După dezbaterile pe ateliere, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Casian s‑au desfăşurat concluziile Dialogurilor duhovniceşti la cea de‑a XXII‑a ediţie a manifestării tinereţii de la Buciumeni. Între pelerini şi doamna prof. dr. Ioana Feodorov, fiica academicianului Virgil Cândea, însoţită de soţul dânsei.
Participanţii au concluzionat:
♦ „Sunt elev la Colegiul Naţional «Mihail Kogălniceanu» şi mărturisesc că este minunat să faci parte dintr‑un asemenea colectiv de tineri cu credinţă în Dumnezeu şi ataşament faţă de părinţi duhovniceşti care ne învaţă dragostea creştină şi fapta bună. Ar trebui ca astfel de întâlniri să fie mai dese, aici sau în alte locuri la fel de frumoase şi sfinţitoare. Iar ca să devenim mai apropiaţi, recomand să ne iubim unii pe alţii“ (Petru, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu“ ‑ Galaţi).
♦ „Mi‑a plăcut puterea de convingere cu care toţi, într‑un glas, am rostit «Crezul» şi Rugăciunea Domnească «Tatăl nostru»! Cred că numai în unitate devenim puternici şi numai aşa vom încerca şi vom reuşi să‑i iubim pe cei care sunt diferiţi de noi!“ (prof. Stela Todie, Colegiul Naţional „N. Iorga“ ‑ Brăila).
♦ „Mă bucur să fiu astăzi printre voi, oameni minunaţi, preoţi foarte deschişi care ne‑au răspuns la multe şi delicate întrebări. Îi mulţumesc mult lui Dumnezeu şi vă mulţumim Înaltpreasfinţite Părinte, că aveţi grijă de noi şi permanent vă rugaţi pentru noi. Mulţumim părinţilor de aici şi de acasă!“ (Alina Mihăilă, clasa a XII‑a, Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu“ ‑ Brăila).
♦ „A fost o experienţă frumoasă şi faptul că aţi liturghisit în mijlocul naturii, în această splendidă «Catedrală cu vitralii foşnitoare» cu un sobor atât de frumos şi sfinţitor ne‑a ajutat să ne adunăm gândurile, să ne luminăm şi să pornim mai departe în noul drum care ne aşteaptă“ (Teodora Adelina Fătu, Colegiul Naţional „Gh. Munteanu Murgoci“ ‑ Brăila).
♦ „Prin viaţa creştină înţelegem o unire între două extreme: «omul’» şi ,«Dumnezeu»’. Aşa cum zice Arhimandritul Sofronie ‑ «Nu putem dobândi în noi chipul lui Hristos, decât dacă suntem cu adevărat uniţi, precum Hristos o cerea ucenicilor Săi: iubiţi‑vă unul pe altul, ca să cunoască lumea că sunteţi ai lui Hristos!». Pelerinajul este un pas către mântuire, o călătorie a celor ce vor să înţeleagă şi să cunoască credinţa adevărată, pentru a intensifica starea de rugăciune şi de simţire. O imagine vie, proaspătă ce are puterea de a realiza o comuniune spirituală între Dumnezeu şi om.
A XXII‑a ediţie de anul acesta a pelerinajului, din 5 iunie 2017, a avut ca temă principală «Imagine virtuală sau «elev‑icoană vie» a vieţii»? Prin această temă s-a dorit să se transmită faptul că internetul reprezintă o barieră între lumea virtuală şi cea creştină. În virtual, tânărul se lasă purtat de potopul de informaţii viclene în loc să se îndrepte către calea cea dreaptă a credinţei.
Adolescenţii, în special, au nevoie de îndrumare şi sfătuire despre orice aspect neînţeles din viaţa reală, având ca scop final întâlnirea cu Dumnezeu. Tinerii de anul acesta au fost împărţiţi pe ateliere după propria lor dorinţă, la fiecare atelier aflându‑se un preot şi un cadru didactic ce au avut rolul de a‑i îndruma şi de a le explica, în principal, tema propusă.
Cadrul dezbaterilor a fost unul propice înţelegerii vieţii concrete, nu numai prin discuţiile purtate în cadrul atelierelor, ci şi prin participarea la Sfânta Liturghie, unde vocile tinerilor, ale adulţilor si ale preoţilor ‑ care au format o adevărată familie creştină ‑ au răsunat divin şi armonios în corespondenţă cu foşnetul copacilor.
O lume a incertitudinii şi a neînţelegerii s‑a preschimbat în acest pelerinaj într‑o icoană imensă alcătuită din mici icoane, pentru că omul simplu nu cunoaşte nimic mai măreţ decât chemarea de creştin. În acest cadru sfânt, oamenii s‑au strâns la un loc şi i‑au trimis lui Dumnezeu un mesaj prin rugăciune, dat de dorinţa de a zidi în ei credinţa.
Prin adunarea inimilor, printr‑o strângere puternică de mâini şi o înălţare a vocilor către înaltul cerului, prin relaţia de frăţie dintre noi, oameni simpli şi neînţeleşi în acelaşi timp, în relaţie cu natura binecuvântată şi mereu tânără, vedem de fapt ce nu am mai văzut până acum şi anume o mică şansă de perfecţiune în relaţia «om» cu «Dumnezeu».
În concluzie, acest an a pictat în inimile noastre o imagine deosebit de frumoasă a unei cete de tineri uniţi prin Har, Adevăr, Dragoste şi Credinţă“ (Roxana Mariana Presură, clasa a XI‑a E, Liceul Teoretic „Emil Racoviţă“‑ Galaţi).
Rugăciunea, „vesta antiglonţ“ a creştinului
La final, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a făcut o comparaţie între timpul „enorm“ pe care îl pierdem pe internet şi timpul infim pe care îl alocăm rugăciunii. Adeseori, noi, oamenii, preferăm să pierdem timp preţios navigând în derivă pe internet, în loc să aprindem o candelă, să ne rugăm la o icoană sau să ieşim pe faleză sau într‑un parc să facem puţină mişcare, ca „să alungăm gândurile vrăjmaşe din mintea şi inima noastră şi să zicem un «Doamne, slavă Ție!» sau «Tatăl nostru». Și un suspin în faţa lui Dumnezeu este o rugăciune pentru eternitate! Să ştii că nu eşti singur, să ştii că şi atunci când toţi sunt împotriva ta ai un aliat de nădejde şi Acesta este Hristos…
Este o durere că voi aveţi frică de poruncile Bisericii; poruncile Bisericii sunt «vesta antiglonţ», pentru ca nimeni să nu străpungă sufletul creştinului. Poate că uneori suntem grijulii, deoarece ştiu că unii dintre dumneavoastră sunt şi victime ale problemelor vieţii. Și cel care nu e raţional în rugăciune se rătăceşte, fiindcă nu mai are controlul asupra sa. Tot ce se face nefiresc, dăunează sănătăţii noastre şi internetul este unul dintre duşmanii noştri; el a făcut victime mortale! Și habotnicia şi fanatismul au victime. Vă dau singura cheie posibilă, de la Sfântul Voievod Neagoe Basarab, care ne‑a lăsat cea mai frumoasă mănăstire, cea de la Curtea de Argeş şi care şi‑a format fiul să devină voievod, şcolindu‑l la Mănăstirea Bistriţa, unde a învăţat de la părinţii Bisericii. Sfaturile lui sunt adunate în cartea «Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie», iar între multele sfaturi este şi acesta: «Multă lume moare din cauza vinului. Nu vinul este vinovat, ci cantitatea vinului. De aceea, tu, fiule, când ridici paharul şi pocalul să te gândeşti bine. Să nu biruiască vinul pre minte!». Să nu ia vinul locul minţii. Românul zice să nu‑ţi bei minţile şi să biruiască mintea pe vin!
Aşa este şi cu internetul… Când simţi că eşti puţin nervos, când eşti obosit, opreşte-l! Închide‑l! Toată aparatura are, adeseori, o putere excesivă asupra noastră, dar are şi o telecomandă. Folosiţi această telecomandă, fiţi puternici, fiţi tari!“.
Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a explicat că nu trebuie să percepem rugăciunea ca pe un refugiu la vremuri de necaz: „Dacă voi credeţi aceasta înseamnă că mâncarea e necesară numai atunci când îţi este foame. Ceea ce este apa pentru creier şi mâncarea pentru stomac, este rugăciunea pâinea pentru suflet, este lumina pentru minte. Rugăciunea face din noi, oamenii luminoşi! Rugăciunea neutralizează puzderia de gânduri. Rugăciunea de seară este sacul răsturnat al tuturor gândurilor. Când nu te poţi odihni, zi următoarea rugăciune: «Doamne, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să‑mi ajuţi mie, grăbeşte‑te!».
Și, indiferent de problemele care vă frământă observaţi că totul în jur e lumină, că nu e întuneric, că totul e bine. Și aşa ne învaţă şi Sfântul Varsanufie: «Rugăciunile calmează ‹nervii› sufletului. Călugării unesc rugăciunea pentru calmarea ‹nervilor› sufletului şi creierului cu metania şi astfel pun în relaţie ‹sângele› biologic cu cel spiritual». Fireşte, putem prelungi rugăciunea şi pe internet. Am admira o mie de tineri care la aceeaşi oră zic: «Mulţumesc, Ție, Doamne!». Şi aceasta ar fi suficient“.
Concluzia dezbaterii din cadrul Dialogurilor duhovniceşti, ediţia a XXII‑a a fost aceea că nu trebuie să renunţăm la internet, dar nici să abuzăm de el şi să‑l transformăm într‑un idol. Să‑l folosim cu discernământ, doar atunci când ne trebuie şi niciodată în detrimentul bibliotecii aau al vieţii reale!
Cât despre nevoia noastră de icoană? „Internetul leagă oamenii între ei şi ne ajută să putem comunica pe orizontală. Icoana însă ne ajută să comunicăm pe verticală, cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii Săi!“.
Chiriarhul Dunării de Jos a anunţat că tematica pelerinajului din anul 2018 se va referi la Centenarul Unităţii Naţionale, iar programul va evidenţia modul cum trăim, învăţăm şi punem în evidenţă valorile din „dulcea Românie“. „Noi nu cutezăm niciodată a recunoaşte că românul şi România sunt altfel decât «icoane» ale frumuseţii. Să încercăm a arăta România frumoasă din sufletele noastre. La anul am dori să fie o expoziţie imensă de desen, pe toată incinta aceasta care să se ilustreze viziunea tinerilor despre România frumoasă“.
A consemnat Maria Stanciu