Din darul lui Dumnezeu s‑a împlinit un deceniu de la momentul istoric al întronizării Preafericitului Părinte Daniel, ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Un deceniu de slujire jertfelnică, plină de roade duhovniceşti, cu profunde implicaţii în viaţa liturgică, cultural‑educaţională şi social‑filantropică a Bisericii noastre, slujire extinsă spre toţi fraţii români ortodocşi, din ţară şi de peste hotare!
Deodată cu roadele înmulţite însutit şi adunate în 2017 ca urmare a unei trude uriaşe, „cu timp şi fără timp“, a Preafericitului Patriarh Daniel, beneficiem cu toţii – cler şi popor – de prezenţa providenţială a PF Sale la „timona corabiei“ Bisericii Ortodoxe Române, care, cârmuită cu înţelepciune şi iscusinţă, rămâne deasupra „valurilor învolburate“ ale lumii şi timpului în care trăim, când ne confruntăm cu „furtuni“ şi provocări fără precedent în istorie.
În vederea continuării proiectelor începute sau a iniţierii altora, în faţa conştiinţei eclesiale şi a istoriei, dar mai ales în perspectiva veşniciei, la ceas de evaluare a acestui deceniu de slujire patriarhală avem în faţa ochilor o elocventă mărturie a „înmulţirii talanţilor“ de către Preafericirea Sa în aceşti ani, în împreună‑lucrare cu membrii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, cu preoţimea şi cinul monahal şi cu tot poporul dreptcredincios, spre slava lui Dumnezeu: trei volume‑document, pe care le prezentăm, succint, în cele ce urmează.
Fidelitate eclesială şi misiune socială. Un deceniu de slujire a Bisericii Ortodoxe Române. Album aniversar, Editura „Basilica“ a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2017, 328 p.
Publicaţia este o sinteză, în texte esenţiale – cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la şedinţele anuale de lucru ale Consiliului Naţional Bisericesc (2007‑2017) şi imagini reprezentative, ale celor mai de seamă evenimente şi împliniri, ale căror iniţiator şi cel dintâi şi dinamic lucrător este însuşi Preafericirea Sa. Albumul este structurat sub forma unei scări, care sugerează, pe de o parte, coborârea analitică şi responsabilă a Preafericirii Sale în problematica social‑misionară a timpului, cât şi ascendenţa soluţiilor şi rezolvărilor pentru diverse probleme, sub inspiraţia Duhului Sfânt, în sinergie cu ierarhii Sfântului Sinod şi cu toţi slujitorii Sfintei noastre Biserici.
Acest „climax“ cronologic începe cu momentul din 30 septembrie 2007 ‑ întronizarea Preafericirii Sale ca Întâistătător al Bisericii noastre, care avea să deschidă în istoria Ortodoxiei româneşti o nouă etapă de continuitate şi de înnoire, totodată, în slujirea patriarhală. Conştient de „deficitul de transcendenţă“ din lumea noastră, dar sperând în ajutorul lui Dumnezeu şi având reală „deschidere pentru comuniune şi conlucrare frăţească în viaţa şi misiunea socială ale Bisericii“, Preafericirea Sa îşi temeluieşte slujirea patriarhală pe „Piatra ‑ Hristos“, Care este şi Păstorul cel Bun ce îi inspiră lucrarea jertfelnică. Preafericirea Sa cheamă pe toţi, slujitori sfinţiţi şi credincioşi, spre a ieşi din „închisoarea egoismului şi omenescului închis în lume“, spre a‑şi asuma, plenar, slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu râvnă, recunoştinţă şi în spirit de dialog şi cooperare. Tot în anul de har 2007, Preafericitul Părinte Daniel încrusta pe răbojul istoriei momentul aşezării pietrei fundamentale şi al sfinţirii locului pentru Catedrala Mântuirii Neamului, proiect major al patriarhatului Preafericirii Sale, care punctează decisiv, luminos şi sfinţitor, istoria recentă a Bisericii noastre.
Anul 2008 a oferit tuturor instituţiilor bisericeşti din România şansa de a sorbi ca, dintr‑un „izvor de viaţă dătător“, din cuvântul scripturistic şi de a reflecta la adâncimea lui, dar şi la înălţimea Jertfei Euharistice, prin care Domnul Hristos Se împărtăşeşte fiecărui creştin, spre mântuire. În anul 2009, inspirat din slujirea Sfinţilor Capadocieni şi, în special, din cea a Sfântului Vasile cel Mare, Preafericitul Părinte Patriarh, ca urmare a Hotărârilor Sfântului Sinod, a oficiat ceremoniile de ridicare a unor eparhii ‑ a Romanului şi Bacăului (13 septembrie), a Argeşului şi Muscelului (26 septembrie), a Dunării de Jos (27 septembrie), a Râmnicului (14 noiembrie), a Aradului (28 noiembrie) la rangul de Arhiepiscopie, pe temeiul slujirii istorice, dar şi al actualizării mesajului acestei slujiri la trebuinţele timpului. Vizita Preafericirii Sale în Capadocia şi la Constantinopol a constituit o formă de cinstire atât a sfinţilor omagiaţi în 2009, cât şi de afirmare a titlului de „Locţiitor al Tronului Cezareii Capadociei“, pe care Părintele nostru Patriarh îl poartă cu atâta vrednicie. Anul 2010 a fost spaţiul temporal binecuvântat de afirmare a dreptei‑credinţe, sintetizată prin Crezul Ortodox, şi de cinstire a momentului istoric al dobândirii Autocefaliei, de către Biserica Ortodoxă Română. 2011, „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii“ şi‑a sfinţit „filele zilelor“ prin mai multe canonizări de sfinţi (cuviosul Irodion de la Lainici, mitropoliţii Andrei Şaguna şi Simion Ştefan ai Transilvaniei) şi alegeri de noi chiriarhi – evenimente patronate duhovniceşte de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În ansamblul multireligios şi policonfesional creştin din Occident, tot mai mult se remarcă activitatea dinamică a celor 13 eparhii româneşti din afara graniţelor României, iar Ortodoxia românească străluceşte prin prezenţa Preafericitului nostru Patriarh la multiple congrese, conferinţe şi întruniri inter‑creştine şi panortodoxe.
În „Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor“, 2012, s‑a pus accentul pe lucrarea social‑filantropică, ca răspuns al Bisericii noastre în timpuri de criză economică şi umană. Suma investită, la nivelul Patriarhiei, pentru aceste programe atinge 70 mil. lei, serviciile sociale fiind acordate prin intermediul a 679 de instituţii bisericeşti de specialitate, pe braţele a sute de împlinitori ai Evangheliei, care urmează pilda Întâistătătorului lor. Anul 2013, prilej de comemorare a părintelui Dumitru Stăniloae şi de cinstire a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, a creat emulaţie între şcolile teologice din cuprinsul Patriarhiei Române. Cu binecuvântarea Preafericitului nostru Patriarh, a fost un an plin de evenimente ştiinţifice de înalt nivel (congrese, simpozioane, conferinţe) şi bogat în tipărituri apărute la nivelul editurilor Patriarhiei Române. 2014, „Anul omagial‑euharistic şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“: toată suflarea românească a fost chemată să cinstească pe martirii Brâncoveni, înscrişi pentru totdeauna în calendarul Sfinţilor Români. Pelerinajele naţionale cu racla moaştelor Sfinţilor Brâncoveni pe care le‑a condus, personal, Preafericitul Părinte Patriarh, au irigat cu har iubirea de neam, de ţară şi de credinţă, iar vizitele Preafericiţilor Patriarh Teofil al III‑lea al Ierusalimului şi Ioan al X‑lea al Antiohiei şi Întregului Orient au arătat cum sunt receptate, la nivel panortodox, semnificaţiile ample ale programelor misionare iniţiate şi derulate de Patriarhia Română.
2015 a fost prin excelenţă anul afirmării şi intensificării misiunii în parohii şi mănăstiri, după modelul pastoral‑misionar‑catehetic al Sfântului Ioan Gură de Aur, ocrotitorul şi inspiratorul tuturor păstorilor de suflete. În anul 2016 a fost omagiat Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, împreună cu tipografii bisericeşti, ca temeluitori ai educaţiei creştine a tineretului, în Biserica şi în ţara noastră. Participarea delegaţiei Bisericii noastre la Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Academia Ortodoxă din Creta, 16 – 26 iunie 2016) şi implicarea inspirată de Dumnezeu a Preafericitului Patriarh Daniel în formulările doctrinare, în clarificările misionare şi în soluţionările pastorale din cadrul dialogurilor de la Sinod au afirmat şi mai mult Biserica noastră, la nivelul Ortodoxiei universale. Proiectul pentru tineret „I.T.O. – 2016“, organizat de Arhiepiscopia Bucureştilor în ziua de 4 septembrie a încununat „Anul educaţiei tineretului creştin“, în Biserica Ortodoxă Română. Anul 2017: timp binecuvântat de redescoperire a icoanei autentice şi a trudei iconarului şi pictorului bisericesc şi de comemorare a chipului şi slujirii Patriarhului Justinian şi ale mărturisitorilor credinţei în vremuri potrivnice. Canonizarea cuvioşilor putneni a punctat aghiografic spaţiul misionar al anului 2017, iar vizitele reciproce între Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Română şi Rusă au contribuit la consolidarea Ortodoxiei în plenul ei.
Şi, întrucât Preafericirea Sa şi‑a dedicat, practic, toată viaţa sa slujirii Bisericii, volumul cuprinde şi un medalion bio‑bibliografic foarte complet (p. 307‑323), care defineşte profilul profesorului universitar de înaltă probitate ştiinţifică, al omului de cultură profund, echilibrat şi dialogal, al condeierului fecund, al ctitorului de instituţii şi al ierarhului luminat de harul Duhului Sfânt – tot atâtea dimensiuni ale personalităţii complexe a Întâistătătorului Bisericii noastre.
Patriarhia Română. Istoric. Organizare. Activităţi interne şi externe (2007‑2017), Editura „Basilica“ a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2017, 600 p.
Lucrarea se deschide cu un succint excurs în istoria Bisericii Ortodoxe Române, cu accent pe relaţia Stat‑Biserică în perioada modernă.
Capitolul al II‑lea este de fapt o prezentare, în detaliu, a Patriarhiei Române, cu date generoase privind organismele centrale deliberative – Sfântul Sinod, Sinodul Permanent, Adunarea Naţională Bisericească şi organismele centrale executive – Patriarhul României, Consiliul Naţional Bisericesc şi Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc (p. 28‑41). În cuvinte şi imagini deosebit de bine alese este descrisă Reşedinţa Patriarhală, cu toate departamentele şi componentele ei (p. 44‑106). De asemenea, volumul pofteşte cititorul într‑o incursiune în cunoaşterea organismelor centrale administrative: Cancelaria Sfântului Sinod (p. 106‑136), Administraţia Patriarhală (p. 156‑296) şi alte instituţii bisericeşti misionare (Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Editurile Patriarhiei, Tipografia Cărţilor Bisericeşti şi Atelierele Patriarhiei) (p. 300‑402). Pentru a se realiza imaginea iconică a întregii noastre Biserici, prezentarea structurilor centrale ale Patriarhiei este întregită de capitolul III, dedicat eparhiilor (p. 403‑426). În ordine canonică sunt prezentaţi ierarhii Sfântului Sinod (foto şi succinte date biografice) şi eparhiile în care aceştia păstoresc, cu date istorice esenţiale.
Un capitol special – IV (p. 429‑516) este dedicat relaţiilor externe ale Patriarhiei Române, în cei 10 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel: vizitele Preafericirii Sale în Biserici Ortodoxe‑surori, vizitele altor întâistătători în Biserica Ortodoxă Română şi activitatea Părintelui Patriarh şi a Bisericii noastre în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor şi al Conferinţei Bisericilor Europene.
Volumul se finalizează cu o cronică a programelor şi evenimentelor coordonate de Patriarhia Română (capitolul VI, p. 526‑539), o prezentare a Bibliotecii Sfântului Sinod (capitolul VII, p. 541‑555), o listă a ierarhilor români şi străini, slujitori ai Ortodoxiei româneşti de‑a lungul timpului (capitolul VIII, p. 556‑583) şi o listă a clericilor ortodocşi români, membri de onoare, corespondenţi sau titulari ai Academiei Române, între anii 1868 – 2015 (capitolul IX, p. 585‑595).
Dăruire în slujirea Bisericii. Gânduri alese pentru Patriarhul României, Editura „Basilica“ a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2017, 392 p.
Aflat la începutul celui de al doilea deceniu de patriarhat, Preafericitul Daniel vădeşte tot mai mult unele dintre darurile părinţilor duhovniceşti ai Sihăstriei, la care a ucenicit încă dinainte de intrarea sa în monahism: înţelepciunea exersată şi echilibrul duhovnicesc ale părintelui Cleopa, discreţia şi profunzimea părintelui Paisie, discernământul şi hărnicia părintelui Victorin. Aceste daruri îl fac, pentru toţi, „Părinte“. Preafericirea Sa este, pentru tot clerul şi poporul dreptcredincios din Biserica noastră, „Părintele Patriarh“. Poposind la acest soroc de 10 ani de slujire pe tronul patriarhal, Preafericirea Sa împarte cu toţi „bucuriile şi roadele secerişului“, aşa cum, la timpul potrivit, a împărţit truda „aratului şi semănatului“ duhovnicesc şi de iconomisire şi chivernisire a Bisericii. Din acest motiv, o carte ca aceasta nu este un exerciţiu livresc contextual şi complezenţial sau un omagiu „ad personam“, ci afirmarea unor sentimente şi recunoaşterea, mulţămitoare, a lucrării Părintelui, pentru fiii săi.
După cum se exprimă Preasfinţitul Episcop-Vicar Patriarhal Timotei Prahoveanul, iniţiatorul, coordonatorul (împreună cu pcuv. arhim. Paisie Teodorescu) şi prefaţatorul lucrării, volumul de faţă adună mai multe „frumoase mărturisiri …înmănuncheate… asemenea unui buchet întru care se află flori colorate, cu parfumuri diferite“ şi care „evocă bogăţia lucrării duhovniceşti şi a ostenelilor administrative stăruitoare“ ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
În chip concret, volumul „Dăruire în slujirea Bisericii“ cuprinde mesaje de apropiere sufletească şi de disponibilitate pentru împreuna‑slujire a poporului şi ţării noastre, semnate de personalităţi ale vieţii publice din ţară, începând cu Excelenţa Sa, dl. Klaus Werner Iohannis – Preşedintele României, dl Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Senatului României, dl Liviu Dragnea – Preşedintele Camerei Deputaţilor, dl Victor Opaschi – ministrul secretar de stat pentru culte şi continuând cu ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Academiei Române, consilieri patriarhali, protoierei din Arhiepiscopia Bucureştilor, profesori universitari, oameni de cultură.
În mod unitar, semnatarii materialelor văd în Preafericirea Sa, un model de păstorire şi lucrare în Biserică, providenţial pentru aceste timpuri „virusate“ de provocări la adresa creştinismului. Totodată, toţi se onorează apreciind harisma Patriarhului nostru de a „updata“ lucrarea Bisericii la timpuri (însă fără a face nici un fel de compromis!!!), de a lansa punţi de dialog şi conlucrare între instituţii, spre binele macrosopic al ţării şi al neamului, dar şi de a încerca să coboare, mângâietor, mâna milostivă şi mângâietoare a Maicii‑Biserici către „tot sufletul necăjit şi întristat, care are trebuinţă de mila şi ajutorul lui Dumnezeu“, de a ajuta copiii şi tinerii să crească drept şi frumos în Hristos, de a arăta oricărui suflet năzuitor spre mântuire, cuvântul Evangheliei.
Aşa cum a fost gândit, rotund şi logic, volumul devine un „portret“ în cuvinte al Părintelui nostru Patriarh, realizat de mai mulţi „pictori“, care s‑au străduit să zugrăvească ‑ armonic şi complementar ‑ şi lucrarea văzută, dar şi „chipul cel dinăuntru“ ale Preafericitului, după cuvântul apostolului (Iacov II, 18) care ne încredinţează că „din fapte“ (adică din lucrare, în Biserică, s.n.) se poate vedea „credinţa“ (viaţa, s.n.) oricui.
*
Cele trei lucrări sintetizează un volum copleşitor de informaţii, de o reală valoare documentară, remarcabilă prin densitate şi importanţă. Sunt, mai cu seamă, „icoana“ unui deceniu din viaţa Bisericii noastre! Adăstând pe paginile acestor albume, cititorul mai puţin avizat sau cercetătorul pasionat beneficiază de frumuseţea şi (foarte adesea) de ineditul documentelor‑foto, iar pentru segmentul temporal 2007‑2017, de calitatea de excepţie a fotografiilor, unele adevărate eseuri în imagini. În chip special trebuie apreciate frumuseţea copertelor – convingătoare prin simplitate şi nobleţe, viziunea grafică şi modalitatea elegantă de tehnoredactare, cât şi imprimarea de foarte bună calitate, în teascurile Tipografiei Cărţilor Bisericeşti.
Felicitând pe coordonatorii şi membrii colegiilor de redacţie pentru lucrarea lor de înalt profesionalism, dar care relevă iubire filială şi recunoştinţă pentru Întâistătătorul Bisericii noastre, considerăm că aceste tipărituri sunt documente de o excepţională valoare eclesială, istorică şi culturală, care se înscriu, fără îndoială, între operele editorial‑tipografice referenţiale, realizate în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, marcând plinirea primului deceniu din slujirea sa patriarhală.
Pr. dr. Lucian Petroaia, Vicar administrativ