Noi apariţii editoriale la Dunărea de Jos

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, la Editura eparhială „Candela Cuvântului“ din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos, în anul 2017, au fost imprimate mai multe volume care reflectă preocuparea misionară şi catehetică, pentru cunoaşte­rea Cuvântului Sfintei Scripturi, Care să ajungă la inimile şi în casele credincioşilor din toate cătunele, satele şi comunităţile urbane, din toate laturile social‑culturale şi educative româneşti. Astfel, în „Anul omagial al Sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română“ au văzut lumina tiparului mai multe cărţi care răspund preferinţelor cultural‑spirituale ale tuturor credincioşilor, mici, mari, şcoliţi sau mai puţin şcoliţi.

Carte de rugăciuni, ediţia a IV‑a, este de departe volumul cu cea mai mare adresabilitate, care trebuie să‑şi găsească loc în fiecare inimă şi în fiecare bibliotecă personală şi publică. Volumul, apărut în condiţii grafice deosebite, se deschide cu un cuvânt de întărire, semnat de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, inspirat după un vers din Psalmul 69, 1, al regelui David: „Doamne, spre ajutorul meu, ia aminte! Doamne, să‑mi ajuţi mie, grăbeşte‑te!“

Cuvântul de deschidere al Arhiereului nostru pune în evi­denţă puterea rugăciunii practicată de martirii şi mărturisitorii noştri care s‑au jertfit în închisorile comuniste şi modul cum au ştiut aceşti rugători tainici să transforme rugăciunea în armă a biruinţei. „Când rugătorul intră în «cămara tainică» a rugăciunii şi îmbrăţişează, duhovniceşte, pe toată lumea, dispar pizmăşiile, inima se purifică, iar lacrima, văzută ori nevăzută, inundă toată fiinţa. În faţa cititorului tăcut, se poate citi chipul iconic al Domnului ce ne invită, fără cuvinte, la tainica întoarcere în sine, ca, astfel, văzându‑ne lăuntric întunericul propriu al păcatelor şi al patimilor, să începem a ne ruga!“, ne învaţă Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.

Prima povaţă pe care o aflăm este cea legată de modul cum trebuie să ne pregătim pentru rugăciune, etapă care trebuie să înceapă de dimineaţă, după ce ne ridicăm din pat, ne spălăm şi ne îmbrăcăm adecvat, pentru ca prin rugăciune să dobândim isihia, pacea lăuntrică, curăţirea gândurilor şi a gesturilor rele şi să dobândim veşmânt luminos, de lumină.

În cele 559 de pagini, credinciosul găseşte rugăciunile zilnice, de toată vremea şi toată trebuinţa, care debutează cu Rugăciunea începătoare, urmată de scurte invocaţii care stau la baza oricărei pravile, de dimineaţă, de peste zi sau de seară. Pentru a dobândi pacea lăuntrică, un capitol aparte priveşte rugăciunile care se citesc în posturile mari de peste an, dar şi cele din perioada Penticostarului.

De asemenea, volumul con­ţine Canonul de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos, Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, dar şi câteva aspecte despre rânduiala Spovedaniei, a Sfintei Împărtăşiri. Un capitol aparte priveşte, pe scurt, câteva reguli tipiconale, pe care trebuie să le ştie fiecare creştin legate de posturile de peste an, zilele de post dintr‑un an, cele de dezlegare în care se consumă peşte, cele în care se fac nunţi şi altele, rânduite de Sfânta noastră Biserică.

Nu în ultimul rând, volumul cuprinde şi câteva aspecte teoretice despre cum trebuie să ne rugăm în inimă, în gând şi în Biserică, pentru cei dragi nouă, chemaţi la ceruri.

Din seria cărţi de rugăciune, reţinem şi medalionul „Icoana Maicii Domnului «Prodromiţa»“, semnat de părintele dr. Eugen Drăgoi, care face o prezentare istorică a amintitei icoane ce a chemat la rugăciune, a ridicat şi vindecat nenumăraţi credincioşi.

Teologie şi educaţie la Du­nărea de Jos, volu­mul 15

A apărut volumul „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos“, volumul 15, o culegere de studii care adună în cele 365 de pagini lucrări ale unor profesori universitari de notorietate, la nivel naţional şi internaţional, prezenţi la Galaţi, în anul 2016, cu ocazia manifestărilor închinate „Anului omagial al educaţiei religioase a tineretului ortodox“ şi „Anului comemorativ al Sfân­tului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti“. Volumul conţine şi studii, comunicări şi referate ale cadrelor universitare de la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“.

Secţiunea ‑ „Apostolat pentru educaţie creştină, în actualitate“ ‑ este deschisă de lucrarea „Comunicare şi comuniune în viaţa tinerilor implicaţi în programele educaţionale ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos“, susţinută de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhi­episcop Casian cu ocazia Congresului Internaţional de Teologie ‑ „Educaţia religioasă a tinerilor, în contextul secularizării actuale“, desfăşurat la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, în 5 septembrie 2016.

Studiul ‑ însoţit de un „chapeau“, în limba engleză – aduce în prim‑plan o evaluare a modalităţilor prin care este realizată educaţia formală şi non‑formală a tinerilor din Eparhia noastră. Autorul sesizează nu numai o atitudine pozitivă faţă de programele de educaţie religioasă din Biserică, dar şi o „receptivitate mare şi implicare responsabilă din partea factorilor educaţionali şi a familiilor, copiilor şi tinerilor pentru educaţia religioasă în şcoală“.

Această ediţie, de excepţie, ne bucură cu un studiu semnat de domnul dr. Nicolae Tanaşoca († 8 aprilie 2017), pe atunci, director al Institutului de Studii Sud‑Est Europene al Academiei Române, între timp, chemat la Domnul, care a susţinut o interesantă lucrare despre „Clasicism, creştinism, umanism în cultura epocii brâncoveneşti“, ocazie cu care a subliniat  „problema umanismului şi a Renaşterii, în cultura românească“, în epoca Sfântului Voievod Brâncoveanu. Doamna conf. univ. dr. Ioana Feodorov, de la Institutul de Studii Sud‑Est Europene al Academiei Române, ne bucură cu un studiu despre „Programul editorial al Sfântului Antim Ivireanul, model pentru comunităţile arabe creştine din Siria şi Liban“, un studiu care conjugă contribuţia românească la tipărirea şi răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, în spaţiul arab creştin.

Profesorul univ. dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, dascăl universitar la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, aduce cititorului informaţii interesante despre „Cărţi din biblioteca Mănăstirii Măxineni, epoca lui Constantin Brâncoveanu şi Antim Ivireanul“. Despre „Înrâurirea Sfântului Antim întru statornicia limbii române din Basarabia, în secolul  XIX“ ne relatează prof. univ. dr. Zamfira Mihail; doamna prof. univ. dr. Iolanda Țighiliu îl portretizează pe „Sfântul Antim Ivireanul ‑ cărturarul“, iar prof. univ. dr. Olimpia Mitric ne prezintă „Fondul de carte veche de pe lângă Arhiepiscopia Dunării de Jos din Galaţi“.

Informaţii inedite despre „Vechi cărţi bisericeşti, ne(mai)cunoscute astăzi“ ne aduce părintele lector univ. dr. Lucian Petroaia; părintele Eugen Drăgoi ne pune la curent cu aspecte inedite despre „Episcopul Melchisedec Ște­fă­nescu, primul biograf al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi primul analist al «Didahiilor» acestora“, iar domnişoara conf. univ. dr. Mihaela Denisia Liuşnea aduce în prim‑plan „Contextul istoric al raporturilor Țărilor Române cu spaţiile Ortodoxiei răsăritene din Caucaz, în timpul Mitropolitului Antim Ivireanul“. Interesant este portretul  părintelui prof. dr. Ionel Ene despre „Chipul tânărului în «Didahiile» Sfântului Antim Ivireanul“. De citit, subliniat şi luat aminte sunt şi referatele semnate de preoţii‑profesori şi dascălii de la FIFT Galaţi, care semnează articole şi studii despre apostolatul care trebuie dus pe tărâmul educaţiei creştine, în mileniul trei.      

Al XV‑lea volum „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos“ este o publicaţie care trebuie să fie prezentă în biblioteca profesorilor, istoricilor, studenţilor amintitei facultăţi, dar şi a oricărui credincios dornic să fie la curent cu istoria mântuirii neamului omenesc, mai veche sau recentă.

Ce aşteaptă Biserica de la tinerii seminarişti? Ce aşteaptă tinerii seminarişti de la Biserică? Curajul de a mărturisi credinţa azi? este tema celui de‑al XVII‑lea volum, care reuneşte condeiele seminariştilor gălăţeni, dar şi ale colegilor lor din ţară, participanţi, în 28 noiembrie 2016, la sărbătoarea Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“. Cartea cuprinde eseuri şi reflecţii ale unor tineri de la seminariile din Buzău, Câmpulung Muscel, Târgovişte, Mănăstirea Neamţ, Slobozia, Tulcea, Galaţi care exprimă gânduri, atitudini, mentalităţi şi fapte despre cum trebuie tinerii să se implice în viaţa Bisericii şi cum trebuie Biserica, prin Hristos‑Domnul şi slujitorii Săi, să‑i cuprindă pe toţi în mrejele adevăratei credinţe.

Între semnatarii amintitului volum sunt şi elevi merituoşi de la colegiile şi liceele din cele două judeţe ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos: Colegiul Naţional „Al. Ioan Cuza“ şi  Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi şi Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu“, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga“, Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius“ din municipiul Brăila şi Liceul Teoretic „G. Vâlsan“ din Făurei ‑ Brăila.

Artă şi ceremonial la mesele Regale

O apariţie inedită la Editura Arhiepiscopală a Dunării de Jos este volumul „Artă şi ceremonial la mesele Regale“, proiect editorial realizat în colaborare cu Muzeul Naţional „Peleş“ şi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii de la Dunărea de Jos. Volumul este coordonat de dr. Narcis Dorin Ion, director general al Muzeului Naţional „Peleş“, care  deschide cartea cu un Cuvânt înainte din care aflăm aspecte interesante despre tradiţia, în materie de artă culinară şi ceremonial, la mesele din casele domneşti de odinioară.

Autorul porneşte de la in­formaţiile din „Condica lui Gheor­gachi“ (1762), o adevărată sin­teză de ceremonial,  şi  îşi con­centrează atenţia, îndeosebi, pe două surse: cea din Țara Românească ‑  „Învăţăturile Sfântului Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“, unde într‑un capitol special ne învaţă şi pe noi astăzi „Cum se cade domnilor să şază la masă şi cum vor mânca şi vor bea“. Pentru zona Moldovei sunt explorate informaţiile din volumul „Descrierea Moldovei“, al eruditului cărturar şi savant Dimitrie Cantemir.

Aflăm că ceea ce se face astăzi destul de banal şi precipitat,  anume, aşezatul la masă, în vremea înaintaşilor noştri, graba şi non‑conformismul erau înfrânate prin buna rânduială şi buna cuviinţă. Autorul volumului ne informează că, în ziua de astăzi, bunele maniere şi frumoasele tradiţii, în materie de ospitalitate şi artă culinară de la curţile voievodale sunt preluate şi continuate de „Casa Regală“. În 1875, ceremonialul de la Curtea Regală a fost legiferat  şi se baza pe reguli şi obiceiuri folosite la curţile Voievozilor români, moştenitori ai culturii, spiritualităţii şi tradiţiei bizantine.

Cititorul este frapat de rigoarea cu care se respectau protocolul şi blazonul, iar ceremonialul pregătirii bucatelor şi al aşezării la masa regală sunt adevărată artă. De pildă, în vremea lui Carol I, „protocolul Casei Regale era strict şi riguros, luând forme mai democratice în perioada succesorului său, Regele Ferdinand“.

Potrivit protocolului regal, care ar putea fi valabil şi pentru noi, astăzi, micul dejun era la ora 9.00, şi se serveau: cafea cu lapte sau ceai, pâine prăjită sau franzeluţe, unt, miere sau marmeladă, fructe.

Prânzul începea întotdeauna la ora 13.00, iar ora trebuia respectată cu stricteţe. Când gongul anunţa ora mesei, „toţi cei prezenţi aşteptau ca regele să se aşeze primul, iar la plecare toată lumea se ridica atunci când regele părăsea masa. Nu era indicat să se ridice cineva în timpul mesei, în prezenţa regală, nimeni nu putea începe un nou fel de mâncare înaintea suveranului“, reţinem din amintitul volum.

La ora 17.00, Regele lua ceaiul cu Regina, iar la ora 20.00, era servită cina, unde, de multe ori, participau şi oaspeţii apropiaţi ai familiei regale.

Expresia şi atitudinea „am mâncat ca un rege“ erau străine Regelui Carol I. Masa era formată din legume şi fructe, când nu prefera carnea de vită şi viţel, vânatul.

Pentru că Regii României au venit în câteva rânduri la Galaţi, sunt şi unele referinţe despre croazierele şi modul cum se lua masa pe Dunăre, pe vapor. „Într‑un cadru rustic, la «pescărie», într‑un chioşc foarte original decorat cu plase, năvoade şi nuferi. Se serveau ciorbă pescărească, icre negre şi crap la proţap. Protocolul era foarte relaxat. Uneori erau organizate mese oficiale pe iaht…“

Este trecută în revistă şi atmosfera de la seratele dansante, unde pe lângă ospitalitatea şi tinereţea invitaţilor, în anul 1885, Regina Elisabeta a cerut ca la balul curţii, doamnele să îmbrace frumosul costum ţărănesc, cu ie şi catrinţă, „pentru a fi originale şi pentru a‑şi demonstra patriotismul“.

Pe lângă aceste reguli valabile şi astăzi, volumul are informaţii despre obiectele din colecţiile de artă de la Muzeul Naţional „Peleş“, servicii de masă din argint şi porţelan, adevărate „Comori ale Peleşului“, realizate în atelierele celebre din Europa amintitei perioade.

Maria Stanciu