Sărbătoarea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Dunărea de Jos

Posted on By admin

Ziua de 2 iulie este pentru credincioşii gălăţeni (şi nu numai pentru ei) zi mare, cu profunde semnificaţii. Este ziua când ne luăm „în braţe copiii“, cum spune poetul, şi ne îndreptăm cu paşi siguri spre cele două Sfinte Altare de la Dunărea de Jos, închinate Sfântului Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt, anume, biserica parohială din municipiul Galaţi, din cartierul Aurel Vlaicu (cartierul IC Frimu) şi Mănăstirea „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare“ din Toflea, judeţul Galaţi.

Voievodul Ștefan cel Mare şi Sfânt a domnit din anul 14571 şi până în 2 iulie 1504, când a fost chemat la ceruri. De atunci îşi doarme somnul de veci la Mănăstirea Putna, „Ierusalimul neamului românesc“, cum o consideră Mihai Eminescu. Împlinirea a cinci sute de ani de la trecerea la Domnul a Măritului Voievod, recunoscut de răzeşii săi încă din timpul vieţii drept „sveti“, adică „sfânt“,  a făcut ca în iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să‑l canonizeze, cu dată de prăznuire la 2 iulie, data naşterii sale în cer.

Biserică ştefaniană în mijlocul municipiului  Galaţi

ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian în mijlocul credincioșilor din parohia „Sf. Ștefan cel Mare“ din Galați

La Galaţi, la împlinirea a cinci veacuri de la trecerea sa la Domnul, în anul 2004, prin grija Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian, în municipiul nostru a fost înfiinţată parohia „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare“. De atunci şi până astăzi, părintele paroh Cezar Pintilie, sprijinit de creştini şi de autorităţile locale, face eforturi ca să finalizeze biserica mare, capela de început fiind pe zi ce trece tot mai neîncăpătoare.  În vara lui 2004, s‑a făcut prima slujbă printre grămezile de moloz, în jurul Sfintei Cruci şi a unei Sfinte Icoane, în care  Sfântul Voievod Ștefan cel Mare ţine în mână Pânzarul Ștefanian, amintind astfel, de marele proiect din anul 2004 prin construirea Pânzarului ştefanian. Acest proiect a fost iniţiat şi propus autorităţilor române de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, fiind susţinut de acad. Răzvan Theodorescu, Ministru al Culturii, de Preşedintele ţării din acel timp. De altfel, la sfinţirea Corabiei Ștefaniene din 4 iulie 2004, Galaţiul a înregistrat o prezenţă aparte, când ‑ în încheierea Sărbătorilor Ștefaniene ‑ poposeau în Cetatea Sfântului Apostol Andrei,  Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Petru al Moldovei, acad. Răzvan Theodorescu, alţi invitaţi de seamă2.

Sub aceste înalte imperative s‑a lucrat şi în comunitatea ortodoxă gălăţeană. Astfel că, la praznicul din această vară, în seara privegherii Sfântului Voievod, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhi­episcop Casian a revenit în comunitatea gălăţeană ‑ ce îl are ocrotitor pe acest „Atlet al lui Hristos“, cum l‑a numit Papa Sixt al IV‑lea ‑ unde a săvârşit Vecernia, unită cu Litia şi a adunat în rugăciune şi  unitate de credinţă tot omul cu foame şi sete de Dumnezeu.

În contextul întâlnirii din această vară, Chiriarhul nostru a ţinut un cuvânt de mângâiere, vorbind celor de faţă despre îndelungata domnie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, care a rămas în memoria noastră pentru faptele sale alese, pentru modul în care a apărat pământul strămoşesc şi a asigurat dăinuirea întregii Creştinătăţii.

Apoi, însoţit de preotul paroh şi de alţi slujitori, Părintele nostru Arhiepiscop  a făcut o vizită de lucru la biserica mare, care se zideşte piatră pe piatră de mai mulţi ani. Părintele paroh Cezar Pintilie spune că de la început, alocarea terenului de către Consiliul municipal Galaţi, la 1 iulie 2004, este o biruinţă a Maicii Domnului şi a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

În prezent, în parohia gălă­ţeană „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare“ s‑a pus acoperişul sfântului locaş, se lucrează la tencuielile interioare şi exterioare şi se fac demersurile pentru realizarea catapetesmei.

Deşi parohia este un edificiu nou, dragostea părintelui Cezar şi a creştinilor pentru Sfântul nostru Voievod Ștefan a făcut ca, în toţi aceşti ani de slujire, să adune mărturii identitare în patrimoniul tinerei parohii. Alături de amintirile şi imaginile, în premieră, de la sfinţirea la Galaţi a Pânzarului Ștefanian, în 4 iulie 2004, la închiderea Sărbătorilor Ștefaniene din 2004, credincioşii de aici păstrează, în inimă, prima slujbă de punere a pietrei de temelie, când s‑au adunat şi s‑au rugat în jurul Sfintei Cruci şi a unei Sfinte Icoane cu Voievodul Ștefan cel Mare, purtând pe braţe Pânzarul ştefanian.

Sărbătoare la Mănăstirea Toflea

Un alt dar identitar care se găseşte în parohia gălăţeană este şi Sfânta  Evanghelie, ediţia omagială, tipărită la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă ‑ Bucureşti, în 2016, cu ocazia Anului comemorativ al Sfântului Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti şi a împlinirii a 550 de ani de la înfiinţarea Mănăstirii Putna3, de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Sfânta şi fumoasa Biblie îmbină, în mod armonios, textul Sfintei Evanghelii, aprobat de Sfântul nostru Sinod în anul 2013, cu icoane şi miniaturi reproduse de monahii Sfintei Mănăstiri ştefaniene, după vechile Tetraevanghele, editate în perioada ştefaniană4. Monahii de la Putna au folosit, îndeosebi, frontispiciile şi ornamentele din Tetraevangheliarul lui Nicodim Caligraful din 1473.  Este o raritate bibliofilă, o bijuterie de o valoare aparte, identitară, pe care parohia gălăţeană a ţinut să o aibă în colecţia sa îmbrăcată în coperţi scumpe, ca pe un dar al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, ocrotitorul aşezământului bisericesc.

Sărbătoarea din acest an s‑a încheiat cu un miniconcert de cântece patriotice şi imne bisericeşti şi cu o slujbă de pomenire a ctitorilor şi dăruitorilor care au pus umărul la ridicarea acestui edificiu, care poartă amprente ştefaniene, aici la „Poarta Porţilor Creştinătăţii“, cum frumos zicea academicianul Răzvan Theodorescu, în 4 iulie 2004, cu ocazia sfinţirii Pânzarului Ștefanian, la Galaţi.

Liturghie arhierească, „La chilii“, la Mănăstirea lui „Tofle cel Bătrân“

În 2 iulie, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a slujit la Mănăstirea „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare“ din Toflea, comuna Brăhăşeşti, judeţul Galaţi.

Mănăstirea Toflea este o aşezare care, deşi ridicată în anii din urmă, are ca vechime aproape patru sute de ani, potrivit unui act de la 1619‑1620. Noul Altar este o continuare a vechiului Schit al lui „Tofle cel Bătrân“, loc de rugăciune care exista la începutul veacului al XVII‑lea, poate chiar sfîrşitul celui de‑al XVI‑lea5. Astăzi, la Toflea, pe locul numit „La chilii“, străjuieşte Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“, unde slujeşte protosinghelul Paisie Agache, stareţul aşezării.

Sfinţirea locului şi aşezarea pietrei de temelie la baza actualului sfânt locaş s‑a făcut la  29 iunie 2002, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos6. Pe acest loc plin de istorie din sihăstria Buciumenilor, aflat la confluenţa judeţelor Galaţi, Vrancea şi Vaslui, s‑a ridicat frumosul edificiu monahicesc, din dragostea unui localnic, domnul Vasile Băiculescu, fost primar.

Biserica mănăstirii este în stil ştefanian, proiectul fiind al arhitectei Simona Şerban. A fost sfinţită pe 18 decembrie 2010, pe o iarnă cumplită, de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian. Astfel s‑a reactualizat o pagină de istorie veche şi s‑a redat comunităţii locale, şi nu numai, un loc de rugăciune, de reculegere şi reflecţie la cele veşnice şi netrecătoare.

În cadrul ansamblului monahal, fiinţează Centrul Filantropic „Sf. Paisie cel Mare“ care dispune de cantină, sală de studiu şi o bibliotecă, unde se adună la activităţi duhovniceşti copiii din localitate şi un alt centru cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“.

Și în acest an, Părintele Arhiepiscop Casian a oferit spre închinare creştinilor din zonă moaştele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul.

Un cuvânt de recunoştinţă Marelui Voievod a adus în rugăciune şi în predica rostită şi Arhiepiscopul nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian. Toţi pelerinii au primit binecuvântarea arhierească, iconiţe şi au participat la agapa frăţească, pregătită de părintele stareţ Paisie şi harnicii localnici din Toflea.

Maria Stanciu

 

  1. După ce Petru Aron i‑a ucis tatăl, pe Bogdan al II‑lea, în 17 octombrie 1451, la Reuseni (Răuseni), viitorul Voievod Ștefan cel Mare intră în Moldova, pe valea Siretului, însoţit de o oaste de 6.000 de oameni, „parte munteni, parte moldoveni din Țara de Jos“, de unde se pare „ar fi fost însuşi neamul lui Ștefan“. Astfel, la Doljeşti, în 12 aprilie 1457, şi apoi la Orbic, în ţinutul Neamţului, la 14 aprilie (în Joia Mare), oastea lui Ștefan a pus capăt domniei lui Petru Aron, cel care îi ucise tatăl. Petru a luat calea pribegiei, prin Polonia, iar tânărul Voievod Ștefan va fi aclamat de poporul său, la locul numit „Direptate“, ca domn al Moldovei, fiind uns Domn, cu mir sfinţit, de Mitropolitul Teoctist. Această scenă este reprezentată în Evangheliarul de la Humor, din 1473, miniatură realizată de ieromonahul Nicodim Caligraful. Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, De la Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul, ediţie îngrijită de Dinu C. Giurescu, Editura All,  pp. 23‑24, 42‑43.

  2. Maria Stanciu, „Galaţiul ‑ Poartă a Porţilor. Pânzarul lui Ștefan a plecat din nou la drum“, în Viaţa liberă, nr. 4451, luni – 5 iulie 2004, pp. 1, 3.

  3. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Iaşi, 2004, pp. 347‑348. Mănăstirea Putna este prima ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare, ridicată după victoria asupra Cetăţii Chilia din 1465. Zidirea a început în 10 iulie 1466, pe o veche sihăstrie, la sfatul Sfântului Daniil Sihastru, duhovnicul său. Putna a fost terminată în 1469 şi sfinţită pe 3 septembrie 1470. La Putna a fost introdus un nou element de arhitectură între pronaos şi naos, spaţiul funerar, numit gropniţă. Acest element a fost preluat în următoarele două secole şi de alte mari mănăstiri moldoveneşti. Aici este şi mormântul Sfântului Voievod Ștefan, „Altarul conştiinţei naţionale“, cum îl numeşte Mihai Eminescu.

  4. Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie, Ediţie omagială, este tipărită (în doar 300 de exemplare şi îngrijită de pr. Mihai Hau) cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, Ed. I.B.M.O., 2016, pp. 7‑8.

  5. Paul Păltănea, Vechi locaşuri de cult şi viaţa bisericească în sudul Moldovei până în anul 1864, în „Monumente istorice şi izvoare creştine“, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1987, p. 201.

  6. Maria Stanciu, „Peste 1500 de creştini la Mănăstirea Sfântului Voievod Ștefan“, în Viaţa liberă, nr. 6911, marţi ‑ 3 iulie 2012; Campanie VL: „Biserici istorice gălăţene, Mănăstirea Toflea are patru sute de ani de viaţă“, în Viaţa liberă, nr. 7225 , sâmbătă‑duminică, 13 ‑14 iulie 2013. p. 7 ‑ Credinţă.