Pelerinajul de la Mănăstirea „Sfânta Treime“ de la Buciumeni, judeţul Galaţi, a adunat peste o mie de tineri care s‑au înscris la activităţile din cadrul Convorbirilor duhovniceşti, în cadrul celei de‑a XXIII‑a ediţii. În acest scop, organizatorii ‑ Sectorul Cultural‑Învăţământ din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos, pornind de la propunerile tinerilor participanţi, a organizat douăzeci de ateliere de dezbateri, pe diferite teme de actualitate. Astfel, tematica a cuprins aspecte legate de Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, probleme de morală creştină, dialogul dintre Teologie şi Știinţă, literatură, cultură şi spiritualitate.
Fiecare atelier de convorbiri duhovniceşti a avut doi preoţi şi cel puţin un profesor de Religie, care au mediat şi au răspuns la întrebările tinerilor participanţi.
A intrat în tradiţia acestei manifestări a Tinereţii, ca la sfârşitul întâlnirii, participanţii să răspundă unei simple întrebări, legată de impresiile acestui pelerinaj. Câteva dintre emoţiile, sentimentele şi trăirile tinerilor, le‑am preluat şi noi…
♦ „Pelerinajul de la Mănăstirea Buciumeni reverberează în inimile noastre o stare de bine şi de bucurie. «Catedrala cu vitralii foşnitoare» ne‑a sădit sentimentul de bucurie şi a făcut posibilă împărtăşirea fiecărui suflet cu Sfântul Duh. La hramul din acest an am văzut desfăşurându‑se sub ochii noştri cea mai frumoasă icoană, icoana tinereţii, formată din noi, tinerii, care Îl iubim şi‑L mărturisim pe Dumnezeu. Cu ajutorul Sfântului Duh, Care S‑a pogorât şi în sufletele noastre, am înţeles tainele acestei mari sărbători. Sfânta Treime reprezintă idealul de unire, iar noi am urmat acest ideal, unindu‑ne în gând şi într‑un glas cu toţi cei prezenţi, la minunata şi binefăcătoarea slujbă. Faptul că am fost departe de lumea cotidiană m‑a determinat să înţeleg mai bine binefacerile pelerinajului de la frumoasa Mănăstire a Sfintei Treimi!“ (Daniela Dan, clasa a X‑a, Colegiul Naţional „Costache Negri“ ‑ Galaţi).
♦ „Am ajuns pentru prima dată în acest loc şi toate activităţile ‑ de la Sfânta Liturghie şi până la dialogurile duhovniceşti ‑, mi‑au dat o stare de bine, de împlinire sufletească. Rar mi se întâmplă aşa ceva!“ (Ana Maria Gheorghiţă, clasa a XI‑a F, Colegiul Economic „Ion Ghica“ ‑ Brăila).
♦ „Discuţiile cu preoţii de la atelierul meu au urmărit tema: «Ce nume poartă fericirea?» şi m‑au ajutat să înţeleg că fericirea nu înseamnă «Trăieşte‑ţi clipa!», ci e un cumul de factori: credinţă, rugăciune şi fapte bune din dragoste de Dumnezeu şi de oameni“ (Iulia Agache, clasa a IX‑a, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu“ ‑ Galaţi).
♦ „Pelerinajul de la Buciumeni este pentru mine un exerciţiu de rezistenţă, pe care‑l fac de mai mulţi ani. Vin cu plăcere şi cu sufletul deschis, pentru că aici mă simt «Acasă, la Dumnezeu». A fost o zi ruptă din Raiul lui Dumnezeu!“ (Georgiana Dan, clasa a XI‑a C, Liceul Teoretic „M. Sebastian“ ‑ Brăila).
♦ „Am revenit acasă cu ideea că Dumnezeu este unicul nostru Prieten, Care nu ne înşeală niciodată aşteptările şi Care ne iubeşte necondiţionat! Am mai înţeles că la răul pe care îl primeşti de la prieteni, trebuie să răspunzi cu bine!“ (Mihaela‑Daniela Botezatu, clasa a IX‑a D, Colegiul Economic „Virgil Madgearu“ ‑ Galaţi).
♦ „Sfânta Liturghie a fost un prilej de a ne aşeza în duhul credinţei. Apoi, atmosfera de rugăciune, predica Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, toate au contribuit la aşezarea păcii în inima mea. Cât despre dialogurile duhovniceşti, ele m‑au ajutat să înţeleg mai bine ce înseamnă să fii creştin în Biserica noastră Ortodoxă“ (Mihaela Bâlea, clasa a IX‑a C, Colegiul Economic „Ion Ghica“ ‑ Brăila).
♦ „Mănăstirea Buciumeni este cu adevărat o lucrare vie a Sfintei Treimi. De fiecare dată când vin în această «catedrală», plină de lumină şi căldură cerească, sufletul îmi este mai aproape de cele ale lui Dumnezeu, mai aproape de Maica Domnului. La Buciumeni, an de an, se adună în mod organizat cel puţin o mie de tineri, dar noi toţi, în timpul Sfintei Liturghii, suntem una. Un singur suflet, un singur glas şi o singură strigare către milostivirea lui Dumnezeu. Am simţit că în toate activităţile de la Buciumeni a răsunat glasul tinereţii!“ (Andra ‑ Ioanina Radovici, Colegiul Naţional „Costache Negri“ ‑ Galaţi).
♦ „După toate activităţile din pădurea de la Buciumeni, am dedus că doar credinţa şi faptele bune sunt cele care ţin în unitate acest neam de români, răspândit prin toată lumea“ (Valentina Balcan, clasa a XI‑a F, Colegiul Economic „Ion Ghica“ ‑ Brăila).
♦ „Pelerinajul de la Buciumeni m‑a ajutat să înţeleg unele aspecte legate de anumite întrebări pe care mi le pun în calitate de creştin. Am revenit cu o energie pozitivă şi conştientizarea că mai întâi de trup, trebuie să punem sufletul“ (Alexia Radu, clasa a X‑a, Liceul Tehnologic „Elena Caragiani“, Tecuci).
♦ „În urma convorbirilor duhovniceşti, am înţeles mai bine unele aspecte legate de viaţa şi lucrarea Bisericii noastre Ortodoxe. Mi‑am dezvoltat mai bine abilităţile de comunicare şi, fiindcă a fost foarte frumos, doresc să revin şi în anul următor!“ (Vasile Paul‑David, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga“ – Brăila).
♦ „Mie mi‑a plăcut manifestarea de la Buciumeni, pentru că mi‑am putut exprima public opinia“ (Ana‑Maria Chitaru, clasa a IX‑a B, Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ ‑ Galaţi).
♦ „Întâlnirea din acest an nu mi‑a schimbat buna părere pe care mi‑o formasem după pelerinajul de anul trecut. A fost o experienţă ziditoare de suflet, chiar dacă activitatea a necesitat o anumită disciplină. Sărbătoarea Sfintei Treimi a fost o zi în care ni s‑a (re)deschis o nouă uşă a cunoaşterii. A fost încă un prilej să‑mi aprofundez învăţătura Bisericii Ortodoxe Române şi să înţeleg că fiecare dintre noi are nevoie de aceste rădăcini spiritual‑culturale, ancorate bine în istoria şi în viaţa noastră“ (Ștefania Gurău, clasa a X‑a, Colegiul Naţional „Ana Aslan“ ‑ Brăila).
♦ „Fiecare întâlnire de acest gen, de la Buciumeni, mi‑a reevaluat şi stabilit repere în mintea şi în viaţa mea. Altele decât cele materiale, pe care credem noi ‑ tinerii ‑, că sunt prioritare. La Buciumeni am cunoscut alţi prieteni şi îi sfătuiesc pe toţi cei care doresc să‑şi schimbe mintea, în cele bune, să nu ocolească Biserica noastră străbună, valorile ei şi să meargă cât mai des în pelerinaje“ (Voicuţa Ciocoiaş, Liceul Tehnologic „Matei Basarab“ Măxineni ‑ Brăila).
♦ „Convorbirile duhovniceşti din pădurea de la Buciumeni au creat o atmosferă caldă şi au reuşit să‑mi lămurească anumite aspecte asupra unor problematici existenţiale. Starea finală este de dobândire a liniştii şi a păcii interioare, de care avem atâta nevoie în activitatea noastră“ (Florin Căluian, clasa a X‑a, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu“ ‑ Galaţi).
♦ „În acest pelerinaj, m‑am bucurat de sfaturile părinteşti ale părintelui care a răspuns de atelierul nostru, de unde am reţinut că sunt importante, în viaţa noastră, ora de Religie şi cunoaşterea propriei istorii, a importanţei actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918“ (Daniel‑Nicolae Bulalca, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny“ ‑ Brăila).
♦ „Acest pelerinaj m‑a scos din rutina cotidiană, mi‑a adus liniştea sufletească care îmi lipsea şi mi‑a sădit dorinţa de a mai revini la Mănăstirea Buciumeni“ (Aura Zaharia ‑ Școala Postliceală „Christiana“ ‑ Galaţi).
♦ „Am revenit acasă cu o amintire frumoasă de la Buciumeni, imprimată în inima mea, şi cu o impresie deosebită pe care mi‑au făcut‑o slujitorii Sfintelor Altare din Eparhia noastră. Liturghia şi sfaturile arhiereşti şi cele ale părinţilor noştri au adus un plus de viaţă în inimile noastre şi ne‑au arătat cât de important este să dialogăm, să comunicăm unii cu ceilalţi“ (Andreea Ciocan, Liceul Teoretic „G. Vâlsan“, Făurei ‑ Brăila).
♦ „Tema atelierului nostru a fost despre ce culoare are fericirea? Am înţeles că fericirea nu înseamnă acareturi, bogăţii materiale, ci smerenie, dragoste creştinească şi dorinţa de a‑i ajuta pe cei în nevoi. Preoţii au dat termenului fericire mai multe definiţii, iar noi ne‑am identificat cu o stare sau alta. Eu am înţeles că pentru a fi fericit nu e nevoie de multe lucruri, ci de multă dragoste pentru celălalt şi pentru Dumnezeu… (Alexandra Elena Simiz, clasa a IX‑a, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu“ ‑ Galaţi).
♦ „Consider că aceste convorbiri duhovniceşti au un rol educativ, de apropiere a tânărului de Biserică. Apreciez cel mai mult încercarea preoţilor de a înţelege frământările noii generaţii, nelămuririle, dezamăgirile noastre şi, în special, faptul că ni se explică anumite aspecte pe care nu le cunoşteam până la întâlnirea de la Buciumeni“ (Maria‑Emanuela Băluţă, clasa a XI‑a E, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga“ ‑ Brăila).
♦ „Slujirea, cuvântul de folos al Înaltpreasfinţitului nostru Părinte Casian al Dunării de Jos, sfaturile preoţilor şi bucatele gustoase pregătite de mâinile harnice ale maicilor şi doamnelor de la Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe din Galaţi, toate ne‑au înseninat pelerinajul de la Buciumeni şi zilele care vin. Subiectul de la atelierul meu a fost despre credinţă şi am înţeles că este «vederea lucrurilor care nu se văd» şi nu se poate dobândi decât cu ajutorul lui Dumnezeu!“ (Viorel Laurenţiu Resmeliţă, clasa a X‑a C, Liceul Tehnologic „CFR“ ‑ Galaţi).
♦ „În fiecare an, de Sfânta Treime, Mănăstirea Buciumeni este o oază de spiritualitate şi tinereţe. Am ajuns întâia dată şi m‑am bucurat de pacea Duhului, de frumuseţea Sfintei Liturghii săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, am ascultat cu interes sfaturile din predica părintelui nostru Arhiepiscop. Am degustat apoi din bunătăţile, care se pregătesc anual pentru hram, şi am apreciat efortul pe care l‑au depus alţii, pentru a‑i mulţumi pe pelerini.
Dialogurile duhovniceşti au fost foarte interesante, iar noi le‑am completat şi prelungit cu numeroase jocuri, care ne învaţă să ne împrietenim cu semenii noştri, bazându‑ne pe regulile şi modalităţile de lucru deprinse în cadrul cercului de formatori, iniţiat de părintele Sică Bănică, inspector de cateheză. M‑am bucurat că există o relaţie de dialog şi comunicare între tineri şi preoţi şi că am fost ascultaţi.
Pelerinajul s‑a terminat cu recitarea unor poezii şi cântece patriotice, urmate de un cuvânt de înţelepciune al Înaltpreasfinţitului Casian, în care şi‑a manifestat bucuria pe care i‑a creat‑o participarea, la Buciumeni, în anul Centenarului Marii Uniri, a unui număr atât de mare de tineri. Întâlnirea s‑a finalizat cu binecuvântarea arhierească după care a urmat poza de grup“ (Melania Ionescu, Liceul de Arte, Brăila).
♦ „Mănăstirea Buciumeni este un loc sfânt desprins de agitaţia urbană, un loc în care uiţi de toate problemele şi grijile, un loc în care îţi poţi cunoaşte sufletul mai bine. Aşa a fost şi pentru noi, elevii Liceului Teoretic «Emil Racoviţă» când am păşit în curtea acesteia. Împreună cu cadrele didactice am participat la Sfânta Liturghie în «catedrala cu vitralii foşnitoare». A fost o experienţă unică. Slujba era susţinută şi de micile vieţuitoare din pădure.
La fiecare atelier de convorbiri duhovniceşti, cei doi‑trei preoţi care au mediat şi condus discuţiile şi‑au făcut bine temele, fiindcă au răspuns la toate întrebările noastre. Consider că, acest pelerinaj a ajutat foarte mulţi tineri să‑şi depăşească teama de a vorbi cu persoanele străine şi le‑a putut întări mai bine încrederea de sine. La mine a funcţionat. Acum, aştept cu nerăbdare următorul pelerinaj la Buciumeni, organizat în fiecare an la Praznicul Sfintei Treimi“ (Ioana Enache, clasa a‑X –a D, Liceul Teoretic „Emil Racoviţă“ – Galaţi).
♦ „În ambianţa mirifică a teilor seculari din pădurea Mănăstirii Buciumeni, luni, 28 mai 2018, a avut loc întâlnirea tinerilor liceeni gălăţeni şi brăileni, şi participarea acestora la Sfânta Liturghie alături de slujitori ai dreptei credinţe, sub protia Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop dr. Casian Crăciun.
Evenimentul, devenit tradiţie, adună an de an mii de credincioşi, cu ocazia sărbătorii Sfintei Treimi, care este şi hramul mănăstirii. De data aceasta, manifestarea a fost consacrată Centenarului Marii Uniri.
Drumul spre acest loc încărcat de har duhovnicesc a căpătat pentru mine, încă de la început, aura unei autentice călătorii iniţiatice. Stau mărturie pentru aceasta: lumina blândă a dimineţii, binecuvântarea părintelui Lucian Petroaia, chipurile angelice ale junilor şi armonia spirituală deplină ce ne‑au însoţit pe parcurs până la destinaţie.
Mărturisesc că, deşi aflat la prima experienţă de acest gen, mi‑am asumat cu devotament misiunea pedagogică ‑ însoţind, alături de colegul meu, profesorul de Religie Marian Neculcia, grupul de elevi de la Liceul Teoretic «Emil Racoviţă» din Galaţi ‑, dar şi pe cea de veritabil pelerin, în permanentă căutare a celor sfinte. Și am simţit cum, treptat, Dumnezeu îmi copleşeşte fiinţa, înstrăinându‑mă de cele lumeşti.
Urcuşul spre altarul din pădure mi‑a oferit astfel răgazul unei primeniri sufleteşti înainte de Sfinta Liturghie.
Ajunşi la faţa locului, am fost întâmpinaţi de un tablou desăvârşit: trupuri de oameni şi trupuri de copaci, într‑o simbioză perfectă a naturii, înălţând către zenit imnuri de slavă Domnului, iar glasurile lor reverberante răsunau maiestuos în «catedrala cu vitralii foşnitoare».
La îndemnul Înaltpreasfinţiei Sale, am trecut de la hrana sufletului la hrana necesară trupului şi am purces către tradiţionala agapă frăţească din mijlocul pădurii, în locurile pe care le‑am ales pentru a ne odihni şi a ne ospăta din bucatele pregătite cu aleasă dragoste şi grijă de cuvioasele măicuţe si de voluntarii inimoşi. Iar mămăliga şi sărmăluţele, gătite tihnit în oale de lut, au fost un adevărat răsfăţ al papilelor gustative.
Animatori bine instruiţi au trecut apoi de la un grup la altul, stârnind curiozitatea şi entuziasmul participanţilor, prin jocurile interactive pe care le‑au pus în scenă cu iscusinţă, spre deliciul şi încântarea tuturor. A fost ca un moment al reîntoarcerii la inocenţă şi la universul ludic al copilăriei.
Dezbaterile pe diferite teme, stabilite anterior de organizatori, au încins apoi atmosfera, ca‑ntr‑un catharsis al spiritelor însetate de cunoaştere. Am convenit să participăm cu grupul la un dialog pe o temă extrem de interesantă şi de mare provocare pentru toţi: «Bullying-ul religios: mersul la biserică, între ruşine şi normalitate». Elevi şi profesori din Galaţi şi Brăila s‑au antrenat astfel într‑o discuţie mediată cu blândeţe şi înţelepciune de doi preacucernici părinţi. Dezbaterea a alunecat uşor spre alte zone de interes cum ar fi: statutul preotului într‑o societate tot mai dezbinată şi tot mai polarizată sau controversa iscată de legitimarea creştină a iubirii trupeşti la vârsta adolescenţei. Tinerii participanţi, alături de dascălii lor şi de preoţi au plămădit opinii dintre cele mai surprinzătoare, cu argumente ingenioase şi captivante, fiecare demonstrând astfel reale veleităţi oratorice. Dialogurile ar fi continuat îndelung dacă n‑ar fi sosit clipa reîntoarcerii acasă.
Ce altceva poate concentra mai bine chintesenţa acestei zile de neuitat decât versurile celebre ale marelui poet şi filosof Lucian Blaga, ca o transpunere magistrală a experienţelor trăite şi împărtăşite de fiecare din cei prezenţi:
Copilul râde:
«Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul.
Tânărul cântă:
Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea.
Bătrânul tace:
Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea».
În autocarul ce ne purta înapoi spre Galaţi, chipurile ‑ scăldate în lumina crepusculară a zilei ce se stingea încet ‑, păreau icoane de sfinţi“ (Prof. Tudorel Chioralia).
Redacţia