„Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit ţie loc de odihnă…“
(Prochimen la slujba Înmormântării)
La trecerea la Domnul a domnului ing. dr. Nicolae Beuran, fost prefect al judeţului Galaţi, între anii 1990-1996 pe lângă rugăciuni, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis familiei îndoliate următorul mesaj:
În lumina sfintei şi dreptei noastre credinţe străbune mărturisim marele adevăr al nemuririi sufletului atunci când se desparte de trup, la adormirea sa. Trupul luat de Dumnezeu, la facere, din ţărână, se întoarce în „pământul din care a fost luat“, iar sufletul merge „la Dumnezeu, Care l‑a dat!“.
În inima vieţii creştine, pentru oricine dintre noi, credincioşii, străjuieşte Hristos Domnul, „Biruitorul morţii şi Începătorul unei alte vieţi, veşnice“. De aceea, întăreşte acest adevăr, existenţial, Sfântul Apostol Pavel, când ne arată efemeritatea morţii şi puterea vieţii, prin Învierea Mântuitorului: «Unde‑ţi este, moarte, boldul?» (I Corinteni 15, 55) „Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc“ (I Corinteni 15, 44).
Credincioşi realităţilor vieţii veşnice, noi, cei ce ne aflăm în vremelnica şi osârduitoarea călătorie a acestei lumi, mai ştim că, pe de o parte, creştem cu fiecare clipă a binelui de la Dumnezeu, iar pe de altă parte, cu fiecare lucrare a răului, în chip voit sau nevoit, scădem, ne împuţinăm şi, uşor, ne întoarcem în pământul din care am fost făcuţi.
Tocmai de aceea plecarea, adormirea sau încetarea din viaţa pământească este plină de întristare, de durere şi de zbucium sufletesc.
În atare stare, se cuvine să ne întoarcem spre Răsăritul cel Veşnic, spre Hristos Cel Înviat din morţi şi să‑L ascultăm când ne spune: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25), căci ne arată Domnul: „Eu sunt Învierea şi viaţa şi odihna sufletului adormitului robului lui Dumnezeu Nicolae!“.
Aşadar, Nicolae Beuran, Domnul cu D mare, şi acolo, la Cluj şi aici, la Dunărea de Jos şi nu numai, n‑a murit, ci s‑a odihnit puţin, după o călătorie atât de prelungită şi nu fără împliniri de toată preţuirea, însă şi cu unele poticniri, mai ales după 80 de ani, care sunt, cum bine ştim, încărcaţi de «osteneli şi de dureri»“.
Domnia Sa este înrădăcinat „trup şi suflet“ în neamul nostru din fragedă tinereţe şi a marcat pe oricine, în orice spaţiu, unde şi‑a desfăşurat lucrarea printr‑un spirit ager, foarte inteligent, capabil şi plin de voioşie, chiar dacă unele împrejurări nu erau atât de uşoare şi de prielnice. A ştiut să depăşească răul cu binele şi să răspundă la provocările periculoase prin bună‑cuviinţă, prin bunăvoinţă, prin dialog şi prin sfat înţelept, competent şi echilibrat.
În momente de cumpănă, la trecerea de la totalitarismul comunist şi ateu, Domnia Sa, aflându‑se la Galaţi a contribuit din înaltele responsabilităţi publice, culminând cu cea de prefect, la osmoza socială, chemând ajutorul lui Dumnezeu şi, astfel, ne‑am întâlnit în anii ’90 sub puterea Crucii şi a dialogului social, unde artizanul păcii a fost şi rămâne înţeleptul Nicolae Beuran.
A sprijinit ca nimeni altul lucrarea edilitară, culturală şi social‑filantropică în Arhiepiscopia Dunării de Jos, la cotele omului lui Dumnezeu, aflat în „vâltoarea“ timpului ce nu are răbdare cu nimeni în momente tulburi.
A ştiut că Dumnezeu, Biserica şi Neamul stau în aceeaşi „icoană“, pe care trebuie s‑o aşezăm la inimă şi în lumina slujirii, să ne deschidem braţele iubitoare către toţi semenii noştri.
De aceea, recent, l‑am desemnat „ctitor de locaşuri sfinte la Dunărea de Jos“ şi va rămâne astfel nu doar în documentele de pe piatră sau ziduri, ci pe „tablele de carne“ (II Corinteni 3, 3) ale inimilor noastre.
În aceste momente grele, totuşi, de despărţire temporară de dl Nicolae Beuran ne unim spiritual cu cei doi vrednici fii ai săi şi cu întreaga familie, cu dumneavoastră, prietenii, cunoscuţii şi admiratorii, în rugăciune sfântă şi Îi cerem smeriţi Mântuitorului să‑l ierte de tot ceea ce va fi greşit ca om, cu voie sau fără de voie, şi să‑l primească în ceata celor aleşi în Împărăţia vieţii veşnice!
Dumnezeu să‑l odihnească în pace!
Cu părinteşti condoleanţe,
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Primul prefect al judeţului Galaţi de după 1990, domnul ing. Nicolae Beuran, a fost chemat la Domnul, vineri, 24 august, la vârsta de 87 ani.
A fost perceput de gălăţeni drept un om vertical, hotărât, care timp de şase ani, şi ce ani delicaţi!, a condus treburile judeţului Galaţi.
Cei care l‑au cunoscut îndeaproape l‑au văzut drept „un gentleman“ care a condus ‑ cu eleganţă şi fermitate ‑ unul dintre primele judeţe ale României postdecembriste.
Inginer constructor şi economist, Nicolae Beuran a predat timp de 16 ani ca profesor la Institutul Politehnic din Cluj.
Soţia sa era gălăţeancă şi nu i‑a fost greu să îndrăgească oraşul de la Dunăre. După evenimentele din decembrie 1989, a fost numit Prefect al judeţului Galaţi, misiune pe care a îndeplinit‑o din 2 iulie 1990 până în 1996. Apoi, s‑a reîntors în Clujul natal, unde a continuat să se ocupe de verificarea proiectelor de construcţii.