Descendent dintr‑o familie de preoţi, bunicul (pr. Ioan Neaga) şi tatăl (pr. Mihail Mateevici) la rândul său preot, Alexei Mateevici se năştea la 16 martie 1888 în com. Căinări, jud. Tighina. Tatăl său era moldovean din Soroca, iar mama sa Nadejda, fiică de preot, de asemenea moldoveancă, provenea din Căuşeni‑Tighina.
În 1893, familia preotului Mihail Mateevici se mută în Zaim, mai aproape de Căuşeni, unde viitorul preot şi poet Alexei va urma primele clase de şcoală.
În 1897, este înscris la Şcoala Spirituală din Chişinău. Aici se dovedeşte a avea aptitudini extraordinare pentru limbile străine, în special, germană, franceză, rusă şi engleză dar şi latină şi greacă.
În anul 1902, trece în clasele superioare ale Seminarului din Chişinău. Peste patru ani, în 1906, tipăreşte primele sale scrieri în ziarul „Basarabia“. A colaborat şi la revistele, „Luminătorul“ şi „Cuvântul Moldovenesc“.
În anul 1910 termină studiile seminariale, ca şef de promoţie, şi este trimis cu bursă la Academia Teologică din Kiev. Aici s‑a remarcat ca unul din cei mai distinşi studenţi. Publică poezii originale şi traduce din limba rusă. Devine membru fondator al societăţii, „Deşteptarea“. În cadrul întrunirilor din această societate are ocazia să afirme originea latină a românilor din Basarabia.
Absolvind Academia din Kiev, în 1914, se căsătoreşte cu domnişoara Teodosia Borisovna Noviţkaia, ucrainiancă de origine. După hirotonie devine profesor de limbă greacă şi pastorală la Seminarul din Chişinău.
Cariera didactică este scurtă, întrucât Episcopul Platon îi propune să se înroleze ca preot militar în Regimentul 41 infanterie din Chişinău. Începând Primul Război Mondial este trimis împreună cu regimentul său în Galiţia. Deşi putea renunţa la plecarea pe front nu a făcut‑o: ,,Trebuie să cunosc şi cele amare ale vieţii, nu numai pe cele bune, dulci, uşoare şi frumoase“1.
Când România a intrat în război, în vara anului 1916, a cerut să fie detaşat pe frontul românesc pentru a fi mai aproape de fraţii săi români. Astfel, ajunge la Brigada 71 Artilerie din Armata 4 Rusă, care se cantonase pe malul stâng al Siretului în urma stabilizării liniei frontului, la sfârşitul anului 1916, între Nămoloasa şi Oituz. Cât a stat în România a avut ocazia de a‑i cunoaşte pe Nicolae Iorga şi Nichifor Crainic.
Până în vara anului 1917, părintele Mateevici a slujit la multe din bisericile din împrejurimile Tecuciului (Podoleni, Movileni, Furceni, Cosmeşti etc.) şi chiar la bisericile din Tecuci: Sf. Nicolae, Sf. Voievozi Vechi şi Sf. Dumitru.
Cu două luni înaintea morţii sale premature, părintele Alexei Mateevici realizează în zona Mărăşeştiului, greu încercat de lupte, capodopera literaturii române, cea mai frumoasă odă închinată limbii neamului nostru, poezia „Limba noastră“. Poezia va fi citită prima dată la cursurile organizate pentru învăţătorii moldoveni la Chişinău, în 18 iunie 1917.
La scurt timp după reîntoarcerea pe frontul românesc se îmbolnăveşte de tifos şi revine pentru ultima dată la Chişinău, unde trece la cele veşnice în 13 august 1917, fiind înmormântat în grabă, a doua zi, în cimitirul oraşului unde se află şi astăzi.
împreună cu alți preoți militari
Pr. Vasile Ţepordei, primul autor al monografiei părintelui Alexei mărturisea astfel: „Ca preot, avea vocaţie aleasă. Îşi dorea foarte mult să oficieze Sfânta Liturghie. Avea o voce baritonală frumoasă şi impresionantă. Ca preot militar, pe când era în Tecuci, îi îndemna părinteşte pe soldaţii săi: «Nu e suficient să te rogi, trebuie să ştii a te ruga bine, din suflet, cu gând curat!»“2.
Greutăţile misiunii sale de păstor de suflete se văd adesea din scrierile sale de pe frontul românesc: ,,Am fost nevoit să slujesc peste tot: şi în biserici şi în corturi şi în aer liber şi în locuri nepericuloase şi sub focul armelor. Într‑una din bisericile în care am slujit, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (din Movilenii de Sus), după plecarea mea de pe poziţie, un proiectil greu de provenienţă germană a căzut chiar în pristol şi a distrus altarul şi o parte din biserică“. Acest eveniment este confirmat şi de raportul pe care protopopul de Tecuci îl face către Episcopia Romanului, în care se menţionează: ,,Biserica parohială cu hramul Sfinţii Voievozi din parohia Movileni, din acest judeţ, suferind grave stricăciuni din cauza a două bombe de tun aruncate de germani asupra ei în ziua de 8 martie a.c., care au distrus aproape în întregime Sf. Altar al menţionatei biserici cum şi mare parte din mobilier, după cum raportează despre aceasta parohul respectiv […]. După această întâmplare regretabilă, restul mobilierului s‑a pus la adăpost, biserica rămânând expusă, încă, atacurilor inamice, ca şi toate celelalte biserici de pe malul stâng al râului Siret“.
Bucuros de faptul că a reuşit să scape de fiecare dată cu viaţă, el conchide: „Dar Dumnezeu ne‑a ocrotit mereu, pe mine şi pe cei care se roagă Lui […]. Sunt absolut sănătos şi sunt gata să muncesc cât mai am puteri. Acum, cred eu, munca mea în armată, depusă întru folosul Patriei, va căpăta un sens mult mai profund“.
Într‑una din ultimile sale scrisori trimisă acasă mărturiseşte: „M‑am dus să oficiez un serviciu religios într‑o zonă a frontului… Cad obuze în apropierea noastră şi se aud salve de mitraliere… Un aeroplan a aruncat bombe, aflând, ulterior, că din cauza lor au murit câţiva soldaţi şi mai mulţi cai…
Pe timpul unei aprige încleştări de la Mărăşeşti, cu crucea atârnată după gât şi cu Icoana în mână, am binecuvântat şi am îmbărbătat pe luptătorii mei.
M‑am deplasat la un post de prim ajutor, unde am stat de vorbă cu răniţii, i‑am spovedit şi i‑am împărtăşit, urându‑le tuturor sănătate…
Şi pe front, ca şi acasă, viaţa religioasă este aproape aceeaşi. Stăm cu Crucea şi cu Icoana în mâini, facem rugăciuni, îi binecuvântăm pe cei cu care ne‑am înfrăţit întru Credinţă şi în Bunul Dumnezeu, iar atunci când suntem nevoiţi să ne despărţim vremelnic de bunii noştri creştini, le spunem cam aceleaşi cuvinte: „Doamne ajută!… Cu Dumnezeu înainte!… Să ne apere şi să ne ocrotească Sfânta Cruce!“3.
Manifestări religioase şi culturale la împlinirea
a 100 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui Alexei Mateevici
Luând aminte la faptele de dăruire pentru neam şi pentru unitatea de limbă a românilor, precum şi la faptul că părintele Alexei Mateevici s‑a aflat în mijlocul locuitorilor din Movileni în vremea de grea încercare a războiului, anul acesta, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, şi a centenarului luptelor din Primul Război Mondial, Consiliul Local Movileni împreună cu Parohia Movilenii de Sus, Şcoala ,,Alexei Mateevici“ din localitate şi Biblioteca Comunală au organizat o serie de manifestări comemorative.
• Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Dr. Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, s‑a oficiat, în data de 19 august 2017, slujba de pomenire a părintelui Alexei Mateevici la biserica ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Movilenii de Sus în care preotul Alexei Mateevici a slujit în timpul războiului, precum şi a eroilor comunei căzuţi în Primul Război Mondial.
• La Căminul Cultural Movileni, în faţa unui număr mare de enoriaşi şi oameni de cultură din zonă, a fost prezentată hotărârea Consiliului Local prin care preotului militar Alexei Mateevici i‑a fost acordat titlul de Cetăţean de onoare al comunei Movileni, post – mortem, primul astfel de titlu acordat preotului – poet, atât în România cât şi în Basarabia.
• În curtea Şcolii ,,Alexei Mateevici“ din localitate, singura şcoală din ţară care poartă numele marelui preot poet s‑a dezvelit un bust. S‑au depus coroane din partea instituţiilor locale şi a Ambasadorului Republicii Moldova în România, excelenţa sa domnul Mihai Gribincea, prezent la eveniment.
Duminică, 15 octombrie 2017, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Galaţi, s-a desfăşurat un frumos program de cinstire a eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Slujba de pomenire şi evocarea evenimentelor şi a eroilor au avut loc în faţa monumentului eroilor din curtea bisericii, sub care se află înmormântaţi 26 de ofiţeri şi soldaţi. Subsemnatul, pc. pr. Titi Gabor, preoţii bisericii gazdă, un grup de copii de la Asociaţia „Tinerii şi viitorul“ şi Corul Parohiei Lieşti au contribuit la realizarea evenimentului. A fost prezentat volumul „Scrieri de pe frontul românesc“, iar credincioşii au putut vedea o suită de imagini de pe front, prezentate sub forma unor bannere.
Pr. Gheorghe Joghiu, Protoiereu de Tecuci
1. Alexei Mateevici, Scrieri de pe frontul românesc, Editura Grapho Press, Tecuci, 2017, p. 8.
2. Vasile Țepordei, Alexei Mateevici, Editura Pontos, Chişinău, 2016, p. 29.
3. Alexei Mateevici, Scrieri de pe frontul românesc…, p. 62.
Limba noastră
(fragment)
Limba noastră‑i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră‑i foc ce arde
Într‑un neam, ce fără veste
S‑a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră‑i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit‑au țara.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava‑n ceruri,
Să ne spuie‑n hram și‑acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastră‑i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Nu veți plânge‑atunci amarnic,
Că vi‑i limba prea săracă,
Și‑ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.
Răsări‑va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Roagă‑te
Roagă‑te, în fericire,
În nevoie, roagă‑te,
Roagă‑te în pătimire,
În smintire, roagă‑te!
Roagă‑te, obijduit
Şi‑n primejdii, roagă‑te!
Roagă pentru cel iubit,
Pentru duşman, roagă‑te!
Roagă‑te pe când slăbeşti,
Când eşti tare, roagă‑te!
Roagă‑te când plângi, jeleşti,
Când te bucuri, roagă‑te!
Roagă‑te‑n ceas de ispită,
Şi de patimi, roagă‑te!
Roagă‑te, când biruită
În ispită, roagă‑te!
Roagă‑te în ceas de moarte,
De iertare, roagă‑te!
Roagă‑te, atunci te iartă
Cel din ceruri, roagă‑te!