni a fost un prilej de a mă ruga Maicii Domnului pentru reuşita la examene. În fiecare an m‑am rugat şi mereu am primit ajutor. Sper să vină şi de acum înainte“ (Cosmina Ilie, Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi).
„Pentru mine, venirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam a însemnat mult, deoarece am avut ocazia de a mă ruga împreună cu preoţii la rugăciunea de la miezul nopţii. Ajungând mai înainte de miezul nopţii, în auzul citirii Paraclisului Maicii Domnului, am îngenuncheat în fata icoanei, mi‑am descărcat sufletul de tot ce mă împovăra şi, totodată, am rugat‑o pe Maica Domnului să mijlocească la Fiul ei pentru mântuirea noastră. Oameni fiind, avem dorinţe multe, de folos sau spre pierzarea sufletului; singur Dumnezeu ştie cum să le rânduiască“ (Mitriţa Ilie, Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi).
„Pe Maica Domnului o chem să mijlocească pentru vii şi adormiţi şi aştept ca şi la anul şi mulţi ani de acum înainte – să vină în comună să ne mângâie şi să ne unească în rugăciune, în cuget şi simţiri. Închei acest cuvânt cerând: Maica Domnului, milostiveşte‑te spre noi!“ (Oana Stanciu, Tudor Vladimirescu, jud Galaţi).
Mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Casian că, an de an, face posibilă venirea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam în satele şi comunele de la Dunărea de Jos. Aşteptăm icoana de fiecare dată cu multă dragoste şi bucurie, pentru că Maica Domnului ne ajută şi nu ne lasă niciodată; trebuie doar să ne rugăm. Să ne rugăm neîncetat Maicii Domnului pentru că este mijlocitoarea noastră şi Mama noastră.
Pr. Mihai Smadu
„Sub milostivirea ta, scăpăm, Născătoare de Dumnezeu“
În fiecare an, în Postul Adormirii Maicii Domnului, în Eparhia noastră se face pelerinaj cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam.
„Vine Sfânta!“, se aude pe străzile satului atunci când poposeşte şi în localitatea noastră. Aşa o numesc oamenii de rând pe Împărăteasa Cerurilor. Ce relaţie strânsă între popor şi Maica Domnului arată această numire! Din Stăpâna şi Doamna noastră devine Mamă, prietenă şi mijlocitoare către Fiul ei.
Ca de fiecare dată şi anul acesta a trecut „Sfânta“ şi-a lăsat binecuvântarea ei, a alinat dureri, a mângâiat suflete, a întărit nădejdi, a şters lacrimi, a ascultat rugăciuni. De data aceasta a ajuns în localitatea noastră în ziua de 8 august, la biserica „Adormirea Maicii Domnului“ şi biserica „Sfinţii Īmpăraţi Constantin şi Elena“, precum şi pentru puţin timp la Centrul Medico‑Social din Pechea. Maica Domnului a fost întâmpinată de credincioşii care s‑au strâns cu mic, cu mare, având acelaşi dor, aceeaşi dragoste, aceleaşi fierbinţi rugăciuni. În glasul cântărilor şi în timp ce preoţii au săvârşit Acatistul Adormirii Maicii Domnului, fiecare credincios şi‑a arătat, în felul său, evlavia, dragostea şi recunoştinţa faţă de „Sfânta“. Prin suspinele şi rugăciunile înălţate în faţa icoanei, cei veniţi cer ajutor, sănătate, înţelegere, acoperământ, mângâiere, iertare de păcate, mântuire. Dacă în alţi ani ceream Maicii Domnului ploi, anul acesta ploile au venit înainte, iar noi am fost datori să îi arătăm recunoştinţă pentru toate câte ne‑a dat nouă, nevrednicilor.
De ce se întorc oamenii an de an către Maica Domnului? Pentru că au simţit lângă ei o inimă de Mamă care le‑a fost alături în încercări, în suferinţe, în clipe grele, dar şi fericite.
În faţa icoanei te simţi neînsemnat văzând smerenia desăvârşită, văzându‑o pe cea care a răspuns cel mai frumos iubirii lui Dumnezeu, care nu s‑a împotrivit deloc voii lui Dumnezeu, ci s‑a supus întru totul. De aceea, nici nu îndrăznim să cugetăm la înălţimea Maicii Domnului, ba mai mult ne rugăm ei ca unei Mame, pe care Hristos ne‑a lăsat‑o nouă când a spus în timp ce suferea pe Cruce: „Iată, mama ta!“.
Mulţumim Preasfintei Născătoare de Dumnezeu că a venit la noi şi anul acesta pentru a ne întări nădejdea. Ea este tot timpul cu noi, ne binecuvintează şi ne călăuzeşte pe drumul veşniciei.
Violeta Necula, anul IV, Facultatea de Medicină şi Farmacie
Prin cătunele din Protopopiatul Covurlui
Bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!
Acestea nu sunt doar cuvinte desprinse din Acatistul Adormirii Maicii Domnului, ci sunt trăiri ale credincioşilor prezenţi la pelerinajul cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam. Deja o tradiţie, acest pelerinaj a devenit pentru credincioşi un reper pentru viaţa duhovnicească, un moment de întâlnire a lor cu Sfânta. Pe măsură ce numărul credincioşilor creşte, în aşteptarea clipei când Sfânta va poposi şi în biserica lor, se simte cum cresc emoţia, nădejdea, credinţa, iubirea şi durerea, căci fiecare vine să împărtăşească Maicii Domnului cele ale sale, să mulţumească, să ceară, să se întărească.
În zona Covurluiului, şi nu numai, credincioşii numesc Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Mănăstirea Adam, Sfânta, obicei care ne atrage atenţia, pentru că, dacă ar fi să ne orientăm după relaţiile dintre oameni, ştim că ne permitem să ne adresăm cu apelative familiare doar celor apropiaţi nouă, celor dragi. Iată cum marea evlavie faţă de Maica Domnului, nădejdea în puterea ei de mijlocire, apropierea omului faţă de Născătoarea de Dumnezeu şi preacinstirea Maicii Domnului, se cuprind în modul simplu, dar de o intensitate duhovnicească foarte mare, de a o numi Sfânta.
În grija slujitorilor Bisericii este permanenta chemare a omului către Dumnezeu, către rugăciune, către fapte plăcute lui Dumnezeu, dar uneori este nevoie de timp, de răbdare, de rugăciune până când sămânţa chemării rodeşte. Altfel se petrec lucrurile când vine vorba de trecerea Sfintei prin zona noastră. Credincioşii răspund cu mai multă atenţie, cu mai multă dăruire, cu mai multă dorire, cu mai multă bucurie. Vezi cum bătrânul neputincios găseşte puterea să se pună în mişcare sau să‑i mobilizeze pe cei din preajma lui, tânărul suspendă preocupările lui şi vine, pentru că are ceva să‑i spună Sfintei, copiii îşi trag de mână părinţii către închinarea în faţa Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, bucuriile, nevoile, grijile, suferinţele şi durerile, dar şi florile pornesc şi ele, îngemănate cu oamenii, către Maica Domnului.
Momentul închinării credincioşilor la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este unul care ne descoperă tuturor evlavia deosebită a românilor către Născătoarea de Dumnezeu. Fiecare preot îşi cunoaşte credincioşii, le cunoaşte obiceiurile şi purtările, dar închinarea lor la Icoana Maicii Domnului este una aparte. Se vede în purtarea fiecăruia mai multă grijă, mai multă atenţie, mai multă stare de prezenţă; nu se mai văd Sfinte Cruci aşternute grăbit şi strâmb pe trupuri, nu se simte nicio distragere, nicio grabă. Parcă fiecare ar încerca să schimbe clipa aceea într‑o veşnicie; fiecare atingere, fiecare închinăciune cuprinde toată dorirea, toată nădejdea şi toată dragostea omului către Maica Domnului. Este ceasul în care omul încuviinţează spusele Sfântului Apostol Petru, la Schimbarea la faţă: Doamne, bine este să fim noi aici! (Mt. 17, 4).
După închinare, Sfânta merge către alte suflete doritoare de întâlnire cu Maica Domnului, iar credincioşii se aşază încolonaţi, plecându‑şi genunchii şi capetele spre a primi binecuvântare. Credincioşii însoţesc icoana intonându‑se cântări; deja simt biruinţa şi se arată mulţumitori către Maica Domnului.
Şi după plecarea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, credincioşii rămân tăcuţi, nu vor să risipească bucuria întâlnirii cu Maica Domnului. Copiii, plini de entuziasm întreabă: mai vine şi mâine?, iar o bunică, anticipând răspunsul pe care părintele l‑ar fi dat, spune: Măicuţa Domnului e mereu, aici, cu noi! Tinerii par mai senini, au avut emoţii, se aşteptau să fie o întâlnire complicată, dar şi‑au dat seama că Sfânta îi place aşa cum sunt, îi doreşte doar în stare de prezenţă.
vÎnchinătorii la Icoana Maicii Domnului se întorc către casele lor, ducând binecuvântarea Născătoarei de Dumnezeu în familiile lor, iar această binecuvântare fiecare o va transforma în răspuns la nevoile sale, în nădejde, în iertare, în credinţă, în dragoste, în fapte. Iar prezenţa credincioşilor la acest pelerinaj, la această vizitare a noastră de către Maica Domnului, nădăjduim să fie una care să-i schimbe în apostoli, astfel încât să meargă în familii şi să le spună cât bine le-a făcut Dumnezeu.
Bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!
Pr. Bogdan‑Laurenţiu Istrate
Primirea icoanei la Nicoreşti
Și în Protopopiatul Nicoreşti, Icoana Maici Domnului de la Adam i‑a binecuvântat pe creştinii din mai multe comunităţi ortodoxe.
„La întâlnirea cu Maica Domnului am trăit o emoţie greu de descris în cuvinte. Pentru prima dată, ca preot, m‑am închinat, am sărutat sfânta ei mână, am lăcrimat şi i‑am mulţumit pentru marea bucurie pe care ne‑a făcut‑o nouă, credincioşilor, prin prezenţa în satul nostru“ (pr. Veronel Răducanu, parohia Țepu).
„A fost un moment emoţionant, atunci când Maica Domnului a intrat în biserica noastră din Buciumeni. Nu m‑am putut abţine şi am început să plâng, gândindu‑mă la ce mare bucurie ne‑a făcut Maica Domnului, nouă – credincioşilor din Buciumeni, de a fi în mijlocul nostru“ (Ștefan Proca, parohia Buciumeni, jud. Galaţi).
„Momentul în care Sfânta Icoană a păşit în biserica noastră a fost unul copleşitor. Zidurile bisericii parcă s‑au luminat şi am simţit cu toţii binecuvântarea Maicii Domnului, care s‑a revărsat asupra noastră. Nici canicula şi nici zăduful zilei nu ne‑au putut opri de la întâlnirea cu Maica Domnului, iar noi toţi, cei adunaţi în jurul Sfintei Icoane, ne‑am răcorit duhovniceşte. Prezenţa Maicii Domnului ne‑a binecuvântat şi ne‑a întărit duhovniceşte. Mai mult, ne‑a dat posibilitatea să trăim un moment de înaltă intensitate spirituală“ (Gheorghe Șoga, 21 ani, student Brăhăşeşti).
Pr. Mihai Roşu