Atelierele de restaurare carte şi icoană veche din cadrul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii de la Dunărea de Jos au reuşit, în cursul anului 2017, să readucă la viaţă, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian ‑ Arhiepiscopul Dunării de Jos, alte exemplare rare de carte veche bisericească. Astfel, pe lângă restaurarea Sfintei Evanghelii de la 1693, imprimată la Bucureşti de Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul, despre care am relatat în ediţia periodicului nostru din octombrie 2016, restauratorii Muzeului Eparhial din Galaţi au înnoit ‑ în cursul acestui an ‑ alte cinci cărţi rare. E vorba de: Svânta şi Dumnezăiasca Evanghelie, tipărită la Bucureşti în anul 1682; un Apostol, din 1704, apărut la Buzău, volumul „Mărgăritare“ al Sfântului Ioan Gură de Aur, imprimat la Bucureşti, în 1872, Liturghierul de la 1741, Bucureşti şi Histoire de Hohenzollern (în franceză), editat la Paris, în 1859.
Praful, acarienii, mucegaiul (în unele situaţii), ceara de la lumânări au fost „duşmanii“ care zeci, chiar sute de ani au acţionat distructiv asupra stării de sănătate a sfintelor Cărţi bisericeşti. „Lucrăm după un program de restaurare care are în vedere scoaterea la lumină a celor mai importante exemplare de carte veche, din cele peste 1850 de volume existente în patrimoniu nostru. În acest scop, am reuşit în cursul acestui an să mai formăm încă un specialist pentru sectorul restaurare carte“, ne‑a spus părintele Cosmin Ilie, directorul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii de la Dunărea de Jos ‑ Galaţi.
În anul 2017, cele două doamne‑restaurator ce „moşesc“ exemplarele rare din colecţia Muzeului Eparhial, doamna Paula Gânju şi ucenica sa, Chitic Valerica, au oblojit rănile a cinci cărţi rare, redându‑le frumuseţea de odinioară.
Astfel, după operaţiunea de restaurare, putem zice că ‑ în cel de‑al 335‑lea an de viaţă ‑ Svânta şi Dumnezăiasca Evanghelie de la 1682 este aproape nouă, intervenţia restauratorului Paula Gânju readucându‑o între cărţile de colecţie prezentate în cadrul recentei expoziţii „Atelierele restaurării“, organizată de Muzeul Eparhial din Galaţi.
Svânta şi Dumnezăiasca Evanghelie de la 1682 a fost imprimată la Bucureşti, în româneşte cu litere chirilice, pe „hârtie manuală, cu linii de apă dispuse vertical“. Exemplarul număra 4+175 de foi şi a fost tipărit după „orânduiala greceştii Evanghelii… întru folosul şi înţeleagerea pravoslavnicii rumâneştii Besearece“1.
Traducerea Sfintei Cărţi a fost tălmăcită de fratele domnitorului Șerban Cantacuzino ‑ stolnicul Iordache Cantacuzino ‑ tipograf fiind „smeritul întru ermonaşi Chiriac tiparnicul“. Un deceniu mai târziu, textul acestei Sfinte Cărţi de la 1682 a stat la baza tipăririi de către Sfântul Antim Ivireanul a Evangheliei greco‑române de la Bucureşti din 1693, fireşte, cu corecturile de limbă, de stil, raportate timpului său.
Revenind la Evanghelia din 1682, sub aspectul conţinutului, editorul de sfârşit de veac XVII a îndepărtat vechile Tetraevanghele de „tip“ slav (unde cele patru Evanghelii erau tipărite în ordinea canonică), şi le‑a înlocuit cu pericopele evanghelice, pe care le‑a tipărit în ordinea în care se citesc la slujbă, această rânduială fiind valabilă şi astăzi. Astfel, Evangheliile încep cu Duminica Învierii, trec prin perioada Penticostarului, apoi cea al Octoihului şi a Triodului.
Evanghelia de la 1682, aflată în patrimoniul Muzeului Eparhial din Galaţi, are coperta din piele maro închis şi prezintă pe suprafaţa anterioară (faţă) un medalion (imprimat) oval cu Învierea Domnului, iar în fiecare colţ sunt ştanţaţi cei patru Apostoli. Coperta posterioară (spate) reprezintă în mijloc pe Iisus Hristos Răstignit pe Cuce, iar în cele patru colţuri are motive florale, reprezentând raza soarelui. Fiind foarte deteriorată, această carte a fost dezmembrată, desprăfuită, paginile au fost spălate cu apă şi săpun cu „ph“ neutru. Între operaţiunile de restaurare, la fel de importante, se numără: completarea unor lipsuri (de pagini), inclusiv a paginii de gardă cu hârtie japoneză şi văl, recoaserea blocului de carte şi alte operaţiuni care, în final, au redat frumuseţea acestui exemplar rar, de colecţie.
O altă lucrare restaurată la Muzeul Eparhial din Galaţi este Apostolul din 1704, apărut la Buzău. Lucrarea era o editare a aceleiaşi cărţi tipărită la 1683 de Episcopul Damaschin al Buzăului.
Exemplarul restaurat este scris în româneşte cu litere chirilice, folosindu‑se cerneală neagră şi roşie. Sub aspectul conţinutului, Apostolul are patru părţi: „Legile“, cu Pentateuhul şi cele patru Evanghelii, „istoriile“ (cărţile istorice), „filosofia“ sau cărţile „filosofeşti“ (didactice) şi „proorociile“2 sau „cărţile prooroceşti“.
Între cărţile rare restaurate de doamna Paula se află şi Liturghierul din 1741, imprimat în timpul păstoririi Mitropolitului Neofit Criteanul (1736‑1753)3.
Alte două cărţi restaurate, de această dată, de doamna Chitic Valerica, sunt: volumul „Mărgăritare“ al Sfântului Ioan Gură de Aur, una dintre primele scrieri ale Sfântului Părinte din veacul IV, veacul de aur al creştinismului, tipărită la Bucureşti în anul 1872, precum şi volumul Histoire de Hohenzollern, Paris, 1859, redactat în limba franceză, aflat, temporar, în custodia Muzeului Eparhial.
Prin imprimarea amintitelor cărţi bisericeşti, astăzi sfinte obiecte de muzeu, se făcea un pas important în demersurile păstorilor noştri de introducere a limbii române în slujbele Bisericii dreptmăritoare.
Maria Stanciu
Foto: Arhiva MICSD
-
Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Cultura teologică românească, Scurtă prezentare istorică, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011, p. 116.
-
Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Iaşi, 2006, p. 113.
-
Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Cultura teologică românească, Scurtă prezentare istorică, Editura Basilica, Bucureşti, 2011, p. 157.