Manifestările de la Dunărea de Jos, dedicate Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul municipiului Galaţi şi al României, au culminat în 30 noiembrie 2017, ziua în care este cinstit Apostolul tuturor creştinilor români, care ne este protector ceresc şi reper de vieţuire creştinească de un sfert de veac.
Tot în acest an s‑au împlinit douăzeci şi unu de ani de când Moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost aduse, pentru prima dată, în oraşul de la Dunăre.
În dimineaţa zilei de 30 noiembrie, au slujit în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor şi Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii.
Sărbătoarea a debutat prin închinarea arhiereilor aflaţi la Galaţi la moaştele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, după care a urmat binecuvântarea credincioşilor care se aflau în număr mare în şirul pelerinilor, închinători la racla cu moaştele Cuviosului.
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie din 30 noiembrie a fost săvârşită în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi de soborul celor patru arhierei, alături de preoţi şi diaconi, potrivit rânduielii Bisericii noastre. Nu au lipsit copiii din principalele centre de promovare a tradiţiilor şi datinilor populare din judeţele Galaţi şi Brăila, însoţiţi de profesori, oameni de cultură, autorităţi locale şi judeţene şi numeroşi credincioşi.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, care a subliniat importanţa propovăduirii cuvântului Evangheliei în părţile Scythiei Minor de către Sfântul Apostol Andrei.
Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a adus în atenţia credincioşilor gălăţeni gestul mărinimos al înaintaşului nostru, banul Barbu al Craiovei, cel datorită căruia, creştinii români, de jumătate de mileniu se bucură de prezenţa şi binecuvântarea moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, apărător al sfintelor icoane, s‑a născut între anii 780‑790, în cetatea Irinopolis din ţinutul Decapole. Sfântul Grigorie a fost unul dintre cei care au apărat cultul icoanelor în vremea împăratului bizantin Leon Armeanul (813‑820).
De aceea, prezenţa acestui Sfânt la sărbătoarea gălăţenilor nu este întâmplătoare, fiindcă Sfântul nostru Sinod a rânduit ca anul 2017 să fie declarat „Anul omagial al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, în Patriarhia Română“.
Despre legătura dintre toate aceste prezenţe, în viaţa noastră, ne‑a vorbit Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian: „Mai întâi de toate să‑I mulţumim bunului Dumnezeu că prin multa Lui milostivire, ni l‑a trimis la Galaţi, zilele acestea, pe Sfântul Grigorie Decapolitul, un sfânt care a fost adus în ţara noastră în anul 1497, de banul Barbu al Craiovei. Acest Barbu era unul dintre cei patru fraţi Craioveşti, un om bogat, dar foarte ataşat de rugăciune, de trăirea creştinească, aşa încât, scăpând dintr‑o aspră prigoană, a ridicat o straşnică biserică pe malul Bistriţei, în judeţul Vâlcea. Se spune că aşa de mare era dragostea sa pentru trăinicia şi dăinuirea neamului nostru încât atunci când s‑au terminat lucrările bisericii de pe malul Bistriţei, a zis că nu‑i terminată catedrala, dacă nu o şi împodobeşte cu sfinte moaşte. Și mergând la Constantinopol în acest scop, banul Barbu Craioveanu a făcut înţelegerea ‑ cu un agă turcesc ‑ să cumpere moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul. Demnitarul turc s‑a învoit cu banul Barbu să primească în aur contravaloarea greutăţii sfintelor moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul şi, aşezându‑l pe cântar, trupul Sfântului s‑a făcut atât de uşor, încât Barbu a plătit doar jumătate de traistă de galbeni. Ceea ce l‑a determinat pe demnitarul turc să ofteze şi să exclame: «Bac, bac, gheaura ţeker“». Adică, «Vezi, vezi, creştin la creştin trage!»“.
Chiriarhul Dunării de Jos a explicat şi care este legătura dintre Sfântul Grigorie Decapolitul şi Patriarhul Justinian Marina (1948‑1977), cel comemorat anul acesta, la patruzeci de ani de la trecerea sa la Domnul, alături de martirii şi mărturisitorii creştini care au suferit în timpul prigoanei comuniste.
„Înainte de a ajunge Patriarh al Bisericii nostre Ortodoxe, Patriarhul Justinian Marina a fost preot de ţară, profesor şi director la seminarul din Râmnicu Vâlcea şi, cu siguranţă, de nenumărate ori a cerut ajutorul Sfântului Grigorie Decapolitul, pentru izbânda în lucrarea sa. Apoi, când a fost ales Patriarh al Bisericii noastre, vrednicul de pomenire Justinian Patriarhul a considerat necesar ca între Sfinţii canonizaţi în 1950, să fie şi Sfântul Grigorie Decapolitul. Astăzi, la 40 de ani de la trecerea sa la cele veşnicie, în 26 martie 1977, înţelegem că Patriarhul Justinian era antrenat în luptele duhovniceşti, ştia foarte bine care sunt modelele de sfinţenie, valorile şi reperele acestui neam“.
În contextul sărbătorii, după Sfânta Liturghie, douăzeci şi cinci de elevi şi studenţi din eparhia noastră, de la diverse facultăţi şi colegii, cu performanţe şcolare deosebite la olimpiade şi concursuri naţionale şi internaţionale, pe diverse domenii de cercetare ştiinţifică, au primit din partea Arhiepiscopiei Dunării de Jos diploma „Vrednicia andreiană pentru tineri“, premii substanţiale în bani şi cărţi de zidire sufletească.
Pe o vreme frumoasă, chiar însorită, atât în timpul Sfintei Liturghii, cât şi pe parcursul întregii zile, mii de credincioşi au continuat să se închine la moaştele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul şi ale Sfântului Apostol Andrei.
Pr. Petru Rareş Bucur