Mărturii bicericeşti de la Dunărea de Jos peste hotare (I)

Posted on By admin

La puțină vreme după Revoluția din decembrie 1989, prestigioasa Editură Enciclopedică din București publica un prim volum masiv, semnat de eminentul om de cultură Virgil Cândea, intitulat Mărturii românești peste hotare (București, 1991, 604 p. + 32 p. foto), cu subtitlul modest Mică enciclopedie. Volumul cataloghează așezăminte și monumente, documente, manuscrise, cărți rare, hărți, opere de artă, piese muzeale din câteva sute de localități de pe teritoriul mai multor state din lume. În această impresionantă lucrare, bazată pe studii publicate anterior atât în țară, cât și peste hotare, autorul a inventariat și mărturii referitoare la perimetrul actual al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Semnalăm, în continuare, astfel de importante referințe – cele mai multe neutilizate de istoricii de până acum ai spațiului bisericesc de la Dunărea de Jos – pentru completarea informațiilor despre istoria eparhiei noastre.

Mănăstirea Dochiariu, Muntele Athos

Între manuscrisele de la Biblioteca Națională din Viena (Austria) se află o Apologie contra lui Mahomed – autor istoricul bizantin Ioan al VI‑lea Cantacuzino (1292‑1383) – , în limba greacă, manuscris din secolul al XVI‑lea, provenind din Țara Românească. Manuscrisul a aparținut Mitropolitului Ghenadie al Dristrei (ante 1691), care l‑a dăruit voievodului Constantin Brâncoveanu (1688‑1714) [V. Cândea, op. cit., p. 34].

La Arhiva Regională de Stat din Silistra (Bulgaria) se păstrează mai multe documente din intervalul anilor 1883‑1915, între care și documente despre înființarea Școlii de Cântăreți Bisericești din Galați1, iar în Arhiva Academiei Bulgare de Științe din Sofia (Bulgaria), în fondul de documente există o traducere în limba bulgară, aparținând lui K. Samardžiev (anul 1891, 88 f.) a lucrării Episcopului Melchisedec Ștefănescu, O excursiune în Bulgaria, publicată în două numere din „Revista pentru Istorie, Archeologie și Filologie“, an. II, nr. IV, V, București, 1885 (și extras) [V. Cândea, op. cit., p. 147].

Mai multe documente din a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea, aflate în Biblioteca Națională „Chiril și Metodiu“ din Sofia (Bulgaria)  amintesc de unii slujitori de pe raza actualei comune Nicorești, județul Galați. Astfel, printr‑un act din 21 octombrie 1785, „David Zmeche cu ai săi vinde preotului Maftei cinci firte de vie în dealul Hănțeștilor2; actul din 3 februarie 1790 ne înștiințează că preotul Toadir din Nicoreștii de Sus vinde un loc la Hănțești, lui Ion Făinără3. [V. Cândea, op. cit., p. 158]. La 20 aprilie 1794 se încheie documentul prin care diaconul Anton Făinără din Hănțești vinde preotesei Maria Albulesii un pogon de loc4; în data de 28 august 1798 se scrie zapisul potrivit căruia preotul Teodor de la Nicorești se învoiește cu Manolache Hanganul în privința unui teren5, iar la 20 iulie 1799, printr‑un alt document, se încheie tranzacția funciară între Lupul care vinde preotului Sandu un pogon și jumătate de pământ sterp6 [V. Cândea, op. cit., p. 159].

Tot în Biblioteca Națională din Sofia, amintită mai sus, se află și un Miscelaneu manuscris în limba greacă, din 1858‑1869, care are în corpul său un „Memoriu al comunității bulgare din Brăila“, datat 6 ianuarie 1861, „privind relațiile eclesiastice dintre Moldova și Patriarhia din Constantinopol“ [V. Cândea, op. cit., p. 171]. De asemenea, în aceeași bibliotecă din capitala Bulgariei, se mai găsesc două Sbornice, manuscrise în slavonă, ambele din secolul al XIX‑lea; unul de 30 file, având pe ultima filă ectenii pentru mai mulți ierarhi, între care și pentru Mitropolitul Grigorie de Durostor (Grigorie II, 1860 ‑ după 1870) [V. Cândea, op. cit., p. 172], iar cel de‑al doilea (66 file), provenind de la G. Dimitrov, profesor în Brăila.

Între cărțile aflate în catalogul aceleiași biblioteci bulgare, întâlnim și o lucrare necunoscută a episcopului Melchisedec Ștefănescu al Dunării de Jos, intitulată Slovo, tipărită la Bolgrad, în 1865 (exemplar coligat). [V. Cândea, op. cit., p. 183].

La Patriarhia din Alexandria (Egipt), în biserica „Sf. Sava“ se află 6 icoane pictate de zugravul brăilean Dumitru (Matache) Orășanu, donate de persoane din Brăila [V. Cândea, op. cit., p. 239]. Tot pe continentul African, Mănăstirea „Sf. Ecaterina“ de la poalele Muntelui Sinai (Egipt) are în tezaurul său patrimonial și unele mărturii medievale referitoare la Biserica de la Dunărea de Jos. Astfel, sunt păstrate Așezămintele de închinare la Mănăstirea de la Sinai: a Mănăstirii Adam, județul Galați (în anul 1695) și a Mănăstirii „Sf. Nicolae“ din Galați (în anul 1723), astăzi biserică de mir; de asemenea, o scrisoare din anul 1699 a lui Hagi Chiriachis din Vurla (Grecia) către arhiepiscopul Muntelui Sinai, în care pomenește despre diverse afaceri și din orașul Galați. [V. Cândea, op. cit., p. 242]; un document în limba rusă din secolele XVIII‑XIX privitor la biserica „Sf. Nicolae“ din Galați [V. Cândea, op. cit., p. 243] și un Miscelaneu, manuscris grec din secolul al XVII‑lea, în care se află și „rugăciuni în versuri către Maica Domnului“, alcătuire a Sf. Ierarh Atanasie Patelarie, fost patriarh ecumenic, rezident în Galați între anii 1642‑1653, și dedicate domnitorului Vasile Lupu al Moldovei [V. Cândea, op. cit., p. 245].

Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 1564-1568)

Biblioteca Parlamentului din Atena (Grecia) are între do­cu­men­tele vechi și o scrisoare a unui dascăl, Macri (5 mai 1821)7, în care se referă la lupta din Galați desfășurată în timpul miș­cării eteriste (mss. grec nr. 41) [V. Cândea, op. cit., p. 408].

Parte din documentele păstrate în Metocul din Atena al Sfântului Mormânt al Patriarhiei din Ierusalim, care acoperă perioada anilor 1609‑1863, privesc Mănăstirea „Sf. Gheorghe“ din Galați, așezământ care a fost demolat de autoritățile comuniste în anul 1962 [V. Cândea, op. cit., p. 436‑437]8. Alte documente din fondul aceleiași instituții din capitala Greciei, care privesc viața bisericească de la Dunărea de Jos, adunate de Patriarhul Dositei Nottara al Ierusalimului, sunt: un „sigilion al Patriarhului Chiril Lucaris al Constantinopolului, din ianuarie 1626, privind caterisirea Mitropolitului Meletie al Dristrei“ și altul „din aprilie 1628, referitor la caterisirea Mitropolitului Ioachim al Dristrei“; „acte din iunie și iulie 1651 de la Ioanichie al II‑lea (Patriarh) de Constantinopol, privitoare la Macarie al Dristrei“; „scrisoare din octombrie 1655 de la Ioanichie II (Patriarh) de Constantinopol, în legătură cu caterisirea lui Meletie (Mitropolit) al Proilaviei“; „act din 15 decembrie 1680 al lui Iacov I (Patriarh) de Constantinopol, privind alegerea lui Nectarie ca mitropolit al Proilaviei (mss. gr. nr. 2)“; „un sigilion, fără dată (din secolul al XVII‑lea, n. ns.), menționând și un mitropolit al Proilaviei (mss. gr. nr. 411)“; o „scrisoare patriarhală în legătură cu plata drepturilor mitropolitului Calinic al Proilaviei (1743‑1748)“, într‑un Miscelaneu de redacție greacă din secolul al XVIII‑lea (mss. gr. nr. 338) [V. Cândea, op. cit., p. 439, 445].

Chilia Nașterea Maicii Domnului din Careia, Sfântul Munte Athos (Grecia), care ține de Mănăstirea Caracalu, este „pictată în 1819 de trei frați din Galați: Veniamin, Zaharia și Macarie“ [V. Cândea, op. cit., p. 449]9. Același zugrav gălățean, Macarie, a pictat, la 1788, scena „Judecății de Apoi“ din pronaosul bisericii Mănăstirii Dochiariu din Sfântul Munte Athos [V. Cândea, op. cit., p. 455]10.

Biblioteca Mănăstirii athonite Hilandar (Grecia) are un impresionant număr de cărți manuscrise din perioada medievală. Între acestea se află și un Tetraevanghel slavon de la sfârșitul secolului al XVI‑lea. Potrivit însemnărilor de pe filele acestuia (mss. nr. 32), manuscrisul a fost „dăruit de duhovnicul Teodosie din Dârstor (Dristra, Silistra în Bulgaria) Mănăstirii Hilandar, prin popa Isaia“ și „răscumpărat de spahiul Dimitrie, după lupta de la Razgrad, în 1600, și restituit mănăstirii prin duhovnicul Isaia“ [V. Cândea, op. cit., p. 479]11.

Pr. Eugen Drăgoi

 

  1. Școala s-a înființat în toamna anului 1903. A se vedea: Pr. Eugen Drăgoi, Preotul profesor David Popescu. O viață trăită în frica lui Dumnezeu (II), în „Școala gălățeană“, nr. 221, ianuarie 2015, p. 20.

  2. Preluat după Diacon Paul Mihailovici, Mărturii românești din Bulgaria și Grecia (1468-1866), Chișinău, 1933, p. 34 (Doc. XVI).

  3. La Diacon Paul Mihailovici, op. cit., p. 34, doc. XVIII „un loc pustiu cu spini , în dealul Hănțeștilor“.

  4. Diacon Paul Mihailovici, op. cit., p. 39, doc. XXIII.

  5. Diacon Paul Mihailovici, op. cit., p. 40, doc. XXVII.

  6. Diacon Paul Mihailovici, op. cit., p. 40, doc. XXIX. Valoarea tranzacției era de 19 lei.

  7. Este posibil ca acest dascăl Macri să fie aceeași persoană cu Panaite Macri din Galați, care la 19 februarie 1843 primea 182 de cărți „tipărite grecesc și italienesc“. Paul Păltănea, Istoria orașului Galați de la origini până la 1918, ed. a II-a, partea I, Editura Partener, Galați 2008, p. 411.

  8. Despre această biserică a se vedea: Mihaela Denisia Liuşnea, Un monument dispărut – Mănăstirea Sf. M. M. Gheorghe din Galaţi, în „Mousaios“, vol. VI, Buzău, 2001, p. 165; Cristian Dragoş Căldăraru, Un proiect îndrăzneţ de translare a bisericii „Sf. Gheorghe“ din Galaţi, în rev. „Axis libri“, an IV, nr. 10, Galaţi, martie 2011, p. 32-33.

  9. Paul Păltănea, op. cit., p. 155; Pr. Eugen Drăgoi, Știri despre pictura bisericească la Dunărea de Jos, în secolele XVII-XVIII, în „Călăuză ortodoxă“, anul XXVII, nr. 342, mai 2017, p. 55-56.

  10. Ibidem, Ibidem.

  11. Informația inițială se găsește la Emil Turdeanu, Legăturile românești cu Mănăstirile Hilandar și Sfântul Pavel de la Muntele Athos, în „Cercetări literare“, IV, 1940, p. 83-84. Autorul afirmă că Tetraevanghelul respectiv, de pe la anul 1600, având 294 de file, este de redacție bulgară și are următoarea însemnare în slavonă: „Această Evanghelie a dat-o duhovnicul Tudosie din orașul Durostor, Mănăstirii Hilandar, și a spus să stea în clisarniță. Pomeniți pe păcătosul popă Isaia, cel ce a adus această Evanghelie“.