Părintele Gheorghe Tudorache
Părintele Gheorghe s‑a născut în anul 1907 în judeţul Covurlui, însă la început a activat ca preot în Basarabia, judeţul Lăpuşna, parohia Grozeşti. A fost căsătorit cu Xenia, însă în anul 1940 a fost arestat, condamnat şi deportat de către bolşevici la muncă în minele de plumb din Siberia unde a îndurat multe chinuri şi fărădelegi, în cele din urmă reuşind să scape cu viaţă.
Anul 1940 este unul plin de tristeţe în istoria Basarabiei deoarece statisticile arată că în această perioadă peste un milion de basarabeni au luat drumul refugiului, iar alt milion au fost arestaţi, deportaţi, schingiuiţi şi omorâţi de bolşevici. Părintele Tudorache a fost deportat în Siberia, a stat în lagărul de la Vorcula şi apoi forţat să lucreze la minele de plumb, după care a avut domiciliu forţat în Krasnoiarski Krai. După ce i‑a expirat pedeapsa, mama părintelui a cerut repatrierea fiului ei şi aşa, cu mari eforturi a reuşit să îl aducă în România, unde a slujit ca preot până la moarte în Eparhia Dunării de Jos, la parohia Bălăbăneşti unde este şi înmormântat.
A trecut la Domnul în anul 1975 nemaiputând rezista datorită problemelor de sănătate survenite din anii în care a fost deportat. Este înhumat în cimitirul din curtea bisericii parohiale „Sfinţii Voievozi“ din Bălăbăneşti.
În ceea ce privesc mărturiile creştinilor despre vrednicul de amintire, părintele Tudorache, acestea sunt numeroase şi pline de compasiune, respect dar şi de un uşor regret că părintele nu mai este cu ei să le facă acele frumoase slujbe cum făcea el.
Astfel, pe când părintele era în primul an de preoţie, într‑o noapte geroasă a unei ierni cumplite iată că la uşa casei parohiale apar doi oameni, fiecare călare şi cu un al treilea cal după ei. I‑au explicat părintelui că de acolo de unde vin ei nu este preot şi că o familie are o fetiţă care era chinuită de diavol; totodată au motivat că dacă nu ar fi fost o urgenţă nu ar fi venit aşa în toiul nopţii şi îl roagă pe părinte ca să vină până la casa fetei pentru a‑i citi acesteia Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Fiind la începutul preoţiei, părintele a refuzat să facă aceasta, însă la insistenţele doamnei preotese Xenia a plecat călare pe cal cu cei doi oameni în toiul nopţii prin troienele uriaşe de zăpadă. Aceasta din urmă i‑a spus soţului ei: „Dacă nu ar fi avut cu adevărat nevoie de Dumnezeu şi de tine nu ar fi venit acum aici“. Aşa se face că mergând părintele Tudorache la casa fetei şi citindu‑i molitfele, tânăra s‑a vindecat, iar despre părinte s‑a dus vorba că are mare har. Aşa şi‑a început preoţia părintele Gheorghe Tudorache.
Lă Bălăbăneşti părintele a slujit cu multă dăruire, iar oamenii încă îşi mai aduc aminte de el ca despre un preot blând, calm şi liniştit. A reuşit să ţină cele două biserici din sat curate, a întreţinut şi reparat biserica „Sfântul Nicolae“. De asemenea, avea obiceiul ca pe stradă să ofere bomboane copiilor.
O enoriaşă povesteşte că fiind într‑o mare ispită, a dorit să facă slujba Agesmei, însă părintele era bolnav şi nu mai putea sta în picioare; aceasta îşi aduce aminte cum părintele i‑a slujit aşa cum a putut, din patul în care zăcea, cu epitrahilul pe grumaz şi încă alte două astfel de slujbe în zilele ce au urmat.
Altcineva povesteşte cum părintele venea la slujba Vecerniei şi chiar dacă de cele mai multe ori veneau doar două‑trei persoane, el nu se descuraja, ci după terminarea slujbei mai zăbovea şi se ruga singur în sfântul altar.
Părintele Spiridon Spulber
Un preot de seamă al parohiei Bălăbăneşti a fost părintele Spiridon Spulber, născut la 12 iunie 1907 în Bogheşti, judeţul Galaţi. A fost numit preot paroh la Bălăbăneşti, la 1 septembrie 1935. Împreună cu doamna preoteasă Zamfira au avut un fiu pe nume Vespasian. În anul 1959 părintele a fost arestat şi condamnat la 16 ani de muncă silnică, de către Tribunalul Militar Constanţa, prin sentinţa 411/1959, fiind învinuit de „uneltire împotriva ordinii sociale prin agitaţie“. A executat cinci ani din această pedeapsă la Periprava. Întors din detenţie a slujit la Bălăbăneşti până în anul 1991, când a trecut la Domnul. Este înmormântat alături de soţia sa în cimitirul din curtea bisericii parohiale „Sfântul Nicolae“.
Părintele Spiridon a fost un preot de o mare prestanţă. Era inteligent, cultivat şi lumea şi‑l aminteşte ca pe un preot gospodar cu multe realizări atât pe plan duhovnicesc cât şi material. Astfel, în anul 1952 a început lucrări de reparaţie la biserica „Sfântul Nicolae“. Sub îndrumarea părintelui şi cu sprijinul credinciosului Gheorghe Chirvase ele au fost terminate în anul 1956. Oamenii încă îşi mai aduc aminte cum se lucra la biserică: s‑au adus salcâmi din pădure şi s‑au folosit pe post de grinzi, iar la temelie au fost puse pietre mari de râu; o parte din copiii de atunci, bătrânii de astăzi, au participat la lipitul cu lut a bisericii.
A fost un preot ce s‑a jertfit pentru enoriaşii săi şi de aceea şi astăzi este iubit şi pomenit de credincioşi. Faptul că în anul 1959 părintele a fost condamnat, a adus multă mâhnire în sânul poporului. Aşa cum ne arată şi titlul sentinţei sale, cu bună dreptate, sătenii până în ziua de astăzi consideră ambigui şi neîntemeiate acuzaţiile pentru care ar fi fost condamnat atunci părintele Spulber.
Bătrânii satului şi‑l amintesc pe părintele ca pe un bun predicator. „Slujea frumos şi ţinea foarte mult la tradiţii“ spune un enoriaş al parohiei. Însă lucrul pe care oamenii nu îl pot uita despre părintele Spiridon Spulber este făptul că deşi satul Bălăbăneşti este un sat răsfirat cu uliţe lungi, totuşi părintele când mergea cu icoana vestind Naşterea Domnului, ori în Ajunul Bobotezei, termina satul într‑o singură zi. El pornea de la ora douăsprezece noaptea. Oamenii îşi aduc aminte şi acum acest frumos obicei de a aştepta preotul: tatăl sau mama stăteau treji toată noaptea şi aşteptau cu candela sau cu lampa aprinsă, iar în momentul când auzeau preotul la casa vecină trezeau pe toţi membrii familiei ca să îl întâmpine pe părintele.
În ultimii ani ai vieţii a slujit cum a putut alături de alţi preoţi. În anul 1991 a trecut la Domnul. An de an, la sărbătoarea Sfântului Spiridon se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi Parastas, iar la mormântul părintelui vin foştii săi enoriaşi pentru a‑i aprinde o lumânare şi pentru a se ruga pentru el.
Pr. Mihăiţă Enache