La 5 decembrie 2017, a plecat la Domnul Majestatea Sa, Regele Mihai I, ultimul monarh al României.
Creştinii de la Dunărea de Jos se alătură şi ei doliului naţional, rememorând cu emoţie încă nestinsă, momentele în care au fost gazdele Majestăţii Sale. Cu siguranţă că în scurta sa perioadă de domnie, Regele Mihai I va fi poposit, în vremurile tulburi ale secolului trecut, şi pe teritoriul de la Dunărea de Jos.
Istoria recentă consemnează însă vizitele pe care acesta le‑a efectuat în Eparhia noastră după căderea regimului comunist.
În perioada 13‑15 iunie 1998, Majestatea Sa Regele Mihai I, împreună cu Majestatea Sa Regina Ana au fost oaspeţii Eparhiei Dunării de Jos. Vizitarea aşezămintelor de spiritualitate şi cultură românească din aceste locuri a constituit un punct important al programului Majestăţilor Lor. Printre popasurile făcute s‑au numărat cele de la Catedrala Arhiepiscopală şi Reşedinţa Arhiepiscopală din Galaţi, de la Mănăstirea Buciumeni, de la Catedrala „Sfântul Gheorghe“ din Tecuci, de la biserica „Buna Vestire“ din Brăila, de la statuia lui Mihai Eminescu din Galaţi, de la conacul lui Costache Negri din loc. Mânjina (C. Negri), jud. Galaţi.
Punctul culminant şi deopotrivă cel mai înălţător a fost Te‑Deum‑ul săvârşit în Catedrala Arhiepiscopală de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, înconjurat de un numeros sobor de preoţi, în cinstea sărbătoririi, de către Majestăţile Lor, a nunţii de aur. La acel prilej, Chiriarhul Dunării de Jos a rostit un emoţionant cuvânt: „Ne‑am regăsit, Sire, astăzi, în credinţa în Iisus Hristos, Domnul şi Stăpânul vieţii noastre (…). Dumnezeu şi poporul român ştiu binefacerile care s‑au revărsat asupra neamului, prin contribuţia augustei Voastre Familii Regale, parte integrantă a istoriei neamului. (…). Perioada comunismului a fost o perioadă grea, de exil, pentru români, acasă, dar, într‑un fel, exilul l‑aţi simţit cel mai greu, Majestatea Voastră (…). În Occident, Majestatea Voastră nu v‑aţi pierdut identitatea nici de limbă, nici de credinţă, nici de cultură. Aţi purtat neamul şi pe noi, cum şi neamul v‑a purtat în rugăciune. Majestatea Voastră v‑aţi iubit mama, o mamă pioasă – Regina Elena – pe care poporul o respecta pentru că a cunoscut crucea, suferinţa şi durerile neamului ei (…). Fidelitatea fiului faţă de mamă şi a mamei faţă de fiu este o trăsătură pe care un Rege o duce până la Dumnezeu (…)“.
Momentul pomenirii Reginei Elena în cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop l‑a sensibilizat până la lacrimi pe Rege. Majestatea Sa a evocat‑o pe ilustra sa mamă, amintind de faptul că ea a fost cea care i‑a şlefuit caracterul şi credinţa în Dumnezeu: „În aceşti cincizeci de ani, Biserica românească a fost, geografic, departe de mine dar, educat fiind din partea mamei mele şi a familiei ei greceşti în care, toţi erau creştini ortodocşi, şi eu am moştenit această credinţă. Am o mare credinţă în Dumnezeu“.
Vizita Majestăţii Sale în Eparhia Dunării de Jos din anul 1998 s‑a încheiat într‑o notă la fel de emoţionantă, în Insula Mare a Brăilei, unde au fost evocaţi cei care au suferit de pe urma regimului comunist în coloniile de muncă de aici. Suveranii au vizitat fiecare sat, iar în localitatea Agaua au făcut donaţie preotului paroh, pentru a se ridica aici o capelă.
La 16 aprilie 2006 s‑au împlinit 100 de ani de la aşezarea pietrei de temelie a Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi, din voinţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, în prezenţa principilor moştenitori Ferdinand şi Maria, bunicii Regelui Mihai I. La doar o săptămână, Familia Regală a participat la Sărbătoarea Pascală de la Catedrala Arhiepiscopală. Această vizită este încă proaspătă în memoria creştinilor gălăţeni, care au venit într‑un număr impresionant – circa 20.000 de persoane – pentru a fi alături de Regele lor la primirea Luminii Pascale.
La sfârşitul slujbei de pe podiumul din faţa Catedralei Arhiepiscopale, invitat fiind de Chiriarhul Dunării de Jos, Majestatea Sa a ridicat lumânarea pe care o ţinea aprinsă, rostind către credincioşii prezenţi: „Hristos a înviat!“. „Adevărat a înviat!“ au răspuns creştinii gălăţeni, cu bucurie şi emoţie.
A doua zi s‑a oficiat, după rânduială, slujba Vecerniei pascale. Familia Regală a luat parte şi la această slujbă. În după amiaza aceleiaşi zile, auguştii oaspeţi au vizitat Aşezământul Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“.
Ultima vizită a Majestăţilor Lor, Regele Mihai I şi Regina Ana în Eparhia Dunării de Jos a avut loc în iunie 2006.
La 1 iunie 2006, Regele Mihai I ajungea în Republica Moldova, după 64 de ani de la ultima sa vizită, cu prilejul inaugurării Cimitirului Românesc din localitatea Țiganca, unde sunt înmormântaţi 1020 de eroi români, căzuţi în luptele din iunie‑iulie 1941 de pe linia Prutului. Slujba de pomenire a eroilor români a fost oficiată atunci de Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor şi de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. La întoarcerea în ţară, Regele a poposit pentru puţin timp şi în localitatea de frontieră Oancea, unde a vizitat, la invitaţia Chiriarhului Dunării de Jos, biserica- monument istoric, dar şi cimitirul eroilor din localitate.
Vizitele Majestăţii Sale, Regele Mihai I în Eparhia Dunării de Jos au marcat istoria comunităţii ortodoxe din regiune, rămânând în amintirea contemporanilor ca momente de suflet.
Pomeneşte, Doamne, pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al României adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci, şi‑l aşează, Doamne, în loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde strălucirea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac sălăşluiţi cu Tine!
Pr. drd. Alexandru Bulgaru