Sărbătoarea Sfântului Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a adunat în staţiunea brăileană Lacu Sărat, sute de pelerini dornici de a se ruga şi a primi vindecare de bolile sufleteşti şi trupeşti de la „doctorul fără de arginţi şi sfânt” al lui Dumnezeu. „Cabinetul” Sfântului Pantelimon se află la Mănăstirea cu acelaşi nume, în frumosul parc de la marginea staţiunii.
În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, înconjurat de un numeors sobor de preoţi şi diaconi. Dar bucuria credincioşilor şi a slujitorilor deopotrivă, a fost mai mare, deoarece la sfânta slujbă a participat şi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a adresat un cuvânt duhovnicesc tuturor celor prezenţi, vorbind despre viaţa şi educaţia creştină a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon: „Sfântul Pantelimon este foarte cunoscut ca fiind întru toate milostiv şi era foarte iubit de toată lumea, pentru că atunci când vindeca bolnavii nu cerea niciodată bani. Nu-i vindeca cu ştiinţa medicală, ci doar prin rugăciune adresată Doctorului Cel mai mare, Hristos-Domnul. Nu vindeca bolnavii prin reţete medicale sau prin tratamente, ci numai prin rugăciunile adresate Mântuitorului Iisus Hristos. Era un doctor care a primit darul vindecărilor de la Însuşi Hristos, Vindecătorul sufletelor şi al trupurilor noastre.
Din viaţa Sfântului Pantelimon învăţăm multe adevăruri duhovniceşti pline de înţelesuri şi a explicat că izvorul minunilor lui Hristos este iubirea Sa milostivă. Toţi sfinţii creştini tămăduitori au ca izvor al tămăduirilor pe care le săvârşesc prin lucrarea harului lui Dumnezeu iubirea milostivă.
Sfântul Pantelimon este un om milostiv, un om care suferă cu cei ce suferă şi încearcă să-i ajute, să-i scoată din suferinţă, din pătimire. Din viaţa Sfântului Pantelimon mai învăţăm că în mare măsură el este ceea ce a primit, şi anume credinţa de la mama sa, Eugula, şi de la preotul Ermolae. Viaţa Sfântului este o paradigmă pentru majoritatea tinerilor care primesc credinţa de la părinţi, dar mai ales de la mamă şi apoi de la preotul de parohie. Cei doi părinţi, părinţii după trup şi părintele care botează şi care creşte în credinţă pe fiii duhovniceşti, părintele paroh sau părintele duhovnic, contribuie cel mai mult la formarea tinerilor şi la creşterea lor duhovnicească în credinţă. Prăznuiea Sfântului Mare Mucenic Tămăduitor Pantelimon cheamă pe părinţi să aibă o grijă deosebită pentru creştinarea şi creşterea în credinţă creştină a copiilor şi tinerilor.
Dacă în vremuri de prigoană părinţii după trup şi părinţii Bisericii, slujitori ai sfintelor altare, au avut atâta râvnă, cu atât mai mult trebuie în libertate să contribuim la formarea şi la creşterea copiilor şi tinerilor, în credinţă, pentru că trebuie să avem nădejdea că mulţi dintre ei vor deveni sfinţi, vor deveni slujitori ai Bisericii, vor deveni tămăduitori, vor deveni ajutători ai celor întristaţi şi necăjiţi.”
Cu acest prilej, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit o cruce de binecuvântare şi un liturghier din noua ediţie jubiliară dedicată Sfintei Liturghii pentru biserica mănăstirii, alături de trei volume din colecţia „Studia Basiliana” pentru biblioteca acestui aşezământ.
Pentru bucuria slujirii împreună la hramul mănăstirii, dar şi pentru darurile de suflet împărtăşite obştii de maici şi credincioşilor, ierarhul Dunării de Jos, Preasfinţitul Episcop Casian a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh, spunând: „Filantropia nu se opreşte în curţile bisericilor şi mănăstirilor, aici învăţăm cum să rupem pâinea şi în scara blocului, şi în cartier, şi la sat, şi la oraş. Aceasta învaţă Biserica, să se depăşească şi criza economică prin înmulţirea dragostei şi a filantropiei. Luăm, aşadar, din inimile voastre, iubiţi părinţi slujitori, cin monahal, dregători aici prezenţi şi popor al lui Dumnezeu, şi arătăm bucurie Preafericitului Părinte Patriarh, care lucrează mult pentru Biserică”.
În acest cadru deosebit, maica stareţă Pantelimona Corjos a primit hirotesia întru stravoforă.
Sărbătoarea s-a încheiat cu sfinţirea noului arhondaric al mănăstirii, dar şi cu tradiţionala agapă pregătită de harnicele măicuţe.
(Adrian Portase)