Conferinţa semestrială de toamnă a preoţilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos

Conferinţa semestrială de toamnă a preoţilor din Arhiepiscopia Du­­nă­rii de Jos, întrunită luni, 13 no­iembrie, s‑a desfăşurat în Cate­drala Arhiepiscopală, sub pre­şedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun. După Sfânta Liturghie, săvârşită sub protia Întâistătătorului de un sobor de preoţi, reprezentând toate protopopiatele Eparhiei, şi după agapa frăţească a urmat conferinţa propriu‑zisă, desfăşurată, de asemenea, în catedrală.

Lucrările conferinţei cu tema „2017 ‑ Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei, în timpul comunismului“ au fost deschise de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, care a schiţat, în culori luminoase, chipul vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina şi a amintit cele mai importante realizări ale acestuia.

Înaltpreasfinţia Sa a pus la inima celor prezenţi cuvintele rostite de Patriarhul Justinian la întronizare, într‑o vreme de mari potrivnicii pentru Biserică şi pentru slujitorii săi, când a spus: „Vreau ca acolo unde este disperare, eu să aduc nădejde, acolo unde este ceartă, eu să semăn pace, unde este ură, eu să aduc iubire, unde este întuneric, eu să aduc lumină. Vreau ca nu numai eu să pot să fiu mângâiat, ci să mângâi şi eu pe alţii, nu numai eu să fiu iubit, ci să mângâi şi eu pe fraţii mei“.    

În portretul prezentat, Înalt­preasfinţia Sa a subliniat că, în condiţiile ostilităţii acerbe a regimului comunist proaspăt instalat la putere, Patriarhul Justinian s‑a dovedit a fi un apărător al Bisericii şi al slujitorilor acesteia, reuşind, cu tact şi diplomaţie, nu doar să împiedice marginalizarea Bisericii, ci, dimpotrivă, să inaugureze o perioadă de înflorire a vieţii bisericeşti sub toate aspectele sale. În acest scop, a identificat profesori de Teologie ‑ de înaltă ţinută intelectuală şi morală ‑ cu ajutorul cărora a reorganizat Învăţământul teologic seminarial şi cel superior, înfiinţând cele două Institute Teologice de grad universitar, de la Bucureşti şi Sibiu, a elaborat Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi regulamentele bisericeşti, a organizat Comisia de pictură bisericească, care număra nu mai puţin de patru sute de pictori, a salvat viaţa monahală, organizând în mănăstiri ateliere meşteşugăreşti, şi, nu în ultimul rând, a înfiinţat în Occident parohii româneşti, creând, prin intermediul acestora, punţi de dialog teologic panortodox, intercreştin şi interreligios, reuşind astfel să comunice în exteriorul „cortinei de fier“ realităţile cu care se confruntau Biserica şi poporul român.

Argumentele Înaltprea­sfin­ţi­tului Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun au fost întărite de filmul documentar „Patriarhul Jus­tinian Marina. Biserica sub comunism“, realizat de Trinitas TV şi vizionat de toţi participanţii.

A urmat apoi prelegerea cu tema „Evocarea chipului şi per­sonalităţii Patriarhului Justinian Marina“, susţinută de prof. univ. dr. George Enache, cunoscut cercetător al documentelor de arhivă ce consemnează situaţia traversată de Biserica Ortodoxă Română, în epoca de prigoană din partea regimului comunist. Pe temeiul documentelor de arhivă, asupra cărora s‑a aplecat cu atenţie, timp de aproape douăzeci de ani, cercetătorul George Enache a oferit răspunsuri la cele două întrebări fundamentale, referitoare la Patriarhul Justinian, puse de ieromonahul Andrei Scrima, ucenic apropiat al acestuia, răspunsuri care pun în adevărata lumină chipul Patriarhului şi pun capăt controverselor legate de acesta.

La cea dintâi întrebare, „a fost Justinian o personalitate ce a întrunit toate calităţile care să‑l recomande pentru cea mai înaltă demnitate în Biserica Ortodoxă Română sau a fost doar o marionetă a regimului comunist?“, cercetătorul a răspuns fără ezitare, prin prisma documentelor cercetate, că Patriarhul Justinian a fost o personalitate în sine încă de pe vremea când era doar preot de mir, şi că nu a fost propulsat de comunişti pe tronul patriarhal, ci a fost recomandat de experienţa căpătată încă de pe vremea când era preot de mir, mai întâi la ţară, apoi în Râmnicu Vâlcea. În perioada interbelică, preotul Ioan Marina, pe atunci, s‑a remarcat ca un păstor responsabil, implicat în viaţa comunităţii sale, fiind un apropiat al Episcopului Vartolomeu Stănescu de la Râmnicu Vâlcea, care l‑a numit director al seminarului teologic din Râmnic.

De asemenea, cercetătorul a arătat că preotul Ioan Marina a fost un lider important al Partidului Naţional Țărănesc, dar care, prin prisma preocupărilor pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale a societăţii româneşti, a avut simpatii de stânga. Rămânând văduv, preotul Ioan Marina a fost propus pentru a fi ales episcop încă înainte de anul 1944, conferenţiarul subliniind că numai calităţile şi personalitatea l‑au recomandat ca Patriarh pe vrednicul de pomenire Justinian Marina, de vreme ce s‑a făcut remarcat încă înainte de instalarea regimului comunist.

La cea de a doua întrebare: „Putea face el sau oricine altul mai mult pentru Biserică, în condiţiile regimului totalitar?“, din expunerea prezentată şi din mărturiile celor care au suferit în temniţele comuniste, citate de conferenţiar, a reieşit limpede că realizările Patriarhului Justinian au întrecut toate aşteptările, înfuriindu‑i chiar pe liderii comunişti.

Patriarhul Justinian a ştiut să‑i salveze şi să‑i reabiliteze pe preoţii care au trecut prin temniţele comuniste, oferindu‑le parohii sau locuri de muncă în administraţie, pentru ca aceia să‑şi poată în­treţine familiile, a organizat şco­lile teologice, de nivel seminarial şi universitar, promovând, în rândul profesorilor, preoţi de valoare, mulţi trecuţi prin temniţele comuniste, punând astfel bazele viitoarei activităţi misionare a Bisericii, pentru care era nevoie de preoţi bine pregătiţi.

Nu în ultimul rând, a ştiut să se înconjoare de oameni de încredere, devotaţi slujirii Bisericii, pe care i‑a consultat în problemele delicate cu care s‑a confruntat Biserica în acea perioadă. „Știa când să tacă şi să asculte“, avea să mărturisească ucenicul de încredere al patriarhului, ieromonahul Andrei Scrima, citat de conferenţiarul George Enache.

Urmare a faptului că în prima decadă de păstorire a Patriarhului Justinian, Biserica nu a regresat, aşa cum au sperat comuniştii, ci, dimpotrivă, a înflorit, în anul 1958 a început persecuţia sistematică a Bisericii de către regimul ateu comunist, din fiecare eparhie fiind arestaţi cei mai importanţi preoţi.

Prof. George Enache a încheiat, subliniind că Patriarhul Jus­tinian a fost cu adevărat o mare personalitate a Bisericii Ortodoxe Române, un apărător al acesteia şi al preoţilor ei, care a realizat lucruri remarcabile, ce au asigurat Bisericii vitalitatea şi puterea de a rezista atunci când toate celelalte instituţii au fost îngenuncheate.

În contextul conferinţei preo­ţeşti a luat cuvântul pr. Eugen Drăgoi, care a prezentat tema „Clerici, monahi şi mireni din Arhiepiscopia Dunării de Jos – mărturisitori ai credinţei în Hristos în perioada regimului comunist“. Pc sa a arătat că „după modelul Patriarhului Justinian, ceilalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi preoţii slujitori, fiecare în eparhia sa, au dat dovada înaltei responsabilităţi faţă de misiunea sacră pentru care fuseseră mandataţi şi a măsurii slujirii mărturisitoare, uneori până la jertfa supremă“ şi că ierarhii şi preoţii de la Dunărea de Jos n‑au făcut excepţie.

Vorbitorul i‑a amintit mai întâi pe episcopii Cosma Petrovici şi Chesarie Păunescu şi pe Arhiepiscopul Antim Nica, evidenţiind modul în care cei trei au păstorit eparhia şi au apărat‑o, pe cât le‑a stat în putere, în faţa atacurilor represive ale aparatului de stat, de atunci, după care, din pomelnicul celor peste două sute de pătimitori de la Dunărea de Jos, mărturisitori în regimul concentraţionar comunist, a amintit şapte modele de studenţi teologi şi preoţi.

Au fost prezentate succint, dar îndeajuns de elocvent pentru a surprinde şi transmite auditoriului culorile sumbre ale suferinţei nedrepte îndurate, chipurile studenţilor Niţă Braşov (1926‑1950) din Măstăcanii Covur­luiului, mort (la numai 24 de ani!) în temniţa de la Târgu Ocna, şi Ionel Pavel‑Dimitriu (1925‑2011), ale preoţilor Gheor­ghe Florea (1905‑1975), Titus Io­năşescu (1889‑1963), Sterea Popovici (1912‑1985), torturat îngrozitor pentru că a refuzat să divulge secretul spovedaniei, Ioan Frăţilă (1909‑2014), slujitor la parohia „Sf. Mucenic Gheorghe“ din Brăila, Vasile Gh. Popa, de lângă Nicoreşti.

În finalul lucrărilor confe­rin­ţei, domnul conf. univ. dr. Ra­du Preda, directorul executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a susţinut referatul „Comunismul în memoria Bisericii“. Domnia sa şi‑a început cuvântul cu observaţia că mai mult de jumătate din istoria de o sută de ani de existenţă a Statului Român modern s‑a desfăşurat sub trei regimuri dictatoriale totalitare, dintre acestea regimul comunist fiind de departe cel mai dur pentru Neamul românesc şi pentru Biserica Ortodoxă Română.

Pentru dl prof. dr. Radu Preda, cel care prin prezentarea sa a  desăvârşit programul conferinţei, comunis­mul nu a fost altceva decât manifestarea vizibilă în istorie a lu­crării demonice, îndreptată împotriva creştinilor. Prin urmare şi suferinţa atâtor mii de mucenici şi mărturisitori creştini din temniţele comuniste pentru libertatea de credinţă nu a fost un simplu ghinion grotesc şi cinic, acela ‑ adică de a se fi născut la timpul şi în locul nepotrivit ‑  ci act martiric asumat în deplină libertate!

De asemenea, conferenţiarul a evidenţiat valoarea fondatoare, pentru neamul românesc, „a suferinţei sistematice şi sistemice“, îndurată în temniţele regimului comunist de martiri şi mărturisitori.

În încheierea cuvântului său, dl Radu Preda a subliniat şi re­zistenţa tăcută a numărului mult mai mare de preoţi care nu au mărturisit credinţa creştin ortodoxă, în temniţele regimului comunist ateu, ci împlinindu‑şi slujirea liturgică, ţinând deschise bisericile, oficiind Sfânta Liturghie, botezând, cununând, înmormântând creştineşte pe toţi cei mutaţi la Domnul, propovăduind Sfânta Evanghelie şi învăţând duminică de duminică.

La finalul conferinţei, Înalt­prea­­sfinţitul Părinte Arhiereu dr. Casian Crăciun a oferit tuturor preoţilor participanţi cartea sem­nată de părintele Constantin Pârvu, Patriarhul Justinian: Mărturii, fapte şi adevăr, reeditată de Editura Basilica a Patriarhiei Române.

A consemnat pr. dr. Cristian Gagu