I. În primul semestru al anului 2018 va fi tratată tema „Anul omagial al unităţii de credinţă şi neam“, care va fi prezentată astfel:
1. Unitatea de credinţă – temelie a unităţii Bisericii:
a) Credinţa în Dumnezeu şi cultul creştin, factori de promovare a unităţii Bisericii Ortodoxe;
b) Sinodalitatea – formă de conducere şi de păstrare a unităţii Bisericii;
c) Organizarea bisericească şi unitatea de neam şi credinţă;
d) Sinodul de la Iaşi (1642) şi unitatea credinţei;
e) Mărturisirile de credinţă şi rolul lor în păstrarea şi afirmarea unităţii Bisericii.
2. Unitatea Bisericii în faţa persecuţiilor:
a) Atitudinea Bisericii faţă de persecuţii (persecuţii pe baze religioase şi ideologice);
b) Persecuţii în spaţiul românesc şi martirajul ca mod de păstrare şi mărturisire a dreptei‑credinţe (martirii din Dobrogea, Transilvania etc.);
c) Rolul Bisericii din Principatele Române în lupta de păstrare şi afirmare a credinţei ortodoxe (ajutorarea Patriarhiilor istorice şi a aşezămintelor din Ţara Sfântă, Muntele Athos, Muntele Sinai etc.);
d) Sprijinul acordat românilor ortodocşi aflaţi sub ocupaţie străină (Transilvania, Basarabia şi Bucovina etc.).
3. Unitatea Bisericii în faţa ereziilor:
a) Unitatea de credinţă, o preocupare permanentă a Bisericii;
b) Grija pentru unitatea Bisericii exprimată la Sinoadele Ecumenice şi locale;
c) Uniaţia şi efectele ei în spaţiul românesc;
d) Grupări eretice şi schismatice care au activat în spaţiul românesc;
e) Mişcări schismatice şi activităţi necanonice în spaţiul românesc contemporan.
4. Unitatea Bisericii în faţa curentelor filosofice şi ideologiilor politice:
a) Implicarea Bisericii în păstrarea şi promovarea valorilor spiritualităţii ortodoxe româneşti în Principatele Române (înfiinţarea de şcoli, tipografii, bolniţe, spitale, orfelinate, azile etc.);
b) Rolul mănăstirilor, al vetrelor de formare duhovnicească şi al pelerinajelor în menţinerea unităţii de credinţă şi de neam;
c) Şcoala Ardeleană şi iluminismul în spaţiul românesc;
d) Şcolile bisericeşti ca factori de cultură şi promovare a unităţii de credinţă şi neam;
e) Curente filozofice şi ideologii politice – impactul lor asupra credinţei şi vieţii religioase (iluminismul antireligios, marxismul ateu, comunismul, individualismul, capitalismul, umanismul secularizat şi neomarxismul cultural);
f) Ideologii naţionaliste expansive şi patriotisme defensive – provocări pentru sobornicitatea (universalitatea) Bisericii Ortodoxe.
5. Contribuţia Bisericii la promovarea conştiinţei naţionale a poporului român şi la făurirea statului român unitar modern:
a) Rolul Bisericii Ortodoxe la realizarea unităţii de credinţă şi de neam în Principatele Române;
b) Ierarhi şi clerici militanţi pentru unitatea credinţei şi a neamului în Ţara Românească;
c) Ierarhi şi clerici militanţi pentru unitatea credinţei şi a neamului în Moldova;
d) Ierarhi şi clerici militanţi pentru unitatea credinţei şi a neamului în Transilvania;
e) Domnitori militanţi pentru afirmarea independenţei politice şi organizării autonome a Bisericii din Principatele Române;
f) Emanciparea naţională şi crearea României moderne (rolul Bisericii şi al clericilor la realizarea acestui deziderat).
II. În al doilea semestru al anului 2018 va fi tratată tema: „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918)“, care va fi prezentată astfel:
1. Slujitori ai Bisericii – promotori ai Marilor Uniri din anii 1600, 1859 şi 1918:
a) Unirea de la 1600 şi consecinţele ei în viaţa bisericească;
b) Ierarhi şi clerici români, sfătuitori şi îndrumători ai domnitorilor din Principatele Române în prima jumătate a secolului al XlX‑lea;
c) Rolul Bisericii şi al clericilor în emanciparea naţională şi crearea României moderne (Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei);
d) Unirea de la 1859. Contextul internaţional, european şi naţional. Rolul ierarhilor şi al clericilor la făurirea Unirii din 1859;
e) Unirea de la 1859, temei al Marii Unirii din 1918;
f) Ierarhi şi slujitori militanţi pentru Unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă;
g) Ierarhi şi slujitori militanţi pentru Unirea Bucovinei cu Ţara-Mamă;
h) Ierarhi şi slujitori militanţi pentru Unirea Transilvaniei cu Ţara-Mamă;
i) Unirea de la 1918 şi consecinţele ei bisericeşti;
j) Atitudinea Bisericii faţă de actul Unirii din 1918 (Patriarhul Miron Cristea şi rolul său în realizarea Marii Uniri şi a unităţii Bisericii Ortodoxe Române).
2. Biserica a sprijinit armata română în Primul Război Mondial:
a) Biserica şi armata până în secolul al XlX‑lea (spaţiul românesc);
b) Relaţia dintre Biserică, stat şi armată în România, Transilvania, Basarabia şi Bucovina la începutul secolului al XX‑lea;
c) Clerul militar;
d) Implicarea clericilor şi a monahilor în ajutorarea răniţilor în Primul Război Mondial.
3. Consecinţe benefice ale unităţii naţionale asupra unităţii bisericeşti:
a) Proclamarea Autocefaliei şi organizarea unitară a Bisericii; înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale pentru afacerile Religiei Române;
b) Obţinerea Independenţei de stat şi recunoaşterea Autocefaliei;
c) Casa Regală şi Biserica Ortodoxă Română;
d) Declararea şi recunoaşterea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie;
e) Schimbarea statutului şi a rolului României pe plan internaţional (ideea unităţii naţionale reflectată în presa naţională şi internaţională (diplomaţi, istorici, scriitori, poeţi etc.).
4. Unitatea naţională – bază a demnităţii naţionale:
a) România la sfârşitul secolului al XlX‑lea şi începutul sec. al XX‑lea (contextul politic, social, cultural şi religios românesc şi european);
b) Independenţă şi Autocefalie, două deziderate naţionale;
c) Statutul şagunian şi tradiţia canonică, baze ale unităţii bisericeşti după Marea Unire;
d) Luptă şi sacrificiu pentru credinţă şi neam (clerici, monahi şi politicieni care au suferit pentru idealul unităţii româneşti în Transilvania, Basarabia şi Bucovina);
e) Organizarea etnică şi geografică, un permanent deziderat al Bisericii şi al clasei politice din Principatele Române;
f) Mari ierarhi, clerici şi monahi care au activat în altă provincie românească decât cea în care s‑au născut;
g) Ideea unităţii naţionale şi Biserica Ortodoxă Română reflectată în predici, cuvântări şi scrieri ale ierarhilor, clericilor, monahilor şi mirenilor.
5. Educaţia pentru unitate şi demnitate naţională – o şansă pentru o cooperare internaţională benefică:
a) Limba română liturgică şi circulaţia tipăriturilor ortodoxe în provinciile româneşti, ca element al unităţii de credinţă şi de neam;
b) Chipuri de ierarhi şi preoţi care au avut un rol important în desăvârşirea unirii naţionale şi bisericeşti la nivelul tuturor instituţiilor şi reflectarea activităţii şi lucrării lor astăzi;
c) Rolul orei de Religie în formarea caracterului integru al tinerilor de astăzi;
d) Locul şi rolul Bisericii în societatea românească de astăzi;
e) Reprezentanţa Bisericii Ortodoxe Române pe lângă instituţiile europene şi importanţa acesteia pentru apărarea valorilor creştine în faţa curentelor seculariste;
f) Importanţa participării mirenilor în activităţile educaţionale, culturale şi sociale ale Bisericii;
g) Cultivarea darului unităţii naţionale prin educaţie, cult şi cultură – o şansă pentru dialog şi cooperare internaţională demnă şi benefică.
III. Se vor realiza toate demersurile pentru Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir în anul 2018 (Cancelaria Sfântului Sinod şi Eclesiarhia Catedralei Patriarhale).
IV. Se vor realiza toate demersurile pentru finalizarea lucrărilor, amenajarea spaţiului liturgic şi sfinţirea, în anul 2018, a Catedralei Mântuirii Neamului. Slujba va avea loc la 30 noiembrie 2018, de sărbătoarea Sf. Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Vor fi invitaţi toţi membrii Sfântului Sinod şi ierarhi din Bisericile Ortodoxe locale, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale etc. Cancelaria Sfântului Sinod, împreună cu celelalte sectoare ale Administraţiei patriarhale implicate vor pregăti şi organiza acest eveniment.
V. Centrul de Presă „Basilica“ al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Trinitas TV, „Ziarul Lumina“) va realiza programe şi emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc. pentru promovarea, în anul 2018, a Anului omagial al unităţii de credinţă şi neam şi a Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918), în Patriarhia Română. În acest scop se va solicita colaborarea Centrelor eparhiale pentru identificarea în biserici şi mănăstiri, precum şi în biblioteci, a celor mai frumoase şi reprezentative fresce, texte, declaraţii, însemnări, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii reprezentând: chipuri de ierarhi, clerici şi monahi luptători pentru unitatea credinţei şi a neamului românesc, precum şi a locurilor istorice care au marcat momente în urcuşul pentru realizarea unităţii neamului românesc. De asemenea, va fi valorificat, prin mijloace specifice, patrimoniul istoric, cultural‑artistic şi religios din ţară şi străinătate.
VI. Realizarea de studii, comentarii, bibliografii şi cărţi de reflecţie cu conţinut biblico‑ patristic, moral, liturgic, catehetic, pastoral, social‑filantropic, ecumenic, cultural‑educativ şi istoric pentru prezentarea Anului omagial al unităţii de credinţă şi neam şi a Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918), în Patriarhia Română, în cadrele prezentate la paragraful I şi II, precum şi tipărirea acestora în publicaţiile bisericeşti centrale şi eparhiale, în volume şi monografii editate de tipografiile Patriarhiei Române şi ale centrelor eparhiale.
VII. La nivelul Patriarhiei Române se va organiza un Simpozion internaţional, cu invitaţi din celelalte Biserici Ortodoxe surori, având tema Unitate eclesială şi unitate naţională. Aspecte istorice şi teologice.
VIII. La nivelul eparhiilor şi al instituţiilor de învăţământ teologic se vor organiza dezbateri, colocvii şi seminarii pe tema: Anul omagial al unităţii de credinţă şi neam.
IX. Patriarhia Română va organiza un simpozion naţional dedicat Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918), precum şi dezbateri, colocvii şi seminarii în eparhii şi în instituţiile de învăţământ teologic, pentru valorificarea moştenirii istorice, culturale şi spirituale.
X. În anul 2018 se va organiza o expoziţie naţională dedicată Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918), prin grija Sectorului teologic‑educaţional al Administraţiei Patriarhale şi în colaborare cu Academia Română şi cu eparhiile din ţară.
XI. Cu prilejul zilei Unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă din anul 2018 (marţi, 27 martie) şi a Unirii Bucovinei (miercuri, 28 noiembrie), precum şi de ziua Naţională (sâmbătă, 1 Decembrie) se va oficia slujba Te Deum‑ului în toate bisericile din ţară şi vor fi pomeniţi făuritorii Marii Uniri.
XII. În anul 2018 se vor organiza pelerinaje în ţară şi străinătate la locurile-simbol pentru Marea Unire (Bucureşti, Alba Iulia, Iaşi, Chişinău, Cernăuţi/Suceava etc.).
XIII. Ca parte a programului‑cadru, la Conferinţa pastoral‑misionară semestrială din primăvara anului 2018 se va trata tema „Anul omagial al unităţii de credinţă şi neam“, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Conferinţa pastoral‑misionară semestrială din toamna anului 2018 se va trata tema „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918)“ în Patriarhia Română, în cadrele prezentate la paragraful II, cu posibilitatea aprofundării acestora şi la conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care le vor stabili fiecare eparhie, precum şi în cadrul cercurilor pastorale.
XIV. În luna octombrie din anul 2018, la Palatul Patriarhiei se va organiza o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod, cu tema „Anul omagial al unităţii de credinţă şi neam“ şi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918)“, în Patriarhia Română.
Biroul de presă al Patriarhiei Române