100 de ani de la Bătălia pentru apărarea oraşului Galaţi

În şedinţa de lucru din 29 octombrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.

Sub auspiciile acestui an, vor avea loc în întreaga Biserică Ortodoxă Română, manifestări de comemorare a celor care s‑au jertfit pentru unitatea, libertatea şi integritatea poporului român.

Nu cu mult timp după începutul noului an civil, pe data de 20 ianuarie a.c., s‑au împlinit 100 de ani de la Bătălia pentru apărarea oraşului Galaţi.

Evenimentele de atunci s‑au desfăşurat într‑un context extraordinar de dificil pentru ţara noastră, în condiţiile în care aproape toată (cu excepţia centrului şi a sudului Moldovei), fusese ocupată de armatele Puterilor Centrale. Bătălia pentru apărarea oraşului Galaţi, în cadrul general al Primului Război Mondial este foarte greu de înţeles, dat fiind faptul că cele două forţe combatante fuseseră aliate.

Cu doar câteva luni înainte de aceste evenimente, la Moscova avusese loc Revoluţia bolşevică, care aruncase admi­nistraţia şi armata într‑o tragică anarhie. La ordinul lui Lenin, liderul revoluţiei, armata ţaristă rusă trebuia să se retragă, fiind obligată în acelaşi timp să simpatizeze cu noua putere.

Între Tecuci şi Galaţi era cantonată Armata a 6‑a rusă, din componenţa căreia făceau parte trei corpuri, fiecare cu câte două divizii. În dorinţa de a distruge şi a ocupa oraşul Galaţi, ruşii pornesc spre acesta, intenţionând să se unească cu Divizia a 10‑a rusă, deja prezentă în oraş. În contextul în care inamicul german se afla la doar câţiva kilometri peste râul Siret, acest lucru punea oraşul Galaţi, într‑o situaţie extrem de dificilă¹.

Cu voia lui Dumnezeu, prin curajul şi determinarea luptătorilor români (care, în număr de aproximativ 2000, au trebuit să lupte la baionetă cu un număr de 12.000 de ruşi), dar şi datorită dezorganizării şi a haosului din rândul armatei ruse, după trei zile de asediu, Armata Română învinge, mult mai numeroasă armată rusească, obligându‑o să părăsească oraşul.

Pentru întreaga istorie a participării României în Primul Război Mondial, această bătălie rămâne unică, atât prin raportul inegal între doi combatanţi, prin faptul că armata a fost nevoită în ciuda multor greutăţi să se lupte cu aliatul ei, cât şi prin folosirea pentru prima dată în ţară în acelaşi timp a forţelor terestre, maritime şi aeriene.

În urma celebrei bătălii, oraşul Galaţi a primit înaltele decoraţii La Croce di Guerra italiană, din mâinile generalului Pietro Badoglio, şeful Marelui Stat Major, şi pe cea franceză, Croix de la Guerre, înmânată de şeful Misiunii franceze, general Henri Berthelot².

În anul 1923, în semn de omagiu faţă de cei ce s‑au jertfit pentru apărarea oraşului, Societatea „Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare“ din Galaţi, a propus Primăriei ridicarea unui Monument închinat Apărătorilor oraşului Galaţi. Monumentul a fost realizat de marmorarul Ioannis N. Renieris, la intersecţia străzii Brăilei cu strada Balaban, având sculptate şi numele celor trecuţi la Domnul, în timpul luptelor. Din motive lesne de înţeles, monumentul a fost demolat în anul 1962, de către autorităţile ateo‑comuniste.

Preoţii Eparhiei Dunării de Jos, îndoliată prin jertfirea în lupte a bravilor ei fii duhovniceşti, au fost rugaţi de către Episcopul Nifon Niculescu, să pomenească la fiecare Sfântă Liturghie din timpul anului pe eroii gălăţeni, fiind totodată îndemnaţi ca, anual, la 7 ianuarie (pe stil vechi – 20 ianuarie pe stil nou) să oficieze parastase³.

Anul acesta, la împlinirea unui secol de la curajoasa victorie a ostaşilor români, pe acelaşi loc în care s‑a aflat şi monumentul demolat în anul 1962, a fost inaugurat un nou monument, copie fidelă a primului.

Un sobor de preoţi, în frunte cu pc. pr. Ionel Eugen Buruiană, Protoiereu de Galaţi, delegatul Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat o slujbă de pomenire în memoria celor jertfiţi în respectiva luptă.

Manifestarea a cuprins, de asemenea, dezvelirea monumentului, alocuţiuni privind însemnătatea evenimentelor din 1918, o demonstraţie de reconstituire istorico‑militară, dar şi o paradă militară.

Pr. drd. Alexandru Bulgaru

 

1. Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916‑1919, Ruşii şi Românii, ed. a II‑a, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1925, vol. 3, partea a V‑a, p. 38.
2. Ibidem, p. 39.
3. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1989, p. 184.

 

Luptătorii români jertfiţi în luptele pentru apărarea oraşului Galaţi – 20‑22 ianuarie 1918

Reg. 6 Inf.

Sublt. Ionescu Traian

Sold. Stanciu D.

Sold. State Costache

Sold. Dinu Ioan

Sold. Dan Tudor

Sold. Iancu Marin

 

Reg. 50/64 Inf.

Serg. Duda Ioan

Cap. Rădulescu S.

Sold. Ștefan Ștefan

Sold. Voicu Dumitru

Sold. Ioniţă A. Gheorghe