Anul mărturisitorilor lui Hristos deschide perspectiva unei înţelegeri înalte a nebănuitelor dimensiuni ale vieţii în Hristos, pe care unii dintre înaintaşii noştri, creştini dreptmăritori din secolele iconoclaste, dar şi din a doua jumătate a secolului trecut şi‑au asumat‑o până la jertfa supremă.
În cadrul programului eparhial al conferinţelor preoţeşti semestriale, cu binecuvântarea, prin implicarea directă şi în prezenţa Chiriarhului Dunării de Jos, în Protoieria Însurăţei, respectivul eveniment s‑a derulat în parohiile Titcov şi Frecăţei din Insula Mare a Brăilei, în ziua de 22 iunie a.c.
Într‑un cadru natural cu totul deosebit, sufletele slujitorilor sfinţiţi şi ale credincioşilor rugători au fost atinse printr‑o abordare proaspătă a celor două teme majore ale anului 2017 – venerarea icoanei şi cinstirea mărturisitorilor lui Hristos, îmbinate prin semnificaţiile lor spirituale multiple.
Programul Conferinţei preoţeşti de la nivelul Protoierei Însurăţei, desfăşurat în cea mai misionară zonă din cuprinsul eparhiei – Insula Mare a Brăilei ‑ a îmbinat cele două teme, astfel:
Icoana Maicii Domnului ‑ Prodromiţa,
„mângâierea celor robiţi“, oaspe al mărturisitorilor din Insula Mare
Pe teritoriul Arhiepiscopiei Dunării de Jos se află trei copii după vestita icoană „Prodromiţa“ a Maicii Domnului, al cărei original este adăpostit de Schitul „Prodromul“ din cadrul Aşezământului Românesc de la Sfântul Munte Athos. Una dintre ele este cea de la parohia Slobozia Conachi. Datează de la finele secolului al XIX‑lea, iar inscripţia de pe oglinda ei mărturiseşte: „Această icoană făcătoare de minuni, zugrăvită în Sfântul Munte Athos, mănăstirea românească Prodrom, este comandată de domnul N. Gh. Vicol şi soţia sa Elena din Galaţi. 1893“.
Cu binecuvântarea Chiriarhului nostru, acest odor a fost purtat în procesiune, dintre dealurile Covurluiului, până în mijlocul bătrânului Danubius, în parohiile insulare Titcov şi Frecăţei, mângâind sufletele creştinilor din acea zonă. Astfel şesul Insulei a căpătat înălţime duhovnicească de necuprins, devenind un real pisc de trăire, un alt „munte al Maicii Domnului“, cu rădăcinile pe talweg‑ul Dunării şi cu fruntea dincolo de văzduh, odihnind pentru o zi icoana „Celei mai înalte decât cerurile“.
Mulţi creştini, îndeosebi copii au venit să cinstească Icoana. Istoria locurilor a înregistrat astfel, pentru prima dată, un pelerinaj cu o icoană făcătoare de minuni, în Insula Mare! Bucurie de necuprins şi atmosferă de înaltă vibraţie a credinţei! Trăirea duhovnicească şi emoţiile tuturor celor ce au sărutat Sfânta Icoană au creat cadrul propice programului liturgic – sfinţitor şi misionar – evocator ce a urmat.
Un tărâm al dreptei‑credinţe
La o privire superficială, ostrovul Insulei Mari adăposteşte un ecosistem încă natural pe alocuri şi dă, în aparenţă, doar o uriaşă bogăţie de grâne… Dar adâncind ochii înţelegerii în istoria şi viaţa creştinilor de aici, aflăm că nu numai atât!
Aici, printre bălţi şi smârcuri, printre branişti şi pădurici de sălcii, sub văzduhul aromat de briza Dunării afli o comoară de credinţă, de omenie, de ospitalitate creştină, la locuitorii din satele risipite perimetral, spre fluviu. Spre pildă, în vechime, creştinii nu aveau „casă pentru Împărat“ aici. Dar îşi botezau pruncii, îşi cununau tinerii şi îşi prohodeau morţii, dincolo, peste ape, trecând cu barca (vara) şi cu sania (iarna) şi dând o probă a credinţei de foc, pe care oameni din puţine locuri ale lumii ar mai trece‑o!
Văzând această zonă fără preot şi fără locaşuri de închinăciune, în cadrul unui program eparhial sistematic, din 1990 şi până astăzi, ÎPS Arhiepiscop Casian, a coordonat construirea, în Insulă, a 6 noi biserici – la Titcov („Sf. Ioan Botezătorul“ şi „Duminica Tuturor Sfinţilor“), Frecăţei („Sf. Nicolae“ şi „Sf. Ilie“), Agaua („Sf. Gheorghe“ şi „Sf. 40 de Mucenici“), Raţa („Înălţarea Sfintei Cruci“), Strâmba‑Măgureni („Naşterea Maicii Domnului“ şi „Sf. Vasile cel Mare“), Ţăcău („Sfântul Ioan Botezătorul“ şi „Naşterea Maicii Domnului“) şi repararea „a fundamentis“ a celor două, de la Măraşu („Sf. Împăraţi“) şi Băndoiu („Sfinţii Împăraţi“), care existau acolo dinainte de 1989.
Toate cele 8 locaşuri sfinte din Insula Mare sunt acum într‑o stare bună, sunt înzestrate cu odoare şi cărţi liturgice de bună calitate şi, cel mai important, sunt mereu cercetate de credincioşii din acele sate, pe care Dumnezeu nu
i‑a uitat, ci îi ţine aproape de inima Sa!
Icoane şi pelerini
În chip special, pentru bisericile din Titcov şi Frecăţei s‑au înălţat catapetesme şi s-au zugrăvit icoane noi, bizantine, de mare frumuseţe, care aşteptau mirul sfinţitor. „Prodromiţa“ le‑a hărăzit ceasul de har, cu rugăciunile şi prin mâna Înaltpreasfinţitului Casian, în ziua de 22 iunie, în „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti“!
Am văzut, cu mulţi martori de faţă, un dialog viu, real, între icoana făcătoare de minuni – „Prodromiţa“ şi noile icoane, pe care pimenarhul nostru le‑a sfinţit, invocând de la Dumnezeu, peste ele, „darul facerii de minuni“ pentru toţi creştinii care „înaintea lor se vor închina Domnului Hristos, vor preacinsti pe Născătoarea de Dumnezeu şi vor cinsti pe toţi sfinţii zugrăviţi“. Un dialog al minunii făptuite cu cel al minunii „în potenţă“; dialogul suferinţei alinate cu al necazului care va afla, cu certitudine, mângâiere; dialogul speranţei împlinite cu al aşteptării pline de nădejdea primirii milei Domnului!
La finalul slujbei de sfinţire a icoanelor şi catapetesmei de la Titcov, ÎPS Arhiepiscop Casian se adresa preoţilor şi credincioşilor: „Este un sfânt pelerinaj… mergem spre un loc smerit, dar plin de demnitate, spre un loc al suferinţei celor ce şi‑au dat viaţa pentru credinţă şi pentru neam. Acest pelerinaj ne arată că în trecut lumea s‑a îndepărtat de Dumnezeu şi, uitând de Domnul, oamenii au săvârşit crime şi fărădelegi!
Am venit ca pelerini însoţind‑o pe Maica Domnului, prin această icoană făcută la 1893 în Sfânta Mănăstire românească a Athosului. Priviţi acest chip blând şi frumos al „Maicii Domnului ‑ «Prodromiţa»“, al cărui original se află la Schitul Prodromu şi care a fost zugrăvită de Dumnezeu în chip minunat la Iaşi, la jumătatea sec. XIX, cinstită după cuviinţă la 12 iulie a fiecărui an. Aceasta este una din primele copii ale icoanei Prodromiţa, care străjuieşte în mijlocul câmpiei Covurluiului, în biserica de la Slobozia Conachi şi am dorit din toată inima ca această sfântă icoană să treacă Dunărea. De fapt, Maica Domnului a dorit să vină în pelerinaj ca să mai vadă ce facem, cum suntem, deoarece este «Maica lacrimilor şi bucuria celor necăjiţi».
Al doilea motiv pentru care am venit aici este sfinţirea icoanelor din bisericile de la Titcov şi Piatra Frecăţei, unde este, cum se şi vede, o minunată lucrare, începută în anii ’90, în condiţii foarte grele“.
O „Golgotă“ autentică în Insulă
Sub inspirata şi justa alegere a Preafericitului Părinte Daniel, asumată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de a declara 2017 – drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, Arhiepiscopia Dunării de Jos a organizat, tot în ziua de joi, 22 iunie a.c., acest pelerinaj la locurile de suferinţă şi de sacrificiu ale celor ce au fost închişi şi oprimaţi în lagărele de muncă forţată din Insula Mare a Brăilei (Salcia, Ostrov, Grădina, Lunca, Stoieneşti, Strâmba Veche, Saivane), în anii ’50 şi ’60 ai secolului trecut.
În pregătirea acestui moment comemorativ, la iniţiativa şi prin implicarea personală a Ierarhului Dunării de Jos, Eparhia a rânduit aşezarea la Piatra Frecăţei a unei frumoase Troiţe, care să amintească trecătorilor despre deţinuţii ce au fost aruncaţi în groapa comună, fără rugăciune şi fără cruce. Aceasta va aminti celor de azi şi de mâine despre sacrificiul preoţilor, intelectualilor şi ţăranilor, tineri şi mai puţin tineri, care nu au avut altă vină decât faptul că au apărat cu demnitate şi au mărturisit fără rezerve, uneori chiar cu preţul vieţii, credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de neamul lor.
Cele două sfinte locaşuri de la Titcov şi Frecăţei au devenit cu această ocazie şi „biserici‑memorial“, în care numele celor ce au fost chinuiţi şi oprimaţi în coloniile de muncă vor fi permanent pomenite, spre evlavioasă amintire şi spre aşezarea lor împreună cu cei ce au bineplăcut din veac lui Dumnezeu!
Pe urme sfinţite de mărturisitori autentici
Participanţii la acest pelerinaj al recunoştinţei, preoţii slujitori din protopopiatul Însurăţei şi de la Centrul Eparhial, dar şi credincioşii din zonă au fost profund impresionaţi de mărturiile aduse de către unul dintre supravieţuitorii „iadului“ de la Salcia, dl. Octav Bjoza, Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. Domnia sa a vorbit şi în cele două biserici, dar şi la groapa comună de la Piatra Frecăţei, despre calvarul îndurat de „beneficiarii“ regimului absolut inuman din coloniile de muncă din Insula Mare a Brăilei. Adresându‑se copiilor, tinerilor şi bătrânilor, domnia sa a subliniat că această experienţă nefericită i‑a înnobilat sufleteşte pe cei ce au trăit‑o: „Pe aceste pământuri, în urmă cu aproape 60 de ani s‑au produs nişte orori inimaginabile. Aproape tot ceea ce a avut acest popor mai sfânt, mai demn, mai bine pregătit profesional a trebuit să dispară, fiind judecaţi de aşa‑zisele «tribunale ale poporului», constituite din pleava societăţii… Mulţi dintre noi au fost condamnaţi la moarte, dar cea mai mare parte am fost trimişi în temniţe şi lagăre de muncă, care erau locuri de exterminare prin înfometare, prin munci silnice, prin bătăi, prin torturi şi prin lipsirea de minimele condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Noi am făcut digurile pe care le vedeţi astăzi în Insula Mare a Brăilei, atât la exterior, cât şi la interior – aproape 300 de km! La fel şi canalele, tot de noi au fost săpate… Am lăsat aici pentru totdeauna tinereţea, sănătatea, libertatea şi, cei mai mulţi, agoniseala care ne‑a fost confiscată. Au trecut 57 de ani de când am părăsit aceste locuri…! Desigur că venirea mea aici, la invitaţia ÎPS Părinte Casian se datorează iubirii, respectului şi plăcutei amintiri pe care le‑o port acelora care şi‑au jertfit viaţa pentru un ideal care, se vede treaba, pe atunci nu‑şi găsea locul pe aceste meleaguri. Nu am reuşit să împiedicăm venirea comunismului, dar cu certitudine am reuşit să demonstrăm lumii întregi că în această ţară au fost oameni care au ştiut să lupte pentru salvarea demnităţii poporului, pentru credinţă şi neam, cărora nici măcar jertfa supremă nu li s‑a părut prea mult!“.
Pomenirea celor peste 6000 de mărturisitori, din gropile comune
Un moment aparte în cadrul acestui eveniment l‑a constituit oficierea slujbelor de pomenire, săvârşite mai întâi după Sfânta Liturghie, în bisericile de la Titcov şi Frecăţei, apoi la locul de pe malul Dunării, în dreptul localităţii Salcia şi în cimitirul de la Agaua, pe locurile unde odinioară două imense gropi comune se „hrăneau“ cu trupurile celor „îngropaţi fără cruce, fără nume, fără preot şi fără lumânare – martirii anticomunişti“, exterminaţi în lagărele de acolo.
La aceste emoţionante pomeniri au participat preoţimea din protopopiat, dl preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, oficialităţi locale, precum şi numeroşi credincioşi şi copii îmbrăcaţi în costume naţionale. Cu lumânări aprinse în mâini şi cu ochii în lacrimi, toţi cei prezenţi s‑au rugat pentru cei ale căror suferinţe s‑au înscris în lungul şir al mărturisitorilor de credinţă şi de neam, arătându‑ne că, numai prin slujirea adevărului şi dreptăţii, chiar până la jertfa supremă, împlinim cum se cuvine lucrarea încredinţată în această lume de către Dumnezeu.
După citirea rugăciunilor de dezlegare, ÎPS Părinte Arhiepiscop a adresat un cuvânt de învăţătură în cadrul căruia a arătat înalta motivaţie pentru care a pornit în acest periplu duhovnicesc, într‑una din cele mai izolate zone ale Eparhiei, după cum Mântuitorul Iisus Hristos, odinioară, a ales naşterea Sa în smerita peşteră din Betleem, în pelerinajul Său către umanitatea căzută: „Destule au fost chinurile de care am auzit, nu din cărţi. V‑aş ruga pe cei mai în vârstă, scrieţi pe o foaie de hârtie ce aţi văzut atunci: cum erau deţinuţii, cum se comportau gardienii faţă de ei, pentru că venind de la bac şi până aici am aflat numai mărturii cutremurătoare. …Aici e Golgota şi Unul singur cunoaşte această durere, Domnul nostru Iisus Hristos. El pe cruce a zis „Iartă‑i, Doamne, că nu ştiu ce fac!“.
Cel de‑al doilea moment de rugăciune l‑a constituit sfinţirea Crucii – memorial de la groapa comună din apropierea localităţii Piatra Frecăţei, ridicată la iniţiativa şi cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop. Mulţimea de preoţi şi credincioşi a îngenuncheat cu recunoştinţă, purtând în mâini lumânări, iar copiii icoane ale Învierii Domnului, momentul de maximă trăire fiind acela în care au fost pomeniţi nominal toţi cei care au pătimit şi şi‑au dat viaţa în cadrul coloniei de muncă, ca adevăraţi mucenici şi mărturisitori ai neamului. Acolo s‑a organizat şi o expoziţie de lucrări în peniţă sau grafit cu chipurile unora dintre cei mai cunoscuţi mărturisitori ai neamului, „icoane“ ale biruinţei şi demnităţii poporului român.
La final, prin grija Centrului Eparhial, potrivit rânduielilor noastre strămoşeşti, a fost oferită o agapă în memoria şi spre pomenirea celor ce au suferit în aceste locuri şi au trecut la Domnul, numărul celor care au participat fiind de aproximativ 230 de persoane.
Cinstirea acestor mărturisitori nu s‑a încheiat. Prin co‑implicarea Eparhiei şi a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, ei vor fi pomeniţi, la bisericile din Insulă şi din întreaga zonă, la toate soroacele. De asemenea, preoţii misionari din Insulă şi din toată Protoieria Însurăţei, în cadrul unor parteneriate liturgice, misionare şi educaţionale vor organiza continuu momente de cinstire a celor care odihnesc în pământul Insulei Mari.
Au consemnat
Lucian Petroaia, pr. Gelu Aron şi pr. Ionel Rotaru
Preluare din „Ziarul Lumina“, nr. 3734/26 iunie 2017, p. 7.