(Continuare din numărul precedent)
În perioada medievală Mănăstirea Caracalu din Sfântul Munte Athos a beneficiat şi de veniturile bisericii, „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Ismail (astăzi în Ucraina), închinate acestui aşezământ athonit, locaş de rugăciune, ridicat în secolul al XVII‑lea, care făcea parte atunci din Mitropolia Proilaviei. După refacerea bisericii din anul 1810, acesta devine mai târziu sediul Mitropoliei Proilaviei1. La Ismail a fost, după cum se cunoaşte, prima reşedinţă a Episcopiei Dunării de Jos, între anii 1864‑1878.
În anul 1767 arhimandritul Leontie din Chilia, Mitropolia Proilaviei, a refăcut pe cheltuiala sa, pictura murală a exonartexului bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ de la Caracalu. Tot la Mănăstirea Caracalu se păstrează două documente referitoare la Mănăstirea Sf. Nicolae din Ismail: un Sigilion din 2 iunie 1648, „prin care Patriarhul Ecumenic Ioanichie ridică Mănăstirea Sf. Nicolae din Ismail, la rang de stavropighie“ şi un altul din 11 august 1778 emis de Patriarhul Sofronie al Constantinopolului, privitor la aceeaşi mănăstire, metoc al Mănăstirii Caracalu [Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare, I, Bucureşti, 1991, p. 491, nr. 1267, 1272, 1273].
La Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte Athos se păstrează un manuscris din anul 1828, care cuprinde Slujba Cuviosului părinte Stelian (în limba greacă, ms. nr. 1180‑I. 96). La f. 79 se află o însemnare a proegumenului de la Marea Lavră, Serafim, scrisă din porunca lui Gheorghe Gălăţeanul din Skyros [Virgil Cândea, op. cit., p. 504, nr. 1447]. Probabil că acest Gheorghe Gălăţeanul este cel care, pe la 1805, avea o magazie făcută în Galaţi, pe locul Mănăstirii Sfântul Nicolae2.
Între metoacele Mănăstirii athonite Vatoped s‑au numărat şi Mănăstirea „Precista“3 şi biserica „Sfântul Dumitru“4 ambele din Galaţi. Potrivit pisaniei care se păstrează, în anul 1819 s‑au făcut reparaţii la exonartexul bisericii vatopedine „Buna Vestire“ cu cheltuiala monahului Veniamin şi a fratelui său din Galaţi [Virgil Cândea, op. cit., p. 524, nr. 1765]. Monahul Veniamin este cel care a pictat, tot în 1819, împreună cu fraţii săi, Zaharia şi Macarie, chilia Naşterii Maicii Domnului din Careia (capitala Sf. Munte Athos)5. Anterior (1788), Macarie a pictat scena Judecăţii de Apoi, din pronaosul bisericii Mănăstirii Dochiariu de la Athos6.
La Careia se află şi schitul „Sfântul Andrei“ (Sarai), de fapt, fosta Mănăstire Xistru, refăcută, în jurul anului 1644 de către Sfântul Atanasie Patelarie7, Patriarh Ecumenic, ierarh care a trăit mai bine de 10 ani la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi [Virgil Cândea, op. cit., p. 546, nr. 2097].
Patru icoane pictate de zugravul brăilean Dimitrie (Matache) Orăşanu (sec. al XIX‑lea) au fost dăruite în 1867 de Anastasie Mela din Brăila Mănăstirii Sf. Pantelimon (de pe insulă), Ioanina‑Grecia [Virgil Cândea, op. cit., p. 558, nr. 2274].
O enciclică din august 1727 a Patriarhului Ecumenic Paisie, este semnată şi de Mitropolitul Constantin al Dristrei. Enciclica se află încorporată într‑un Miscelaneu manuscris din secolul al XVIII‑lea (ms. nr. 275), aflat în Mănăstirea Megaspileon din Grecia [Virgil Cândea, op. cit., p. 568, nr. 2454].
În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea Școala comunală din Somposteli (Epir‑Grecia) era întreţinută din donaţia testamentară de 10.000 de lei aur anual a lui Dimitrie Ioan Anagnostopoulos din Brăila [Virgil Cândea, op. cit., p. 587, nr. 2699]. O altă şcoală, dar şi biserica din Vissani (Epir‑Grecia) beneficiază de o donaţie de 400 de florini imperiali, în 1870, de la Christou şi Zizis Gouia din Galaţi [Virgil Cândea, op. cit., p. 588, nr. 2708].
La Biblioteca comunală din Zagora (Epir, Grecia) se găsesc patru manuscrise din secolul al XVIII‑lea, care au legătură cu Mitropolitul Calinic III al Proilaviei. Astfel, ierarhul respectiv, către mijlocul veacului al XVIII‑lea a tradus Viaţa Sfântului Ioan cel Nou din Cetatea Albă (în original din Leukopolis), din slavonă în limba greacă (ms. nr. 28, 16 file) [Virgil Cândea, op. cit., p. 590, nr. 2722]. Tot mitropolitul Calinic al Proilaviei realizează o copie a lucrării iatrofilosofului macedonean Dimitrie Procopiu (Pamperis), medicul domnitorului Nicolae Mavrocordat al Țării Româneşti (în ultima domnie, 1719‑1730) şi profesor la Academia Domnească din Bucureşti, intitulată Eparithmesis logion graikon (Enumerarea cărturarilor greci), manuscris căruia îi adaugă 62 de biografii de cărturari ai vremii, între care şi unii din ţările române (ms. nr. 11, f. 181‑211) [Virgil Cândea, op. cit., p. 590, nr. 2727].
Alte două manuscrise din aceeaşi epocă şi care se păstrează au făcut parte din biblioteca mitropolitului/patriarhului Calinic. Ne referim la un Miscelaneu în limba greacă, de la începutul secolului al XVIII‑lea (ms. nr. 40, 305 f.), care conţine epigrame dedicatorii (f. 4‑8), o cronică a evenimentelor din Țara Românească, între anii 1714‑1716, alcătuită de cărturarul grec Mitrofan Grigoras (f. 74‑100), lucrarea Scrieri teologice (f. 184‑201), având ca autor pe Constantin Duca, domn al Moldovei, ctitorul Mănăstirii Mavromol din Galaţi, şi un Dicţionar neogrec‑român [Virgil Cândea, op. cit., p. 589‑590, nr. 2721]; de asemenea la scrierea (ms. 39) lui Nicolae Mavrocordat (domn al Moldovei: 1709‑1710; 1711‑1716 şi al Țării Româneşti: 1716 şi 1719‑1730), Răgazurile lui Filoteos (Philoteou parerga) [Virgil Cândea, op. cit., p. 590, nr. 2725].
Calinic III8, originar din Zagora, a fost Mitropolit al Proilaviei în perioada 7 septembrie 1743‑octombrie 1748 şi Patriarh al Constantinopolului, între 16 ianuarie‑22/24 iulie 1757. A trecut la cele veşnice în Zagora, în anul 1791.
Pr. Eugen Drăgoi
1. Pr. Dimitrie P. Micşunescu, Vizitând mănăstiri basarabene şi bucovinene, Bucureşti, 1937, p. 18‑20; Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974, p. 497; Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare, serie nouă, VI. 1, Editura Academiei Române, Editura Istros, Bucureşti‑Brăila, 2016, p. 52.
2. Paul Păltănea, Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918, ed. a II‑a, partea I, Editura Partener, Galaţi, 2008, p. 167, 169.
3. Cristian Dragoş Căldăraru, Biserica fortificată „Precista“, monument de cultură românească, Editura Partener, Galaţi, 2010.
4. Pr. Eugen Drăgoi, La izvoarele Covurluiului. Studii de istorie ecleziastică, I, Editura Partener, Galaţi, 2017, p. 149‑183.
5. Pr. Eugen Drăgoi, Știri despre pictura bisericească la Dunărea de Jos, în secolele XVII‑XVIII, în „Călăuză ortodoxă“, anul XXVII, nr. 342, mai 2017, p. 55‑56.
6. Dumitru Stavarache, Ion Negoescu, Mitropolitul Visarion Puiu. Relaţiile cu biserici din Athos, ARTPRESS, Târgovişte, 2008, p. 28.
7. † Casian, Episcopul Dunării de Jos, Pr. Eugen Drăgoi, Un patriarh ecumenic la Galaţi. Sfântul Atanasie Patelarie, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2009.
8. Despre acesta a se vedea: Ionel Cândea, Comunitatea greacă din Brăila din cele mai vechi timpuri până în secolul al XIX‑lea, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2004, p. 65‑66 (după Demostene Russo, Studii istorice greco‑române. Opere postume, t. I, Bucureşti, 1939); Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Scurt istoric al Mitropoliei Proilaviei (Brăila), în vol. „Credinţă, istorie şi cultură la Dunărea de Jos“, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005, p. 32‑33 (studiu reluat şi în vol. Mitropolia Brăilei (Proilaviei). Studii şi documente, editor Ionel Cândea, Muzeul Brăilei „Carol I“, Editura Istros, Brăila, 2015, p. 234‑235).