24 ianuarie 1859 – pas important în făptuirea statului naţional român

Posted on By admin

În fiecare an, la 24 ianuarie, orice fiu credincios neamului şi valorilor româneşti nutreşte sentimente de recunoştinţă faţă de toţi înaintaşii, care s‑au luptat şi jertfit pentru ca noi să fim o naţiune. În acelaşi timp, orice român este chemat să mediteze la exemplul de dăruire şi de jertfă, al celor ce au marcat istoria, sacrificându‑se pe ei înşişi, în folosul binelui comun. Anul 2018, curgător, este închinat Centenarului Unirii de la 1 Decembrie 1918, dar,  în acelaşi timp, este premergător împlinirii a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române ‑ pasul cel mai important spre înfăptuirea Statului Naţional Român, sau a României Mari. Acest mare pas este, în fapt, suma tuturor paşilor, mărunţi şi nesemnificativi la prima vedere, ce s‑au făcut pe întreg spaţiul moldo‑vlah, de la acel timp. Galaţiul poate fi mândru că a dat pe cel mai important actor al momentului – colonelul Alexandru Ioan Cuza. Plecat de la o responsabilitate eclezială, aceea de vechil al mănăstirii Adam, unde o mătuşă a sa, pe nume Xenia, era stareţă, Alexandru Ioan Cuza avea să împlinească visul de secole al românilor ‑ Unirea celor două Principate ‑ Moldova şi Țara Românească. Noi suntem beneficiarii luptei generaţiilor trecute, dar, în egală măsură, responsabili pentru buna chivernisire a darului primit! Nu ne propunem, în rândurile următoare, o analiză exhaustivă a momentului 1859, ci vom surprinde doar nuanţe ecleziale, în special, care au dat un minunat colorit acestui eveniment. Facem, de la început, precizarea că la jumătatea secolului al XIX‑lea nu exista o Eparhie a Dunării de Jos. În mare parte, teritoriul actualei eparhii ţinea canonic de Mitropolia Moldovei, unde Mitropolit era Sofronie Miclescu, iar cei mai activi şi înflăcăraţi pentru unire erau fraţii Scriban şi arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, primul ierarh al viitoarei Episcopii a Dunării de Jos, pe atunci profesor şi director la Seminarul Teologic din Huşi (1856‑1861). Ca să înţelegem în ce a constat lupta şi jertfelnicia unioniştilor, trebuie să facem precizarea că societatea moldo‑vlahă era divizată şi curentul antiunionist era reprezentat, cu preponderenţă, de clasa conducătoare. Intrigi, acţiuni de intimidare, de convingere că nu este benefică Unirea şi nu numai, au fost realităţi concrete, în acele vremuri.

Marile Puteri europene erau însă favorabile unirii, pe când puternicii zilei erau legaţi de Imperiul Otoman! Spre exemplu, logofătul Alecu Sturza Bârlădeanu, în ajunul alegrilor, scria, printre altele, unui „boier alegător între proprietarii mari, din ţinutul Tecuciului: …cuoane Ios…C1…eu vă înştiinţez, potrivit făgăduinţei, că Mihai Vodă2 a venit, şi fiindcă alt moldovean mai cu cap şi mai vrednic în Moldova astăzi nu este, cei mai mari boieri şi proprietari sunt pentru Mihai vodă. Aşadar te sfătuiesc şi pe d‑ta ca să fii tot cu Mihai vodă şi la Tecuci să te uneşti cu vist. P. Balş, dând glasul pentru d‑lui şi pentru D.I. Acesta este sfatul meu şi crede că nu‑i greşi (sic!). Eu te poftesc să‑mi răspunzi, cu acest înadins, de te ţii de sfatul meu şi scrisoarea aceasta te rog să mi‑o trimiţi înapoi, în răspunsul dumitale închisă, că nu vreau să ştie nimeni, dar ascultă‑mă ceea ce te sfătuiesc şi nu face altfel“3. Unor astfel de provocări, Mitropolitul Sofronie Miclescu răspundea în Cartea de dezlegare adresată către protoiereii residenţilor de ţinuturi, în 11 (23) decembrie 1858. După ce îi îndemna să oficieze Te‑Deum, în fiecare biserică,  la deschiderea alegerilor de deputaţi, Mitropolitul spunea: „…chemăm pe iubiţii noştri întru Hristos fii sufleteşti să vie fiecare cu duhul slobod de orice înrâurire şi cu inima curată de orice mişcare egoistă la îndeplinirea actului acesta mare al alegerilor de deputaţi şi, totodată, dezlegăm pe oricare ar fi legaţi la vreun fel de abateri în asemenea lucrare…“4. La rândul său, Melchisedec Ștefănescu a ţinut două cuvântări la alegerea deputaţilor, atât dintre proprietarii mici şi târgoveţi din ţinutul Fălciului, cât şi în Catedrala Episcopală din Huşi la alegerea deputaţilor dintre proprietarii mari, din acelaşi ţinut, de faţă fiind şi viitorul domn, Alexandru Ioan Cuza. Celor dintâi, arhimandritul, după ce le spunea: „La voi caută cu duioşie servitorii  bisericeşti, dorind şi rugându‑se  ca să alegeţi dintre voi bărbaţi care, suindu‑se la înălţimea Sinaiului patriei, de unde au a se da tablele legii, să nu uite Biserica noastră… căutaţi pe bărbaţii care să aibă zelul şi credinţa bărbaţilor mari!“5

Proclamarea Unirii, 24 ianuarie 1859

Cu totul alt conţinut şi alt ton are cuvântarea ţinută în faţa deputaţilor dintre marii proprietari, pe care îi cataloghează drept „nobili alegători, nobili şi după naştere şi după ştiinţă, drepturi şi putere“, pe umerii cărora aşează întreaga responsabilitate pentru mântuirea patriei. De aceea le cere, printre altele: „Daţi‑ne Mântuitorul carele să fie mai presus în credinţă şi nădejde, decât toate valurile ce ar putea învălui corabia  Patriei noastre pe luciul politic; carele să fie adevăratul părinte obştesc, stâlpul Bisericii, reazimul dreptăţii, hrănitorul săracilor, luminătorul întunecaţilor, zidul contra crimelor… nu uitaţi că naţiile se formează şi trăiesc numai prin faptele şi amintirile bărbaţilor mari ai lor. Voi puteţi să ne daţi acum aceşti bărbaţi mari…“6.

Încheiem puţinele noastre rânduri, consemnând numele celor ce au candidat pentru Adunarea Electivă, ce avea să aleagă pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la Iaşi, în ziua de 5 ianuarie 1859, atât din partea de nord a actualei Eparhii, cât şi din judeţul Brăila.

Astfel, pentru ţinutul Covurlui lista candidaţilor era deschisă de Nicolae Roset Bălănescu7, pen­tru oraş candida prin­ţul Alexandru Mo­ruzi şi Ștefan Gheorghe Bacal‑Başa, iar pentru ţinut L. Catargiu şi Constantin Miclescu. Pentru Tecuci candidau prinţul Nicolae Vogoride, D. Iacovache pentru oraş şi Pan. Balş şi Dim. Iamandi pentru ţinut. Pentru Tutova candida Iordache Ganea, iar G. Iamandi pentru oraş, iar M. Kostaki şi I. Radu candidau pentru ţinut. Districtul Brăila avea plasele Bălţi şi Vădeni şi oraşul Brăila. Pentru plasa Bălţi candidau paharnicul Ioan Băbeanu, Nistor Filoti şi Pitarul Alexandru Chiriac (electori primari), iar pentru plasa Vădeni candidau spătarul de Moldova – Iordache Șerbănescu şi serdarul Costache Berlescu.

Pr. dr. Ionel Ene

 

  1. Informaţia se găseşte în Actes et documents relatifs a l’histoire de la regeneration de la Roumanie, publies par Genadius Petrescu, Demetre Sturdza et Demetre C. Sturdza, tom VII, Bucharest, 1892, pp. 1345‑1346. Nu este dat numele complet!

  2. E vorba de Mihail Sturdza, pe care boierii voiau să‑l repună în scaun şi nicidecum să aleagă un alt domn, păstrând astfel vechile rânduieli!

  3. Actes et documents… vol. VII, p. 1346.

  4. Ibidem, pp. 1292‑1293.

  5. Ibidem, pp. 1356‑1357.

  6. Ibidem, pp. 1375‑1376.

  7. Trebuie să facem precizarea că au fost selectaţi pentru a fi eligibili pentru scaunul domnesc mai multe personalităţi, criteriul fiind cel al valorii bunurilor sau averilor. Au fost situaţii când unora li s‑a contestat dreptul de a candida şi invers! Corpul electoral era alcătuit din alegători primari, care votau indirect şi alegători direcţi. Cincizeci de alegători primari trebuiau să desemneze un alegător direct, care să dispună de un venit de cel puţin 100 de galbeni.