În „Anul cinstirii sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorării Patriarhului Justinian şi al mărturisitorilor Ortodoxiei în timpul comunismului“, tema generală de dezbatere în cadrul dialogurilor duhovniceşti de la Buciumeni, ediţia a XXII‑a, a fost „Tânărul, «icoana» viitorului sau «icoana» mediului virtual“. Pe marginea amintitei tematici s‑au formulat douăzeci şi cinci de ateliere de dezbatere, conduse de preoţi şi profesori de Religie din Arhiepiscopia Dunării de Jos, ocazie cu care tinerii, preoţii şi profesorii au căutat şi au găsit răspunsuri la întrebări, precum: Este internetul un pericol sau, dimpotrivă, un câştig în drumul către formarea morală şi profesională, identitară a tinerilor noştri? Cum poate pelerinajul să îi ajute la zidirea staturii lor cultural‑spirituale în drumul lor spre Dumnezeu? Câţiva dintre tineri ne‑au mărturisit ce bucurii au trăit în urma pelerinajului.
♦ „A fi creştin înseamnă să rămâi necontenit pelerin către Hristos!“: „Pentru mine, pelerinajul de la Buciumeni a fost o provocare, fiind prima mea experienţă de acest gen, care s‑a dovedit a fi un moment de pace şi relaxare. Cât priveşte rugăciunea, prezenţa mea la Sfânta Liturghie, din ziua prăznuirii Sfintei Treimi a fost ca o incursiune pe o insulă de linişte, în oceanul vieţii cotidiene. Am dat slavă lui Dumnezeu, alături de atâţia creştini, între care mulţi tineri. Zona este mirifică, iar peisajul sublim! Liturghia în mijlocul naturii a fost foarte plăcută. Locul îşi merită pe deplin denumirea de «Catedrală cu vitralii foşnitoare». Pentru mine, pelerinajul acesta a fost ca un cantonament spiritual. Am mai făcut un pas către Dumnezeu şi am înţeles că a fi creştin înseamnă să rămâi necontenit pelerin către Hristos. Pelerinajul este precum un «masterat în credinţ㻓 (Paul‑David Vasile, clasa a X‑a, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga“, Brăila).
♦ „Dacă fac bine, pot deveni şi eu un mic şi neînsemnat «apostol al Binelui»“: „Am revenit acasă cu dorinţa şi nădejdea că, raportându‑mă la modelele din Biserică, pot deveni şi eu o persoană mai bună, mai răbdătoare şi cât mai plăcută lui Dumnezeu. Am să le povestesc şi celor din preajma mea frumuseţea pe care am adunat‑o, cu gândul că, astfel, încet-încet aş deveni şi eu un mic apostol al Binelui“ (Cristina Custură, clasa a X‑a, Liceul „P. D. Perpessicius“ ‑ Brăila).
♦ „Ajutându‑i pe alţii, dobândeşti bucurie!“: „Ziua Sfintei Treimi a fost una binecuvântată de Dumnezeu. Am avut şansa să particip înainte cu o zi la activitatea de voluntariat de la Centrul Eparhial, care a fost pentru mine o lecţie practică de artă culinară. Voluntariatul mă mobilizează spre fapta bună, spre celălalt, mă responsabilizează. M‑a învăţat lucrul în echipă şi am înţeles că, ajutându‑i pe alţii, dobândesc mulţumire şi bucurie sufletească. Pelerinajul de la Buciumeni a fost o experienţă de neuitat“ (Andreea Oprea, clasa a XI‑a, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“ ‑ Galaţi).
♦ „Sper să fac lucrurile ca pentru Dumnezeu!“: „Sper ca acest pelerinaj să fie începutul schimbării mele în bine! Să încerc să fac lucrurile ca şi cum le‑aş face pentru Dumnezeu, nu pentru oameni!“ (Denisa Neagu, clasa a X‑a, Colegiul Naţional „Costache Negri“ ‑ Galaţi).
♦ „Am simţit cât este de important să fii în slujba aproapelui“: „Acest pelerinaj a fost pentru mine o experienţă de neuitat, din care am învăţat cât este de important să fii în slujba aproapelui şi să îi faci fericiţi pe cei din jurul tău. Personal, ca voluntar, am învăţat că lucrul în echipă este esenţial pentru toţi. Am avut prilejul să cunosc oameni minunaţi, preoţi dornici să discute cu noi, să ne înveţe ce este mai important în viaţă. În concluzie, pelerinajul de la Buciumeni a fost foarte frumos şi m‑a învăţat că, făcând pe alţii fericiţi, vom fi şi noi bucuroşi şi mulţumiţi sufleteşte“ (Nicoleta Ghiniţa, clasa a XI‑a, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“‑ Galaţi).
♦ „Liniştea Raiului şi răcoarea Duhului Sfânt“: „În codrii Buciumenilor, nu simţi altceva decât o linişte a Raiului, fiindcă locul este de o frumuseţe care‑ţi deschide ochii sufletului spre largul lui Dumnezeu, iar zgomotul se teme să intre… E într‑adevăr o «catedrală cu vitralii foşnitoare», plină de «icoane» luminos pictate. La dezbaterile de după rugăciune, fiecare întrebare, neînţelegere sau nemulţumire încetează. Mirosul… verde multicolor al naturii, combinat cu mireasma rugăciunii ne‑au scos din monotonia oraşului. Și ce bucurie mai mare puteam avea decât să ne unim cu Hristos prin Sfânta Euharistie, în frumosul colţ de rai de la Buciumeni, după o «Liturghie a icoanelor»? Pelerinajul de la Buciumeni îl voi păstra în inima mea ca un loc în care Mângâietorul ‑ Duhul Adevărului ‑ ne cheamă pe toţi să ne ungă cu «Medicamentul Vieţii Veşnice». Și, odată ce am venit să‑L căutăm, nu ne lasă să plecăm nevindecaţi“ (Eduard Murariu, clasa a X‑a Pastorală, Seminarul Teologic „Sf. Andrei“ ‑ Galaţi).
♦ „Temele au fost inspirate“: „Manifestarea din acest an a fost deosebită. După zece ani de pelerinaj, abia acum am ajuns să descopăr adevăratul sentiment al comuniunii. Cert este că temele propuse mi s‑au părut inspirate, de mare actualitate, iar discuţiile chiar mi‑au schimbat viziunea despre libertate şi viaţa virtuală. Dacă regret ceva este faptul că anul acesta nu am reuşit să conving un număr mai mare de colegi şi prieteni să mi se alăture. «Experienţa… Buciumeni» a fost minunată!“ (Maria Ilie, clasa a X‑a, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ – Galaţi).
♦ Icoana este sufletul nostru: „Mi‑a plăcut să fiu voluntar şi am văzut multă bucurie în ochii oamenilor. Cuvintele Înaltpreasfinţitului Părinte mi‑au adus mulţumire şi linişte. Am înţeles că icoana nu este doar o bucată de lemn, ci icoana reprezintă, de fapt, sufletul nostru. Cu cât este mai curat şi mai deschis, cu atât străluceşte mai mult. De aceea, trebuie să nu ne expunem unor pericole în mediul virtual, ci să participăm la astfel de activităţi educative“ (Diana Antohi, clasa a XI‑a, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“ ‑ Galaţi).
♦ „Cu rugăciunea am uitat de gândurile rele“: „Mănăstirea Buciumeni este un loc super‑frumos, iar în acest an am trăit momente foarte utile şi plăcute. Am fost bucuroşi să ne aflăm în faţa unei mulţimi şi să participăm la Sfânta Liturghie, care pe mine m‑a făcut să uit de gândurile rele şi să am o zi minunată. Colectivul minunat din care am făcut parte, ca voluntar, a contribuit la amintirea de neuitat“ (Cosmina Diana Luca, clasa a XI‑a, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“‑ Galaţi).
♦ „Tinerii au tendinţa să rămână mult timp în mediul virtual“: „Anul acesta am făcut parte din grupul de organizare a tinerilor din judeţul Brăila, alături de părintele inspector de Religie şi de ceilalţi colegi. Premergător pelerinajului, am dezbătut temele de la atelierele de lucru, am pregătit şi ghidat colegii participanţi, iar după rugăciune ne‑am asigurat că fiecare este parte a agapei frăţeşti. Din nefericire, astăzi se pune mare accent pe viaţa virtuală, tinerii au tendinţa să se transpună foarte mult în mediul virtual şi uită să privească o grădină cu flori, un pom plin cu roade, să asculte un clipocit de apă… Să se bucure de frumuseţile pe care ni le‑a lăsat Dumnezeu. Afundarea în mediul ireal al internetului ne face să pierdem timp, sănătate, viaţa în armonie, legătura cu semenii, care este mult mai adevărată faţă către faţă decât cea în mediul virtual. Tânărul de astăzi nu trebuie să uite de comuniunea cu Dumnezeu, să nu uite de Biserică şi de starea de a fi creştin, un mare dar de la Dumnezeu“ (Mihaela Florea, Colegiul Naţional „Gh. M. Murgoci ‑ Brăila).
♦ Biserica este „un spital duhovnicesc“: „Am mai venit la Buciumeni când eram mic, dar nu am fost implicat în dialogurile duhovniceşti, care au fost foarte interesante. M‑am convins, încă o dată, cât de mult ne ajută Biserica pentru a ne linişti sufletul. Biserica este un «spital duhovnicesc», aşa cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Discuţiile ne‑au arătat, încă o dată, că putem colabora foarte frumos, chiar dacă nu suntem conectaţi la internet. Că în dialog şi comuniune cu alţi colegi ne putem vedea locul nostru în clasa sau comunitatea din care facem parte. În plus, stând agăţaţi de internet, pierdem frumuseţea persoanei, bucuria unei priviri, a unui cuvânt cald, duios sau ferm. Când eşti faţă în faţă cu o persoană simţi emoţia, vezi lumina sau dimpotrivă opacitatea privirii, duplicitatea sau limpezimea acelei persoane… Acestea sunt pierderi pe care internetul ni le fură sistematic, clipă de clipă, zi de zi, ani după ani. Personal, încurajez aceste activităţi pentru că ele ne formează pentru viaţă. Cred că ar trebui să fie mai dese, pe clase, pe şcoală, pe eparhie…“ (Anton Bangaci, clasa a X‑a, C.T.A.T. „Dumitru Moţoc“ ‑ Galaţi).
♦ „Am avut ce învăţa!“: „Pelerinajul din acest an mi‑a îngăduit să descopăr oameni noi. Cu ocazia dialogurilor am ascultat experienţele unor adulţi şi pot spune că am avut ce învăţa. Aş dori să mă număr printre participanţii din anii următori“ (Andra Gârlescu, clasa a X‑a, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ ‑ Galaţi).
♦ „Folosesc internetul şi aparatele electronice foarte des, dar încerc pe cât pot să nu neglijez latura mea sufletească. Încerc să merg la Sfânta Liturghie, să parcurg Sfintele Taine ale Spovedaniei şi ale Împărtăşaniei. Cum devenim, însă, şi noi icoane? Doar prin rugăciune şi fapte bune, doar atunci devenim icoane ale lui Dumnezeu pe „pământ“! (Alexandra Mihai, Colegiul Naţional „Ana Aslan“ ‑ Brăila).
♦ Mănăstirea, „locul de regăsire cu Dumnezeu după mult timp în care mi‑au lipsit credinţa şi liniştea“: „Pelerinajul de la Buciumeni a fost un loc de regăsire cu Dumnezeu după mult timp în care mi‑au lipsit credinţa şi liniştea. Am avut parte de linişte interioară de care aveam atâta nevoie“ (Mioara Cristea, clasa a XI‑a, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“‑ Galaţi).
♦ „Am ieşit din rutina zilnică“: „În acest an, cea mai mare bucurie a noastră, a celor câţiva seminarişti voluntari, a fost aceea de a ajuta la organizarea sărbătorii tinerilor de la Buciumeni. Slujbele la care am participat, alături de soborul mănăstirii, activităţile gospodăreşti la care am pus umărul şi pregustarea frumuseţilor raiului din acel loc binecuvântat de Dumnezeu au reprezentat pentru noi ieşirea din rutina zilnică, atât de nesănătoasă, care, din păcate, ne cuprinde pe foarte mulţi dintre tinerii de astăzi. Zilele petrecute la Buciumeni au fost o adevărată desprindere de grijile şi supărările pe care ni le pricinuim singuri adesea, fără motiv.“ (Blîndu Vlad, clasa a XI‑a Pastorală, Seminarul Teologic „Sf. Andrei“ – Galaţi).
♦ „Să menţinem legătura cu Dumnezeu!“: „Am înţeles, în cadrul convorbirilor cu părinţii, că trebuie să menţinem legătura cu Dumnezeu prin rugăciune şi prin fapta bună pentru aproapele. Numai aşa putem să dăm dovadă că suntem creştini şi ne mărturisim credinţa!“ (Maria Cristina Cabăţ, clasa a VII‑a, Școala Gimnazială „Fănuş Neagu“ ‑ Brăila).