Părintele Lucian Oprea de la Parohia Serdaru, comuna Șendreni, Protopopiatul Galaţi a trecut la Domnul la 24 iulie 2017, la doar 59 de ani de viaţă. A fost slujitorul lui Dumnezeu care a trăit permanent într‑o „lepădare de sine“ pentru a urma Mântuitorului Hristos, ducând în tăcere şi cu nădejde misiunea încredinţată, care a însemnat de două ori „o cruce“: o dată „crucea preoţiei“ şi, a doua oară, „crucea neputinţelor trupeşti“ care l‑au încercat încă din tinereţe.
Preotul Lucian Oprea s‑a născut la 7 octombrie 1958, în comuna Tuluceşti, judeţul Galaţi, din părinţii Ioan şi Maria, tatăl său fiind om binevăzut în comunitate, iar mama sa o femeie credincioasă, absolventă de şcoală pedagogică, preocupată de educaţia celor patru fii pe care i‑a primit de la Dumnezeu. A urmat cursurile primare şi gimnaziale în localitatea natală după care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Arhiepiscopului Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos, a susţinut examenul de admitere la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul“ din Buzău, fiind admis în anul 1975. Devine absolvent al Seminarului Teologic din Buzău în anul 1980. Ulterior urmează cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfânta Filofteia“ din Piteşti, absolvind în 2003.
În anul 1982 a primit darul cel mare al preoţiei, prin mâna vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Epifanie Norocel, pe atunci, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, pe seama parohiei Crăieşti, Protopopiatul Târgu Bujor, judeţul Galaţi, pe care a păstorit‑o până în 1989.
Între realizările sale administrative, pe lângă cele de zidire a bisericii vii, amintim pregătirea sfântului locaş pentru pictură şi chiar realizarea unei părţi din aceasta până la transferul său la parohia Tătarca, Protopopiatul Galaţi, începând cu anul 1989. În anul 2000, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, vine să continuie lucrarea pastorală, misionară şi administrativă a înaintaşului său de la parohia Serdaru, protopopiatul Galaţi, vrednicul de pomenire părintele preot Aurelian Savin.
A suplinit şi la parohia Movileni din acelaşi protopopiat, pe atunci filie, între anii 2000‑2007.
În anul 2003 avea să primească o încercare, fiind diagnosticat cu o boală necruţătoare care s‑a agravat treptat, fapt ce a condus în cele din urmă la mutarea sa la Domnul, în 24 iulie 2017.
În 25 iulie a.c., sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în biserica parohială, locul în care vreme de şaptesprezece ani a slujit cu multă dăruire. În seara premergătoare înmormântării s‑a oficiat „slujba stâlpilor“, la care a participat un sobor de preoţi, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Chiriarhul Dunării de Jos. La încheierea slujbei, Înaltpreasfinţia Sa a evocat personalitatea părintelui Lucian, amintind de lucrarea rodnică de la parohiile pe care le‑a păstorit, dar şi de multele încercări la care a fost supus trupul său firav: „Părintele a fost un slujitor aşezat şi echilibrat, un preot evlavios şi blând, dovedind în cei treizeci şi cinci de ani de slujire la Sfântul Altar multă evlavie, bunătate, răbdare smerită şi tenacitate interioară în purtarea crucii“. În încheierea cuvântului, Înaltpreasfinţia Sa a arătat că „părintele va continua să trăiască în sânul familiei sale, în chip spiritual, prin rugăciune şi faptă bună“, încurajând‑o totodată prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel „că şi dacă trăim şi dacă murim ai Domnului suntem“.
Rămâne în memoria creştinilor săi, a fiilor duhovniceşti, a familiei şi a tuturor celor care l‑am cunoscut ca un slujitor liniştit, râvnitor, jertfelnic şi iubitor de credinţă şi de semeni, care a fost încredinţat pe deplin cât a trăit că toate câte a primit ca încercări din iconomie dumnezeiască nu au fost peste puterile sale.
Pr. Nicolae Dănilă, Parohia Serdaru‑Șendreni